Dl Ion Diaconescu, venerabilul președinte țărănist, face parte dintr-o categorie aparte de politicieni. O categorie neclasificată din lipsă de competitori.
Spre deosebire de majoritatea colegilor săi din întregul spectru politic, pe domnia sa nu-l caracterizează slalomul printre idei, chițibușăraia avocățească, specularea nuanțelor și tot ceea ce compune arta ascunderii adevărului în spatele vorbelor. Pe dl Diaconescu îl caracterizează meșteșugul de a spune lucrurilor pe nume.
Domnia sa ilustrează în cel mai autentic mod zicala românească: ce-ai în gușe, și-n căpușe! Degeaba-1 iau reporterii pe departe.Degeaba încearcă să-1 întoarcă sau să-1 încurce. Mințile complicate n-au nici o șansă în fața minții limpezi a liderului țărănist. Cum a fost deunăzi, după moțiunea pedeseristă în legătură cu privatizarea. Moțiunea a fost respinsă cu 13 voturi. Cifră cu ghinion? Nicidecum! Dl Diaconescu ni-i dă exemplu pe italieni: la ăștia se trec moțiunile cu un vot și nu mai zice nimeni nimic. Dar au cam lipsit parlamentarii puterii! Au lipsit! - conchide senin prezidentul. Era cât p-aci! Era! - zice iarăși dl Diaconescu. Dar dacă...? Dacă ce? - întreabă el senin. Păi, altădată... Altădată o să fie la fel!
Mai zi ceva! Tu vii cu cârlige, dar nu prinzi nimic. În aceeași zi, apropo de candidaturile dlui Iliescu: cum o să fie? - insistă reporterul. O să mă interesez la juriști - vine, zdrobitor, răspunsul tehnic la o întrebare artistică.
Hotărât lucru: poți să-l încui pe orice parlamentar cu școli înalte și cu pretenții filosofice. Dar niciodată pe dl Diaconescu. De ce? Foarte simplu: dânsul a învățat să nu se ascundă în dosul vorbelor. Iese în față și zice, pe șleau, ceea ce crede interlocutorul că n-ar dori să spună.Dar ceea ce dl Diaconescu chiar vrea să spună. Și spune... Un veritabil elogiu ai simplității!