„O viaþã de om nu valoreazã nimic, dar nimic nu valoreazã cît o viaþã de om" — spunea cineva, Malraux dacã nu mã înºel ºi niciodatã aceastã butadã nu a pãrut mai adecvatã, mai dureroasã, ca în timpul Revoluþiei. Zac astãzi, alãturi, în Cimitirul Eroilor sau aiurea oameni care s-au sacrificat cu bunã ºtiinþã, oameni care au murit pur ºi simplu din întîmplare, oameni care au fost trimiºi la moarte deliberat. Din aceastã ultimã categorie fac parte ºi „teroriºtii" de la Orizont...
• 23 decembrie 1989. Dezlãnþuirea “teroristã” se aflã parcã la apogeul ei. Se trage cît într-un rãzboi, de oriunde ºi înspre orice. Obiectivele strategice sînt atacate cu adevãrat sau doar par a fi. Unul dintre ele este Ministerul Apãrãrii Naþionale. S-ar crede cã e de-a dreptul încercuit ºi situaþia e consideratã dificilã, deºi unitatea e apãratã de TAB-uri ºi tancuri, împotriva trãgãtorilor rãzleþi de pe blocurile din jur. La punctul de comandã al ministerului se aflã generalii Militaru ºi Stãnculescu ºi colonelul Ardeleanu, ºeful Brigãzii Anti-teroriste. Sînt cerute prin telefon ajutoare de la Brigadã. Tocmai din strada Toamnei. Trei ABI-uri (de fapt Aro-uri cu blindaj superficial) pleacã în ajutor spre Drumul Taberei. Unul rãmîne în panã, iar celelalte douã, ajunse în preajma ministerului sînt întîmpinate cu foc nimicitor din partea tancurilor ºi TAB-urilor. Ultima comunicare radio transmisã la dispeceratul Brigãzii suna cam în felul acesta: „Trag în noi! Ne omoarã...". ªase militari mor fãrã sã ºtie de ce. Pulverizaþi, carbonizaþi. Supravieþuitorii sînt arestaþi ca... teroriºti! ÃŽn urma acestei drame inutile rãmîn 12 copii orfani...
Ce s-a întîmplat? Un rãspuns ar putea sã ni-l dea cei aflaþi la punctul de comandã al M.Ap.N. Nimeni, însã, nu este dispus sã vorbeascã. Nu se mai gãseºte nici înregistrarea comunicaþiilor dintre echipaj ºi centrul de comandã al Brigãzii Antiteroriste. Nici supravieþuitorii nu mai vor sã spunã nimic. Rãmîn doar supoziþiile ºi bãnuielile. De ce au fost chemate cele trei ABI-uri, care, oricum, n-ar fi reuºit sã opunã vreo rezistenþã armamentului greu? De ce s-a cerut ca din echipaje sã facã parte doi ofiþeri anume — ºeful de Stat Major Trosca ºi ºeful Detaºamentului de Intervenþii, Cotunã? Doi dintre cei care au murit.
Doi dintre cei care, cu cîþiva ani în urmã, anchetaserã celebrul caz „CORBU". Caz al cãrui dosar a dispãrut printre primele, dupã preluarea arhivelor Securitãþii de cãtre armatã. Coincidenþa, stranie ca toate coincidenþele, face ca dosarul „Corbu" — în care erau puse în evidenþã presupusele contacte ale generalului Militaru cu agenþi ai KGB — sã fi fost - "lucrat" tocmai de ofiþerii Trosca ºi Cotunã. DOi dintre cei uciºi la „Orizont"...
La doi ani dupã aceastã dramã — în fond, una dintre multele, mult prea multele drame ale Revoluþiei - afacerea „Orizont" continuã sã rãmînã — în ciuda posibilitãþilor de elucidare — o enigmã. Pentru cît timp?
P.S. Scriam articolul acesta exact cu douãzeci de ani în urmã. Acum, în 2011, n-a fost nevoie sã schimb nici mãcar o virgulã…
|
| Accesari:
8039
|
Adauga o opinie