După o săptămână de agitație maximă, cu debutul fix într-o zi de 13, iată că apele politicii au reintrat în matcă și ne continuăm marșul triumfal spre un viitor incert și legat de speranță. Ce s-a întâmplat între timp?
S-a întâmplat că fricțiunile dintre premierul Vasile, pe de o parte, și conducerea țării și a PNȚCD pe de alta, s-au acutizat. Vasile a considerat potrivit să le dea cu flit și lui Diaconescu (pe care l-a lăsat să rătăcească pe coridoarele Victoriei) și lui Constantinescu (care nu-! găsea deloc la telefon), pe motiv de succes în începerea negocierilor cu Comunitatea Europeană, Ce i-a determinat însă, pe cei doi, să încerce să-l doboare, așa pe nepusă masă? Ceva foarte simplu: frica! Imprudentul premier i-a scăpat unui mușteriu, pe care-1 credea de-al lui, câte ceva în legătră cu un plănuit partid „popular", cu care, prin ianuarie, urma să-i tragă preșul de sub picioare venerabilului Diaconescu , pentru ca apoi să-l cam facă mat și pe onorabilul Constantinescu.
Devotatul prieten a dat fuga la Cotroceni cu vestea. Alimentați de veninul secretatconstant de Galbeni și Opriș, cei doi au hotărât să nu mai aștepte până în ianuarie și să-l descăpățâneze pe loc pe odios. Ceea ce s-a și întâmplat. Numai că Vasile, fiind de negăsit pentru a-și pune singur capul pe butuc, s-a recurs la nefericită soluție neconstituțională. Și de aici tămbălăul. Vasile a zis că nu, nici în ruptul capului, și-a dat repede în vileag Grupul de Reflecție pentru „mutarea" partidului și a intrat în tratative cu Opoziția. Aceasta, bucuroasă ca orice opoziție, să facă zile fripte Puterii, a zis că-1 susține până în pânzele albe. Și Vasile, inspirat, a plusat! Nu doar ce i s-a luat, ci și ceva pe deasupra - președinția Senatului. Strâns cu ușa de criza constituțională ce-i putea deveni fatală, președintele acceptă tot. Chiar și perfida soluție a lui Roman care, modest, renunță la șefia Senatului în favoarea lui Vasile, necerând pentru sine decât un modest post de ministru de Externe. Talibanii Opriș și Galbeni sunt dați la câini. Vasile se întoarce în triumf la Senat (unde va candida, mergând pe voturile PDSR și PD) și toată lumea e fericită. Criza asta s-a rezolvat, trăiască cele care vor urma. Cu Isărescu-n frunte!