S-au înteþit, acum la sfârºit de an, miºcãrile de trupe interparlamentare. Aproape nu trece o zi sã nu se anunþe cu pompã trecerea parlamentarului X din banca partidului A în cea a partidului Z. Pentru mulþi dintre eroii acestui exod aceste transformãri constituie unicul eveniment notabil din cariera lor. Dacã nu era transferul ãsta, habar n-aveai cã respectivul joacã de patru sau mai mulþi ani într-o echipã în care n-a marcat nici un gol.
Finele sãptãmânii trecute a pus în evidenþã trei episoade de felul ãsta, care au umbrit pânã ºi inutila moþiune de cenzurã, introdusã din plictisealã de USL. A fost, mai întâi, doamna Aura Vasile, unul dintre cei mai vocali parlamentari socialiºti, care brusc ºi pe nepusã masã s-a îndrãgostit de generalul Oprea ºi a declarat cã îºi uneºte destinul cu plutonul de parlamentari al acestuia. Dupã doar o zi – aºa-s femeile, schimbãtoare – s-a rãzgândit ºi a revenit la sânul partidului-mamã, dupã ce Vanghelie i-a susurat la ureche niscai dulci promisiuni.
O zi mai târziu, dl Bogdan Dascãlu a fãcut ºi dânsul anunþul fatidic: îl pãrãseºte pe Voiculescu ºi se întoarce, cu coada între picioare, acolo de unde a plecat: adicã în PSD. Urmãtoarea miºcare pe tabala de ºah a politicii a aparþinut unei doamne care a ratat ºansa de a deveni parlamentar în faþa unei fost vedete TV: doamna Mincã, fostã Ghervasuc, una dintre piesele de bazã ale artileriei vocale conservatoare, sãtulã sã mai stea drepþi în faþa unor comandanþi cu stelele sub cãmaºã, a hotãrât sã se încoloneze în formaþiunea disciplinatã a unui comandant cu epoleþi adevãraþi: domnul Oprea, ºeful de Stat Major al UNPR-ului (unde mareºal, de formã, e dl civil Sârbu). Ca o notã distinctã sã enumerãm faptul cã cele douã doamne – Vasile ºi Mincã – au fost dintre cele mai necruþãtoare voci care au condamnat dezertãrile din partidele proprii. Pãi, ce i-a fãcut doamna Mincã dlui Piedone (cum îi zice Elenea Udrea) nu doresc nimãnui sã audã.
Asta este la prima vedere. La a doua, sã notãm cã un partid de mici dimensiuni, precum cel Conservator, este cel mai afectat de plecãri. Ciuhandru, Piedone, Dascãlu ºi Mincã reprezintã pierderi proporþionale ucigãtoare – în condiþiile în care la anul vor fi alegeri ºi Voiculescu nu ºtie de cine se va mai putea agãþa pentru a accede din nou în Parlament. Probabil cã aceastã teamã au resimþit-o, acut, ºi dezertorii, care încearcã sã evite rãmânerea fãrã colegi, încercând sã se cuibãreascã prin vreo formaþiune cu ºanse. Paradoxul face ca o astfel de gazdã sã devinã, pe mãsurã ce trece timpul, cea mai artificialã construcþie din istoria democraþiei româneºti: UNPR!
Am convingerea cã fenomenul migraþiei parlamentare se va intensifica odatã cu apropierea sorocului electoral. “Cãpºunarii” politicii, cei care simt cã în partidul în care au vegetat nu mai au ºanse sã prindã vreun colegiu, dau fuga spre alte zãri unde recolte mai bogate promit sã le dea de lucru. |
|
| Accesari:
8130
|
Adauga o opinie