Băiat inteligent, Cozmin Gușă a folosit pentru momentul și motivația demisiei sale, un fundal de efect: 'înghițirea' PSM-ului de către PSD. S-ar putea crede că aceasta este picătura obiectivă care a umplut paharul nemulțumirilor subiective ale celui care până la restructurarea Guvernului avea un cuvânt greu de spus la Partid, fiind practic șeful acestei instituții, pe la care președintele nu prea mai găsea timp să se abată, mai ales de când sediul se mutase mai la periferie. Cozmin Gușă, copilul tembel al PSD-ului, ridicat peste noapte de către marele descoperitor de talente care este Năstase, din curtea lui Voiculescu pentru a fi plantat șef peste 'greii' partidului, a călcat multă lume pe bătături. Lumea care n-a prea văzut cu ochi buni nici aplombul și nici maniera de lucru a noului secretar general - care ieșeau evident din tipicul vieții de partid, strict ierarhizate pe criterii de vârstă și vechime - a profitat de orice ocazie pentru a-i acuza inițiativele și acțiunile. Gușă s-a situat pe poziții antagoniste în primul rând, cu mai marii partidului, față de care nu numai că n-a manifestat respectul cuvenit, dar nici măcar n-a ezitat să-i critice public. Cu spatele asigurat de președintele partidului, Gușă a ținut trează atenția opiniei publice dovedind că există diferențe de vederi în interiorul partidului, fără ca cineva să bage cuiva pumnul în gură. Sunt deja notorii schimburile de replici pe care le-a avut, periodic, cu Dan Ioan Popescu, mai mult, și cu Mitrea sau Hrebenciuc, mai rar, sau cu Octav Cozmâncă, exclusiv în culise. Înscris pe orbita creării unei partide proprii, recrutată în special din zona tineretului și a lumii mondene, Gușă a pierdut din vedere forța fenomenului de respingere pe care a manifestat-o organismul de partid. Acesta a intrat într-un fază critică la restructurare când 'înțelepții' partidului au constatat că, la un an înainte de alegeri, controlul asupra structurilor de partid pare să fie deja pierdut, și că Gușă n-ar fi putut să facă 'munca de jos' pe care o are în sânge un Cozmâncă. De aceea, trecerea pe linie moartă a lui Gușă era nu doar previzibilă, ci și inevitabilă. Rămas în partid, Gușă ar fi trebuit să accepte un rol de care se desobișnuise și să-și facă acum 'studiile' elementare pe care le sărise la numire. Evident că PSD nu va fi destabilizat de demisia lui Cozmin Gușă. Ea poate constitui însă un motiv de meditație pentru maniera în care poate și trebuie făcută o înnoire care devine, cu fiecare zi care trece, mai necesară. |