Traian Băsescu retrăiește drama lui Ceaușescu. Acesta nu dispunea de un popor suficient de bun pentru el. Lui Băsescu îi lipsește un partid pe măsură. Constată asta aproape în fiecare zi și cu fiecare boacănă pe care o fac Boc, Anastase și ceilalți lideri, datorită cărora PDL-ul a coborât la cea mai scăzută cotă de încredere din istoria sa.
Decizia Curții Constituționale la Legea Educației Naționale a umplut paharul. Puterea stă într-un picior și riscă să cadă la cel mai mic brânci. Maghiarii sunt profund dezamăgiți de calitatea parteneriatului și se gândesc serios să iasă din joc. UNPR-ul transmite și el amenințări voalate. De partea cealaltă, socialiștii și liberalii își digeră succesul și fac planuri. Racolarea UDMR-ului ar fi suficientă pentru ca întregul eșafodaj al coaliției să se prăbușească.
Ce face președintele? Dă tot mai des semne de nemulțumire. Îl atacă, acum, direct pe Blaga, că n-a fost în stare să țină lucrurile în mână la Interne, cum o face, iată, neexperimentatul Igaș. Este iritat de faptul că „mulți își închipuie că instituțiile lucrează în funcție de cine e la Cotroceni”. Da’ de unde, pe unii îi doare exact în cot. Dovadă – scandalul ALRO. Rușii - explică președintele - au venit la el pentru că s-au săturat să dea șpagă! Un an s-a rugat Băsescu de Videanu să-l schimbe pe directorul de la Hidroelectrica. Și l-a făcut adjunct! Înseamnă, logic, că „frăția șpăgii” e mai puternică decât Guvernul și președinția la un loc. Ca să scape de unii miniștri cărora li se dusese buhul, a fost necesară o subtilă remaniere și tehnica umblatului cu mănuși. Ministerele au devenit stat în stat, unde totul se tranzacționează după cutume imune la alți stimuli decât cei „tradiționali”.
Puterea actuală este în impas. Greu de presupus că va renunța, lăsând locul altora – cum sugera tot președintele. Ceva, însă, trebuie făcut. Niște schimbări. De oameni, care nu reușesc să se ridice la înălțimea misiunii lor. Pentru asta, Băsescu va trebui să găsească soluții. Nu se mai poate continua cu Boc. Nu se mai poate continua cu Roberta Anastase. Nu se mai poate continua cu Toader sau, dacă se poate, finalul devine mai mult decât previzibil. Iar dacă nici asta nu poate, ca președinte, nu noi și iluziile noastre suntem de vină. |