Îmi povestește un tânâr patron - străin, de prin Orientul Mijlociu, venit în România să construiască ceva, nu să dea tunuri ca o mare parte dintre co-regionalii săi - cum a fost cu inițiativa lui Băsescu de a salva școlile, pe ultimii metri ai vacanței cu sprijinul comunității oamenilor de afaceri. "Ne-a chemat domnul Băsescu și ne-a spus: domnilor, asta e lista școlilor și grădinițelor în care copiii nu vor putea intra la 1 septembrie dacă nu ne ajutați! Luați, vă rog, câte una și faceți ce trebuie făcut și Cel de Sus vă va răsplăti! Eu nu prea sunt dintre cei care așteaptă multe de la cel de Sus, indiferent cum se numește el. îmi dau seama ce înseamnă ca un copil să-și petreacă o bună parte din zi într-un loc plin de umezeală, fără utilități, cu instalații defecte, cu grupuri sanitare impracticabile, cu tencuiala căzând din tavan și din pereți. Am spus, atunci, domnule Băsescu, nu una, ci două iau eu! Și am ales două grădinițe de pe calea Griviței, din apropierea sediului meu. M-am dus să le văd mai întâi. M-am îngrozit: deși erau curate, personalul făcând tot ce stătea în putința sa, erau la pământ cu instalațiile, cu amenăjarile interioare, cu acoperișul. Se vedea că nimeni nu mai făcuse aici ceva serios de mai bine de zece ani. Am pus pe unul dintre colaboratorii mei să contacteze o firmă de construcții de urgență (timpul era foarte scurt!) și să demăram lucrarea. Am vorbit - mi-a spus colaboratorul - și azi, la ora 16, patronul va trimite un inginer să facă devizul și să ne spuna cât costă. Nu contează cât costă - am zis - vreau ca treaba să fie repede și bine făcută! La ora 16 m-am dus și eu la grădinița la care ne dădusem întâlnire. Am așteptat până la 17. Nimic. Am dat telefon la firma de construcții și l-am cerut pe patron. Aa, mi-a zis acesta, domnu'X? Mă bucur să vă cunosc și sper să facem afaceri bune împreună! Bine, dar unde e inginerul care trebuie să vină să ia comanda? Aa, păi nu poate să vină. Avem cam multă treabă. N-avem timp de grădinițe. Nu cred că putem să facem lucrarea. Dar dacă aveți alte lucrări, la dvs. la firmă. Te rog sa mă scuzi, zice amicul meu, dar atunci mi-am ieșit din fire: măi dobitocule, i-am zis, e vorba de copiii voștri, poate și ai tăi! Eu care vin de la mii de kilometri, sunt gata să fac tot ce pot, iar tu n-ai timp? Mai dute-n". Povestea n-are nevoie de comentarii. Altele decât cele de rigoare într-un caz - de dimensiuni naționale - de nesimțire.