Balanța naționalistă între puterile politice a fost relativ echilibrată de-a lungul celor aproape 20 de ani de când discursul în această tematică a fost liber.
Constituirea partidului-cultural pe criterii etnice UDMR a forțat apariția unei contraponderi: Vatra Românească, devenită mai apoi PUNR. Pe măsură ce partidul transilvan al lui Funar a pierdut din viteză, mesajul său a fost preluat, alături de altele, de radicalul PRM al lui Vadim. Pe parcursul ultimelor guvernări, cele două formațiuni au „jucat” în tandem, cu un avantaj de partea maghiarilor care au găsit soluțiile politice de a se afla la guvernare, continuu, vreme de 12 ani, indiferent de culoarea acesteia. Surplusul de resurse și de influență dobândite în acest interval a fost hotărâtor, generând un decalaj care s-a accentuat până la faza ieșirii partidului lui Vadim din Parlament. Partida părea, în 2008, definitiv câștigată de unguri. PRM nu mai avea nici fonduri, nici căi de comunicare și nici motivația de a reveni. Oricum, rândurile sale se subțiaseră datorită unor factori exteriori, între care a contat mult și relativa creștere a nivelului de trai de după intrarea în Uniunea Europeană. Excluderea de la guvernare a UDMR-ului și intrarea sa în opoziție nu a atenuat însă senzația de debalansare pe care a cunoscut-o această zonă a spectrului social-politic conștient că acolo jocurile sale vor fi mai eficiente. Iată însă că s-a produs marea surpriză: PRM-ul nu numai că nu și-a dat obștescul sfârșit, dar a și revenit în forță, profitând de două conjuncturi. Prima – re-radicalizarea eșantionului de populație cel mai atins de efectele crizei economice. A doua – incidentul arestării lui Becali și efectul de simpatie pe care l-a generat și de care Vadim a știut să profite instantaneu. Rezultatul: revenirea pe scenă a PRM-ului și nu oricum, ci la paritate cu UDMR-ul! Este o lovitură dură pentru unguri, a căror misiune europeană va fi serios îngreunată de prezența la Bruxelles și Strasbourg a lui Vadim. Și nu oricum, ci în contextul unor resentimente mai largi care coalizează alături de el forțe politice din țări care împărtășesc „problema maghiară” și problema unor minorități agresive în general. Este de așteptat ca și pe plan intern partidul să se refacă în structuri mai coerente, chiar dacă până la o viitoare reintrare pe scena parlamentară vor mai trebui să treacă vreo trei ani.