Într-un parc central din Buenos Aires tronează o plăcuță pe care scrie: "Această zonă verde se afla în grija dumneavoastră și a Băncii noastre". Sediul Băncii, unadjfftre cele mai importante ale Argentinei, se află la doi pași, peste drum.
Îmi amintesc că astfel da inițiative au funcționat, sporadic, și pe la noi. Ele s-au bazat pe un element fragil: bunăvoința și elanul unor oameni si instituții. Lar un moment dat, dacă nu mă înșel, Liceul "Lazăr" preluase spre îngrijire o porțiune din Cișmigiu, acțiune desfășurată cu zel câteva zile și apoi abandonată. Nu este singurul caz și el subliniază impasul grav în care se află orașul nostru în materie de curățenie și amenajare a locurilor publice. Curiozitatea m-a îndemnat să mă interesez mai îndeaproape și să aflu că banca despre care vorbeam angajează oameni și mijloace pentru întreținerea parcului, verificând atent modul în care se efectuează această activitate. Municipalitatea - degrevată, în acest fel, de o obligație costisitoare - acordă respectivei bănci o scutire de taxe echivalentă cu costul întreținerii parcului. De câștigat, câștigă toată lumea: municipalitatea (scăpată de o grijă), banca (degrevată de o parte a taxelor), persoanele angajate (mulțumite a fi găsit un loc de muncă).
Cred că este una dintre formele care ar putea aduce un spor de eficiență grijilor cotidiene pe care le înfruntă municipalitatea în locul unor taxe greu de încasat și care, datorită complicațiilor birocratice, ajung rar acolo unde este nevoie de ele, implicarea în gospodărirea orașului a contribuabililor importanți care, în acest fel, își pot proiecta și o imagine pozitivă în conștiința publică. Scutirea de taxe va însemna nu mai puțini bani în bugetul public, ci mai puține griji pentru aparatul atât de subdimensionat al treburilor curente. |