După numărarea a 99,9 la sută dintre voturile exprimate, Biroul Electoral Central a comunicat configurația, practic finală, a primului tur. Restul de voturi nu putea modifica în nici un fel clasamentul, așa încât acesta putea fi considerat definitiv: conform tuturor previziunilor, Băsescu și Geoană merg în turul 2.
Dacă există un element neprevăzut, neașteptat, în această „soluție finală”, el ține de diferențele extrem de mici dintre cei trei candidați. Băsescu l-a devansat pe Geoană doar cu 1,25 procente, iar pe Antonescu cu 12,40 procente. Este, deci, evident, că în cursul fluid al evenimentelor, raportul dintre primii doi ar fi putut fi lesne inversat și doar activismul feroce al susținătorilor președintelui l-au salvat de la un dezastru de imagine, cum ar fi fost plasarea sa pe un loc doi, la indiferent ce diferență.
De-a lungul ultimelor cel puțin șase luni de campanie electorală de facto (ultima lună a fost doar un supliment) cei doi candidați au parcurs traseele unor bioritmuri contradictorii. În timp ce Băsescu a coborât constant , de la peste 50% opțiuni pe care le mai avea după ultimele legislative, Geoană a crescut spectaculos, de la vreo doar 18-19 procente cu cât era creditat în aceeași perioadă. Se confruntau, deci, un candidat în regres cu unul în progres, nimeni nereușind să evidențieze adevăratele motive ale acestui traseu. În timp ce Băsescu pierdea suportul altei categorii decât cele aparținând propriului său partid, Geoană cucerea redutele proprii, echipa sa de campanie având de luptat cu neîncrederea unor categorii atașate altor lideri și cu lipsa de suport ale grupurilor de interese din interior. Misiune aproape imposibilă, pe care însă staff-ul său a reușit – deocamdată cel puțin – să o ducă la bun sfârșit.
Întrebarea pe care și-o pun mai toți analiștii este cum se redistribuie voturile în turul 2. În timp ce Traian Băsescu pare să-și fi epuizat propriul său bazin electoral, spre Geoană pot să afluiască câteva curente importante. În primul rând o bună parte din voturile liberale, ca un răspuns al chemării lansate de Crin Antonescu. Este aproape sigur că cei care nu vor avea tragere de inimă, vor prefera să nu voteze decât să dea votul „inamicului”. Paradoxal, deși a câștigat primul tur, Traian Băsescu se trezește acum în situația în care s-a aflat Vadim în 2000, când Iliescu a atras până și voturile celor care-l dușmăneau fără cruțare. Efortul notabil depus de președintele în exercițiu de a-și face dușmani pe toate palierele, politice sau civice, a condus la o stare de izolare aproape unică în ultimii 20 de ani: PD-ul său nu are, practic, nici un aliat natural, nici în stânga de unde a venit, nici în dreapta în care a poposit! Încolțit și marcat de întrebările cărora nu le poate da un răpuns (Băsescu se află pentru prima dată în situația incomodă de a da socoteală) pare că-i mai rămâne decât să spere într-o minune sau într-o diversiune care să rupă proaspăta logodnă social-liberală. Dar, în zilele noastre, minuni nu prea văd a se mai face…