Președintele nostru se dovedește un excelent director de marketing al instituției prezidențiale, reușind, de fiecare dată, să-și vândă spectaculos prestațiile. Deși recenta vizită în America nu promitea să aducă nimic deosebit - nici discursul său de la Adunarea Generală ONU, cu dicția navală de rigoare, și nici întâlnirile cu omologi, ce n-au depășit nivelul Basarabiei sau al Georgiei nu sunt subiecte-șoc - iată însă că proiectilele de presă au și început să explodeze în mass-media românească. Au fost, mai întâi, acuzele de moliciune aduse guvernului Tăriceanu, ca o subtilă revanșă pentru refuzul de a fi acceptat sugestia sa de a fi promovată doamna Muscă pe locul, încă ocupat, al dlui Năstase. A venit apoi piatra parlamentului unicameral, aruncată în balta politicii dâmbovițene, de unde, de trei zile se străduie să o scoată 'înțelepții' politicii de toate culorile. Apoi, epuizând parcă subiectele politice în întâlnirile cu presa pe care a luat-o de acasă în avionul prezidențial (în care jurase că n-o să mai calce picior de jurnalist) a trecut la subiectele economice: contractul cu Bechtel este unul prin care fostul guvern 'ticăloșit' și-a... excrocat partenerul, motiv pentru care cel de acum n-ar putea să plătească, deși are banii! Iar apoi bomba cu vânzarea Petrom-ului cu tot cu subsolul din care se extrage țițeiul pe care acum austriecii ni-l vând la cel mai ridicat preț din Europa! Coarda sensibilă a multor români - inclusiv a mea - a tresăltat la auzul acestei acuze: într-adevăr, de ce a trebuit să vindem compania cu tot cu resursa de petrol? Nu cunosc subtilitățile contractelor de acest fel, dar mă întreb de ce nu a ridicat nimeni până acum această problemă, extrem de sensibilă? Nici măcar Traian Băsescu, cel care în calitatea sa de lider al Opoziției, era cu ochii pe acțiunile Guvernului ca pe butelie? Să fi descoperit președintele abia acum această chichiță? Să aibă el ceva în cap în legătură cu contractul care-l așteaptă pe masa de lucru de acasă? Probabil că nu va oferi un răspuns la întoarcere. Nu înainte de a mai lansa, însă, alte salve de artificii cu declarații de export, pe care urmează ca noi, gazetarii, să le importăm, deși ne aparțin, pentru că președintele este, trebuie să fie, un bun național. |