De multe ori nu-ți vine să crezi ce vezi și ce-auzi pe la rubricile de știri! Te crucești aflând că nu știu care tembel a demontat o porțiune de șina de cale ferată pentru a-și construi o pivniță! Numai întâmplarea a făcut ca primul tren de după ispravă să nu deraieze. Ce să mai vorbim despre hoții de benzină din conductele magistrale: veritabil sport de masă! Un alt tembel, întrebat de un reporter de ce-a dat gaură în conductă a răspuns cu multă naturalețe: am un hârb de Trabant! Am luat benzină ca să merg cu el! Răspuns stupefiant prin logica lui: nu fur ca să ma distrez! Gama surselor din care românul se "aprovizionează" ăn ultimii vreo zece ani este de domeniul absurdului: tuburile de aluminiu pentru irigații și-au găsit demult utilitatea prin gospodării, ca stâlpi de gard, sau grinzi pentru magazii. Se fură indicatoare rutiere, cabluri electrice de înaltă tensiune, semafoare, instalații de semnalizare. Nu puțini dintre hoti și-au găsit sfârsitul electrocutați, arși de vii, sufocați sau striviți de obiectele pe care se gândiseră să le transfere din patrimoniul statului în cel personal. Alții vor continua să moară, în timp ce o parte vor îngroșa rândurile celor din pușcării. Stau și mă întreb: este acesta un semn al sărăciei extreme, de nesuportat? Cu siguranță că nu! Cei înfometați sau înghesuiți de alte lipsuri vor fura hrană, îmbrăcăminte, alte bunuri decât șine de cale ferată sau cabluri de cupru. Aici este vorba despre un fenomen mult mai grav: despre prăbușirea autorității publice! În ochii hoților, statul este un proprietar nevolnic care nu mai merită să te rușinezi de el. Nu mai merita nici un respect, pentru că n-a știut sau n-a avut cum să și-l impună. Și atunci este jefuit de orice se poate. O asemenea psihologie este un semn de sfârșit al civilizației. Un semn de reîntoarcere la principiile comunei primitive. Dacă lucrurile nu vor fi stăvilite la acest nivel s-ar putea ca, pe zi ce trece, să asistăm la fapte care pun în pericol nu doar siguranța stradală, ci chiar pe cea națională. Pentru aceasta, însă, este nevoie ca statul, instituțiile sale, să-și recapete autoritatea. Să demonstreze că democrația e compatibilă cu respectul legilor. Și că aplicarea acestora poate și trebuie să fie impusă. Avem, însă, nevoie, de o altă mentalitate, la toate nivelurile, dar mai ales la cel de bază, al individului. Trebuie să reîncepem să ne pese ce se întâmpla în jurul nostru, să ne considerăm afectați personal de tot ceea ce contravine normelor de conviețuire. Să reînvățăm condiția de ceățean. |