Audierile persoanelor pe care dl Croitoru, cel însărcinat de preşedintele Băsescu cu formarea noului Guvern, le-a ales pentru a conduce ministerele la vreme de criză economică şi politică constituie un gratuit spectacol pe care politica poate să ni-l ofere în acest moment.

În loc de pâine, naţiei i se oferă circ, pe multiple planuri. Pe cel electoral, prin tiradele caţavenciene ale candidaţilor şi prin gesturile desprinse parcă din „telegramele” lui Nenea Iancu (nu vi se pare că Băsescu, căţărat pe vaza de flori din Cotroceni, cu portavocea în mână glăsuindu-le văcarilor, aduce izbitor cu Costăchel Gudurău, spânzurat de felinarul din Piaţa Independenţei?) şi pe cel executiv, prin sesiunile de întrebări şi răspunsuri dinainte ştiute, de la Comisii. Unde, majoritatea parlamentară de circumstanţă nu este în stare să fie consecventă cu sine însăşi: dacă tot doreşte să trântească acest guvern, ce rost are să-i treacă pe Blaga şi pe Aurescu? Care e logica celor admişi într-un guvern respins? De acord, Blaga a fost un bun ministru, e un om serios, iar Aurescu poartă aura de campion în meciul cu ucrainienii pe tema canalului Bâstroie. Dar nu este vorba despre meritele lor personale, ci despre un principiu. Nu poate rezulta din acest proces un guvern prost cu miniştri (câţiva) buni. Această inconsecvenţă nu va întârzia să fie exploatată de partida adversă şi vom ajunge într-o mare fundătură.

Criza de guvern, care ne împiedică să funcţionăm corect ca stat (iată, delegaţia FMI a venit, dar nu poate să discute serios cu nimeni!) are cauze dintre cele mai subiective. Ea a fost generată de orgolii, nu de condiţii obiective. Se ciocnesc puncte de vedere antagoniste, şi nimeni nu face pasul spre dezamorsare, pentru că fiecărei părţi situaţia creată îi oferă argumente cu care să-şi acuze proepinenţii. Criza politică alimentează din plin campania electorală. Traian Băsescu este foarte mulţumit să demonstreze naţiei că bunele lui intenţii (guvern care să funcţioneze, reformă politică) se izbesc de opoziţia îndârjită a celor care se văd atinşi în interesele lor cele mai meschine. Iar Opoziiţia, la rândul său, este încântată să-i demonstreze preşedintelui că nu poate impune un guvern fără susţinere parlamentară. Din această dilemă pare că nu putem ieşi. Pentru că nici Băsescu nu e dispus să numească un candidat la funcţia de premier, cu şanse să treacă de votul parlamentului şi nici opoziţia nu doreşte să valideze un Executiv minoritar. Încremenite în propriile lor principii, părţile nu doresc să facă vreun compromis, preferând să se compromită în condiţiile în care ambele au de pierdut, chiar dacă una dintre ele va câştiga potul electoral. Va fi o victorie a la Pirrhus...