A murit patronul cârciumii “La Cocoșatu” din Băneasa. Și-a pus capăt zilelor. Era bolnav și dator – două maladii mortale. Ceea ce părea o poveste de succes a sfârșit tragic.
În Băneasa, mergea vestea, se fac cei mai buni mici. Faima s-a întins din om în om și, odată cu ea, a prosperat și cârciuma. De la o mică terasă cu grătar, la ditamai construcția, cu parter și etaj, ba chiar și cu o terasă nouă pusă de-a dreptul pe domeniul public. Dlui Oiță i s-a dus buhul și, odată cu lumea care dădea năvală să se înfrupte cu celebrii mici preparați și perpeliți de către colaboratorul său de la care și-a luat cârciuma numele, au început să curgă și banii pe care patronul a început să-i bage prin alte afaceri și proprietăți. Lucrurile au mers bine – ca peste tot – până prin 2009, când aripa rece a crizei a început să fâlfâie și deasupra grătarului. Față de amploarea pe care i-o luaseră afacerile – consolidate prin credite substanțiale la bănci - micii au început să nu mai facă față. Era și greu – micii fiind câți erau (ba și ei tot mai puțini, că lumea nu mai făcea coadă ca altădată), iar ratele la bănci tot mai mari. Iar lucrurile au mers așa până în ziua în care dl Oiță a ajuns la concluzia că singura soluție de a scăpa de datorii și de necazuri este să plece puțin. Pe lumea cealaltă…
Povestea “Cocoșatului” este una în care se regăsesc nu puțini dintre capitaliștii tranziției. Oameni cărora afacerile le-au mers, ba pentru că, după Revoluție, lumea era dispusă să cumpere orice, ba pentru că s-au privatizat furând clienții întreprinderilor de stat la care lucraseră, ba pentru că s-au ivit, din senin, niște oportunități care i-au prins în pole-position. Banii au început să se adune – erau bani ieftini, ce veneau ușor – și marea problemă a acestor beneficiari era ce să facă cu ei? În ce să-i bage? Și au început să-i bage în mașini cât mai scumpe, în viloaie cu multe etaje, în amante tinere și în afaceri care promiteau câștiguri ușoare și rapide.
Până în ziua în care a venit criza și toate aceste construcții de conjunctură au început să se prăbușească. Mari averi s-au înjumătățit peste noapte, proprietăți întinse au rămas fără valoare de întrebuințare, piața n-a mai reclamat produse și servicii lipsite de o bază serioasă. Bogații tranziției au început să scapete, i-au părăsit amantele (dar și-au regăsit nevestele), încălzirea vilei a început să-i coste o avere, iar investițiile demarate au rămas în bătaia ploii și a vântului, la “roșu”, pe câmpurile pustii în care încercaseră să creeze zone rezidențiale de vis, dar fără utilități și drumuri.
Marele experiment al capitalismului de tranziție sfârșește în decepție și deznădejde. Uneori chiar în ștreang… |