Deși republican declarat, dl Patriciu s-a agitat enorm în legătură cu noua vizită a fostului suveran. Practic, de unul singur și împotriva tuturor. în primul rând, împotriva Convenției Democratice, ai cărei lideri au degajat prudent terenul, organizându-și o deplasare diplomatică la Slatina și neezitând să declare inoportună această vizită. Dar și împotriva autorităților, ale căror manevre era clar că vor conduce spre un astfel de final. De unde, atunci, această răbufnire de donquijotism la un tip pragmatic ca dl Patriciu, care n-a făcut niciodată nimic gratuit? De ce această ostentație a luptei pentru o cauză pierdută din start? Aici cred că se cere să aruncăm o privire în urmă. Dl Patriciu este liberal și, chiar dacă s-a desprins într-o aripă, domnia sa a împărtășit principiile de bază ale doctrinei. în urmă cu doi ani, venerabilii domni Câmpeanu și Săndulescu au lansat cea mai mare diversiune antimonarhică: propunerea lui Mihai ca președinte! Fostul suveran a fost pus în cea mai delicată și mai penibilă situație de la adbicarea sa încoace. A fost momentul în care popularitatea sa pascală a cunoscut primul recul major, de atunci încoace ea scăzând continuu. Dl Patriciu - republican declarat, cum spuneam - n-a făcut altceva decât să desăvârșească opera înaintașilor săi, punându-l pe locatarul de la Versoix în postura unui refugiat pakistanez pe care autoritățile îl expediază înapoi cu prima cursă... Stratagema dlui Patriciu a reușit perfect, pe fondul conjuncturii actuale în care forțele politice externe au abandonat total ideea unei alternative românești. Iar reușita dlui Patriciu devine și reușita celor care stau în spatele său... |