Pentru o bună parte dintre cei pentru care economia de piață a însemnat o oportunitate rapid asumată și intens operată, plusvaloarea - vorba marxistului - creată din justa apreciere a raportului cerere - ofertă a căpătat destinații dintre cele mai diverse, accentul căzând însă pe etalarea ostentativă a ceea ce, de acum, îi despărțea de masa din care ieșiseră.
Vilelor somptuoase, automobilelor de lux din ultima generație, amantelor sau proaspetelor neveste reprezentative pentru treapta socială la care au avut acces li s-au alăturat acțiuni sau manifestări menite să satisfacă orgoliul de diriguitori de destine. Cei mai adesea, opțiunile s-au îndreptat și se îndreaptă spre latura spectaculoasă, aducătoare de popularitate și notorietate. Așa se face că România, țară bogată cu mult prea mulți oameni săraci, este una dintre națiunile cele mai productive în concursuri de frumusețe, parade ale modei, festivaluri de muzică rap și tehno, ale căror sponsori ocupă fotoliile centrale ale lojelor, oferind camerelor de luat vederi imaginea sugestivă a succesului în viață. Există, însă, și nobile excepții. Una dintre ele poartă numele Sorin Vântu. Personaj enigmatic, rareori prezent în manifestări publice, însoțindu-și viața personală de o discreție, puțin obișnuită, el își datorează notorietatea câtorva lucruri cunoscute de marele public, între care succesul agenției de brokeraj Gelsor este doar unul. Domnul Vântu este un fel de discret susținător al unui domeniu pe care nimeni - și în primul rând autoritățile responsabile - nu pare să dea bani și interes: cultura. Adică exact acel domeniu care susține și consolidează identitatea unui popor. Cultura autentică și demersul intelectual sunt investiții delicate și de lungă durată,care nu-și arată roadele peste noapte. Este suficient să-mi amintesc doar două dintre ultimele proiecte ale domnului Vântu: Premiul de Excelență pentru cea mai proeminentă personalitate culturală, oferit anul trecut lui Andrei Șerban (50 000 de dolari – o sumă fabuloasă în lumea culturii) și Simpozionul Clubului de la Roma, desfășurat zilele trecute la București cu participarea unora dintre cele mai proeminente figuri ale gândirii politico-scociale contemporane (cu costuri estimate la circa 150 000 dolari). Ambele acțiuni nu numai că nu au afectat finanțele firave ale statului,dar au oferit acestuia aura - inaccesbilă și nemeritată - de co-susținător al manifestărilor culturale de înaltă clasă. O coincidență amuzantă face ca domnul Vântu să fie originar din Roman. Nu pot să nu doresc un „Club dela Roman", la care să adere și alți sponsori care pot să facă mai mult pentru spiritualitatea românească, într-un moment de cumpănă a acesteia.