Îmi vine greu să-mi imaginez scena, deşi ea pare reală: un preşedinte mic, timorat, speriat, ascultând fără să crâcnească valul de ameninţări care curg din telefonul la care a răspuns ca orice cetăţean: 'Te termin, pun pe tine toate ziarele pe care le conduc' - şi aşa mai departe.
Vă vine să credeţi? Că belicosul preşedinte-jucător poate fi pus într-o asemenea situaţie extremă, ameninţat şi şantajat pentru vina de a fi girat anchetarea unui important om de afaceri, întâmplător prieten cu cel care îi telefona, un 'ziarist important', după afirmaţiile preşedintelui? Că preşedintele României este lipsit de apărare în faţa jurnaliştilor agresivi şi că tace şi înghite aceste ameninţări, nepermiţându-şi decât ca după ce trece o vreme, să scape câte o mărturisire, în treacăt, la vreun interviu?
Ştiindu-l, de multă vreme, cunoscându-i temperamentul şi modul de a reacţiona, îmi vine greu, aproape imposibil, să accept o asemenea  poziţie. Doar dacă...
Doar dacă este vorba despre o relaţie complexă, care implică complicităţi adânci şi de lungă durată, ce nu pot fi ascunse sau ignorate. Personal, nu cred că mi-ar fi trecut vreodată prin cap ca, dacă, de pildă, nevasta mi-ar fi fost dată afară din serviciu pe motiv că aş fi scris un text ireverenţios la adresa puterii, să pun mâna pe telefon şi să-l sun pe preşedinte (admiţând că ar catadixi să-mi răspundă), şi ameninţându-l că am să pun toate 'tunurile' pe el dacă nu ia măsuri împotriva ministrului abuziv ce a comis nedreptatea. Şi, cred că nici altor jurnalişti care-şi fac onest meseria, neridicând în slăvi, cu orice prilej, înţelepciunea prezidenţială, nu le-a venit vreodată o asemenea idee.
Trecând sub tăcere acest episod - în cazul în care este real - Traian Băsescu comite o eroare fundamentală: el permite să se perpetueze un sistem 'ticăloşit' de relaţii, sistem aflat la limita legalităţii şi moralităţii, atâta timp cât nu sesizează organele de anchetă! Băsescu se lasă pradă unui şantaj, el, care le cere celorlalţi să nu pactizeze cu 'inamicul'!
Preşedintele, atât de explicit şi de convingător în general, ne rămâne, dator, tuturor, cu limpezirile necesare în acest caz particular. Dacă nu a fost doar o figură de stil, merită să capteze atenţia ascultătorilor...