Dintr-un exercițiu umoristico-statistic, cum a apărut la prima sa variantă parlamentară, declarația averilor intră pe un făgaș de seriozitate căruia-i mai lipsesc, pentru a deveni efectiv, doar instrumentele de sancționare a celor care iau în bășcălie acest exercițiu de transparență. Treptat, pe măsură ce diferitele categorii de demnitari și funcționari publici împlinesc termenul limită, opinia publică începe să înțeleagă prin ce se deosebește și prin ce se aseamănă cu aceștia. Variațiile de avere sunt majore, dar nimeni n-ar putea spune cu exactitate cât e de bogat sau de sărac cutare parlamentar, sau ministru, sau prefect, sau judecător, pentru că standardele de măsurare sunt și ele foarte relative. Victoria președintelui, referitoare la înlocuirea lui 'mai puțin/mai mult de 10.000 euro', este una relativă și neconvingătoare, atâta timp cât averile nu se păstrează în bani cash. Și nici nu știm cât e de reprezentativă o sumă la un moment dat, având în vedere că rostul banilor este să circule, nu să stea grămadă. Acest amănunt face, însă, ca dintr-un exercițiu de transparență, declararea averilor să devină un subiect de bârfă publică. Dincolo de efectele benefice, într-un viitor puțin cuantificabil, în care declarațiile de avere vor fi dublate de justificarea legală a schimbărilor intervenite, rezidă și un element profund negativ: în forma în care este aplicată legea, declarația de avere devine, automat, instrumentul de justificare a acesteia. Pentru că nimeni nu-l întreabă pe 'deputatul x' sau pe 'judecătorul y' cum a făcut averea pe care o declară, cât de licite au fost căile de dobândire a ei. Pur și simplu ea devine un dat natural, onorabil și justificabil. Practic, legea aceasta se transformă într-un moratoriu al formulelor de acumulare de bogăție. Până acum a fost cum a fost - pare să spună legea - și nu e treaba noastră. Abia de acum înainte vă vom lua la întrebări! Cu alte cuvinte, cel care s-a îmbogățit prin mită, trafic de influență, corupție, poate deveni mai bogat fără a se teme că cineva îl va întreba 'cum a făcut primul milion' - vorba bancului american. Declararea averilor devine, astfel, o formă de decalare a unor averi necinstite, de necinstea care le-a generat. |