Dl. Marko Bela este unul dintre politicienii români realiști și echilibrați. Dar mai ales consecvent. În a obține ceea ce partidul pe care-l reprezintă și conduce cu o autoritate încă nepusă sub semnul întrebării, și-a propus, mai ales de când a intrat la guvernare.
Asta s-a întâmplat după alegerile din 1996 și de 12 ani UDMR este singurul partid care s-a aflat neîntrerupt la putere. Asta dovedește două lucruri: primul – că este o formațiune solidă, de care trebuie să se țină seama. Și al doilea – că ideologia sa reușește să se asocieze și cu principiile dreptei, și cu ale stângii. S-ar putea spune că partidul etnic maghiar este singurul care ocupă de drept centrul ideologic al politicii. Acest lucru face ca în interiorul său să se manifeste tendințe de dreapta sau de stânga, care însă nu devin divergente. Statornicia UDMR se datorește mai ales unui electorat disciplinat și conștiincios, care își exercită dreptul la vot cu o seriozitate care lipsește tot mai acut compatrioților români.
Cu atât mai surprinzătoare a fost, în acest context, idea pe care a aruncat-o deunăzi pe piață președintele udemerist. Dânsul a afirmat răspicat că, în opinia sa, în Transilvania, limba maghiară ar trebui să devină obligatorie și pentru “copilul românesc”, așa cum româna e obligatorie pentru “copilul unguresc”.
Deși sunt aproape sigur că intenția dlui Marko a fost una polemică, de campanie, nu m-aș grăbi să o resping, așa cum au făcut-o majoritatea confraților. Sigur, situațiile nu sunt echivalente: româna este limba oficială a țării în care trăirște “copilul unguresc” și nu este nevoie ca acest lucru să fie obligatoriu ca să-ți dai seama că necunoașterea ei poate crea probleme deosebite celor în cauză, care se vor vedea lipsiți de oportunitățile de viață pe care le condiționează cunoașterea limbii oficiale. Este, de altfel, o realitate că în multe colectivități izolate din zonele populate majoritar de maghiari, acest lucru se întâmplă în mod real. Este și unul dintre motivele pentru care județele ca Harghita și Covasna cunosc o pronunțartă stagnare economică, înregistrând decalaje considerabile față de vecinătăți. Deschiderea de care dă dovadă dl Marko nu-i caracterizează pe membrii acestor comunități, care preferă să trăiască păgubos în izolare.
Cât despre învățarea limbii maghiare de către români, este o altă problemă. În alte zone ale țării, unde echilibrul demografic este mai puțin pronunțat, este aproape un semn de politețe să știi să vorbești limba vecinului, fie că e vorba de maghiară, de germană sau de sârbă. Acest lucru se întâmplă fără ca cineva să decreteze o obligativitate de acest fel. Cred însă că cea mai valabilă soluție de inter-corectare a celor două limbi o va aduce progresul economic și adâncirea integrării europene. Atunci nu va mai fi nevoie de decizii administrative: lucrurile se vor armoniza de la sine și se va vorbi în orice limbă aptă să îmbunătățească conviețuirea și colaborarea.