A-l critica pe Adrian Năstase că merge prin ţară, vorbeşte cu oamenii şi face promisiuni este ca şi cum ai reproşa unei femei că se machiază înaintea întâlniri cu iubitul. Ceea ce face Adrian Năstase face parte din regula electorală a jocului, regulă căreia i se supun toţi politicienii. De ce să-i aplică lui Năstase un standard pe care să-l refuzăm domnilor Stolojan şi Băsescu, la urma urmelor? Probabil că şi criticile presei fac parte din această regulă pentru că altfel totul ar fi extrem de plicticos, într-o lume în care oamenii n-ar citi decât articole pline de bun simţ, dar neincitante. Dacă lucrurile ar fi aberante, atunci nici Bush n-ar mai vizita orăşelele Americii şi nici n-ar face poze cu susţinătorii ţării. Dar le face şi el şi le fac toţi cei care doresc, într-un fel sau altul, să obţină voturile alegătorilor.Suntem deja în plină campanie electorală, deşi, oficial, aceasta ar trebui să înceapă pe undeva prin octombrie, dacă regulile de la locale rămân valabile. De la începutul acestei săptămâni a fost rezolvată şi principala necunoscută din ecuaţia prezidenţialelor: fără a mai aştepta decizia partidului, Năstase şi-a anunţat, într-un sat oarecare din ţară, atingerea procentajului de sută la sută în decizia personală de a candida pentru fotoliul de la Cotroceni. Cei 10% cât îi mai rămaseră de acoperit după declaraţia făcută la Washington au fost epuizaţi într-o suită de turnee fără surle şi trâmbiţe, efectuate la talpa ţării alcolo unde nu prea ajung nici ziarele şi nici emisiunile majorităţilor posturilor de televiziune. Ideea pare bună, pentru că, în nici un caz electoratul rural nu se va încurca în 'combinaţiile de N luate câte K' ale variantelor care se dezbat pe la oraş. La sat trebuie făcut un mic efort pentru a se realiza traziţia de la Iliescu la succesorul său 'legitim', care este Năstase, cu câştigul electoral de rigoare. Este o mutare importantă în planul evaluării mijloacelor de propagandă şi sunt aproape sigur că în această campanie nu televiziunile vor tranşa tortul fondurilor electorale, ci aceste turnee şi propaganda 'de la om la om'. Este, dealtfel, redescoperirea unor reţete clasice, pe care nimic altceva nu reuşeşte să o înlocuiască, nici măcar în ţări care au şters de mult diferenţele dintre sat şi oraş.