Iată că tema 'cercurilor de interese' pe care le-a acuzat președintele ca încercând să manipuleze deciziile Executivului se regăsește, cu tot tacâmul, la președinție. Iar acolo cercul este clar, limpede, cu vechime și cu atu-uri de necontestat. Un ziar, altminteri mai mult decât favorabil actualei puteri, a făcut unele săpături aflând secretul lui Polichinelle: că între vechea putere și cea actuală, mai mulți oameni de afaceri au construit un veritabil 'pod'. Oamenii lui Năstase sunt, oricât ar părea de paradoxal, și 'oamenii lui Băsescu', prin interpuși, iar blonda cancelară a președintelui este cheia acestei relații. Gruparea Bittner-Petrache-Cocoș a lucrat, cu succes, pe vremea lui Adrian Năstase, nu numai în afacerea de 'suprafață' a locurilor de parcare (a mai lipsit puțin ca Dalli să primească cadou pasajul subteran ce urma să se amenajeze în Piața Victoriei!) ci în numeroase alte afaceri care aveau ca numitor comun municipalitatea păstorită atunci de Băsescu. Să-ți imaginezi, așa cum încearcă să ne lase să credem președintele, că între activitatea Elenei Udrea, de la Cotroceni, și afacerile soțului nu este nici o legătură, ar însemna că naivitatea este prima noastră calitate. Păi, dacă e așa, de ce nu i-a aplicat dl președinte Băsescu aceeași prezumție de nevinovăție dnei Stana Anghelescu, colega doamnei Udrea, și a dat-o afară? Cercurile de interese au această calitate: nu se încurcă cu argumente care țin de ideologie și de orientare politică. Pentru cercurile de interese nu există decât avantajele care decurg din exercitarea puterii, indiferent cine se află la comenzile acesteia. Ce-i împiedică pe domnii Bittner și Petrache să fie prietenii dlui Băsescu, după ce au fost ai dlui Năstase? Ce-i împiedică pe domnii Bejinariu sau Oprea să-și continue relația de prietenie cu dl Cocoș, chiar dacă soția acestuia este în slujba celui care i-a măturat de la putere? Avertismentul președintelui, legat de 'cercurile de interese' de la Victoria, este valabil și pentru cele de la Cotroceni. Cu condiția ca președintele să n-aibă naivitatea să creadă, la rândul său, că doar prin faptul că clamează împotriva lor este scutit de riscul de a deveni, fie și involuntar, instrumentul acestor interese. |