Îngrijorați de soarta președintelui Iliescu după terminarea mandatului,
pesediștii i-au făcut o ofertă care, vorba "Nașului", nu putea fi
refuzată: aceea de a candida pentru un loc de senator!
Cu bunu-i simț recunoscut, dl Iliescu nu a comentat, preferând, ca
deobicei, să-și lase interlocutorii în ceață.
Nici prin alte părți oferta nu a stârnit apetitul comentatorilor,
deși ar fi o grămadă de lucruri de speculat pe marginea ei.
În primul rând, cred că se poate vorbi despre o lipsă de bun
simț în cazul acestei propuneri.
Este ca și cum, unui profesor universitar care iese din activitate,
i-ai propune că, dacă mai vrea să fie băgat în seamă să dea examen
de admitere la facultatea al cărei decan a fost.
Sau cam așa ceva.
Mi-e greu să mi-l închipui pe dl Iliescu, de trei ori președinte,
cerându-le compatrioților săi să-i ofere un scaun de senator.
Chiar dacă, generoși, pesediștii s-au oferit și să-i facă campanie
electorală.
Este penibil.
Dacă există, cu adevărat, dorința ca dl Iliescu să rămână activ
și în zona parlamentară - și acest lucru mi se pare de la sine înțeles
- nu ar fi nimic nou simplu decât să se producă o inițiativă legislativă
prin care foștii președinți să aibe asigurat un loc de senator de drept.
Instituția a existat și nu văd de ce nu ar putea fi reintrodusă.
Evident că de acest drept ar trebui să beneficieze și dl Constantinescu,
și cred că acest lucru ar fi în beneficiul democrației și al instituției
parlamentare.
Probabil că aceasta prevedere ar fi trebuit inclusă din capul locului
în legea privind drepturile foștilor demnitari, după expirarea mandatelor,
faptul că a fost omisă putând fi pus pe seama interesului mult mai
scăzut pe care l-a prezentat ieșirea în civilie a fostului președinte
Constantinescu.
Mi se pare un act de justiție căruia trebuia să i se dea curs neîntârziat,
prin care putem demonstra faptul că știm să ne respectăm instituțiile și
pe cei care le reprezintă cu bună credință și corectitudine.
|