Într-o recentă discuție, televizată, pe teme de mediu, ministrul Aurel Constantin Ilie îmi declara că nu este adeptul simpozioanelor și al seminariilor, pentru că de prea multe ori banii se cheltuiesc fără folos, în loc să li se dea o întrebuințare mai concretă. "Sunt sătul de cât s-au plimbat oamenii noștri sub astfel de pretexte, fără a se alege cu nimic". Sunt doar până la un punct de acord cu dl ministru. Mai precis, nu sunt de acord cu generalizarea. Și asta pentru un motiv cât se poate de concret: zilele trecute, la Giurgiu - orașul de unde au plecat mai toate alarmele sensibililor noștri vecini de peste Dunăre - s-a consumat un seminar aparte: "Reabilitarea sistemului de termoficare din Giurgiu". Organizat de către societatea Aquaterm (RADET-ul giurgiuvean), cu sprijinul Primăriei, al ministerelor mediului din România și Danemarca, precum și cu acela al ambasadei daneze, seminarul puncta, teoretic, un fapt cât se poate de concret: finalizarea lucrărilor din cartierul "Policlinica", unde un număr de 787 de apartamente, o școală și un spital de copii, fuseseră dotate cu 18 substații termice, complet automatizate, cu două stații solare de preparare a apei calde și - nota bene - cu contoare de scară și regulatoare de căldură la toate caloriferele! Giurgiuvenii din "Policlinicii" pot nu doar să-și urmărească consumul, dar să îl și regleze, în funcție de necesități și de posibilități! Este idealul câtorva milioane de abonați ai rețelelor de termoficare, exasperați de ani de zile de faptul că plătesc ceea ce n-au: căldura! O căldură care se produce scump și se pierde ușor pe drum. La Giurgiu, cu sprijin danez (instalațiile, în valoare de aproape 800 000 dolari, au fost donate de către Danemarca) s-a reușit și ceva în plus: sistemul pus în funcțiune consumă mai puțin (cu vreo 250 tone de păcură pe an) și eliberează în atmosferă considerabil mai puține noxe (circa 600 tone de praf și bioxid de carbon și de sulf). Un seminar pe o astfel de temă este, trebuie să recunosc, un lucru bun și necesar. Dea Domnul să fim în stare să prindem "șpilul" și să-l aplicăm noi înșine, fără să ne împingă Uniunea Europeană și danezii de la spate. |