După o matură chibzuinţă de vreo trei zile şi după consultarea democratică a reprezentanţilor din teritoriu, preşedintele umanist Dan Voiculescu a decis să nu iasă de la guvernare, în urma aprecierilor calomnioase făcute de preşedintele Băsescu.Într-o manieră de-a dreptul creştină, dl Voiculescu întoarce în acest fel şi celălalt obraz pe care dl Băsescu va putea să aplice o nouă palmă prezidenţială, deoarece precedenta n-a fost de natură să trezească suficientă revoltă din partea fondatorului doctrinei umaniste româneşti. Dacă s-ar fi organizat o bursă a pariurilor, cu siguranţă că cei care ar fi optat pentru retragerea umaniştilor de la guvernare ar fi fost extrem de puţini. Dorinţa - firească din punct de vedere politic - a PUR de a participa la guvernare era din capul locului, prea mare, şi pe acest lucru a mizat şi preşedintele democrat când şi-a lansat violentele atacuri la adresa aliatului care a făcut posibilă formarea guvernului şi care, chiar dacă n-a fost 'rugat', i-a fost 'cerut' acest lucru, imperios, de către atacator.Este o nouă provocare din care Băsescu iese învingător, după aceea a formării guvernului de către Alianţă, chiar dacă PSD-ul obţinuse scorul cel mai bun în alegeri. În urma acestuia, pretenţiile PUR vor fi mai puţin imperative, iar exemplul său va fi, în acelaşi timp, şi un avertisment pentru celălalt aliat - UDMR.Ce consecinţe are acest gest umanist - creştin? În primul rând, o întărire a aautorităţii prezidenţiale car e, practic, se erijează într-un fac-totum, lăsând impresia că Tăriceanu nu este decât o marionetă în mâinile sale (dovada - reacţia neconvingătoare a acestuia la declaraţiile care erau cât pe ce să arunce în aer fragila alcătuire guvernamentală). Pe de altă parte, justifică o viitoare acţiune de retragere a PUR-ului, la momentul pe care îl va considera potrivit Voiculescu (probabil, după semnarea acordului cu UE, din mai), conferindu-i argumentele morale ale deciziei şi limitând urmările acestei retrageri prin renunţarea la fotoliile de prefecţi. Atunci când va fi să fie, vor fi sacrificaţi doi miniştri şi câţiva secretari de stat, ceea ce nu va constitui o tragedie.