A murit patronul cârciumii “La Cocoºatu” din Bãneasa. ªi-a pus capãt zilelor. Era bolnav ºi dator – douã maladii mortale. Ceea ce pãrea o poveste de succes a sfârºit tragic.
ÃŽn Bãneasa, mergea vestea, se fac cei mai buni mici. Faima s-a întins din om în om ºi, odatã cu ea, a prosperat ºi cârciuma. De la o micã terasã cu grãtar, la ditamai construcþia, cu parter ºi etaj, ba chiar ºi cu o terasã nouã pusã de-a dreptul pe domeniul public. Dlui Oiþã i s-a dus buhul ºi, odatã cu lumea care dãdea nãvalã sã se înfrupte cu celebrii mici preparaþi ºi perpeliþi de cãtre colaboratorul sãu de la care ºi-a luat cârciuma numele, au început sã curgã ºi banii pe care patronul a început sã-i bage prin alte afaceri ºi proprietãþi. Lucrurile au mers bine – ca peste tot – pânã prin 2009, când aripa rece a crizei a început sã fâlfâie ºi deasupra grãtarului. Faþã de amploarea pe care i-o luaserã afacerile – consolidate prin credite substanþiale la bãnci - micii au început sã nu mai facã faþã. Era ºi greu – micii fiind câþi erau (ba ºi ei tot mai puþini, cã lumea nu mai fãcea coadã ca altãdatã), iar ratele la bãnci tot mai mari. Iar lucrurile au mers aºa pânã în ziua în care dl Oiþã a ajuns la concluzia cã singura soluþie de a scãpa de datorii ºi de necazuri este sã plece puþin. Pe lumea cealaltã…
Povestea “Cocoºatului” este una în care se regãsesc nu puþini dintre capitaliºtii tranziþiei. Oameni cãrora afacerile le-au mers, ba pentru cã, dupã Revoluþie, lumea era dispusã sã cumpere orice, ba pentru cã s-au privatizat furând clienþii întreprinderilor de stat la care lucraserã, ba pentru cã s-au ivit, din senin, niºte oportunitãþi care i-au prins în pole-position. Banii au început sã se adune – erau bani ieftini, ce veneau uºor – ºi marea problemã a acestor beneficiari era ce sã facã cu ei? ÃŽn ce sã-i bage? ªi au început sã-i bage în maºini cât mai scumpe, în viloaie cu multe etaje, în amante tinere ºi în afaceri care promiteau câºtiguri uºoare ºi rapide.
Pânã în ziua în care a venit criza ºi toate aceste construcþii de conjuncturã au început sã se prãbuºeascã. Mari averi s-au înjumãtãþit peste noapte, proprietãþi întinse au rãmas fãrã valoare de întrebuinþare, piaþa n-a mai reclamat produse ºi servicii lipsite de o bazã serioasã. Bogaþii tranziþiei au început sã scapete, i-au pãrãsit amantele (dar ºi-au regãsit nevestele), încãlzirea vilei a început sã-i coste o avere, iar investiþiile demarate au rãmas în bãtaia ploii ºi a vântului, la “roºu”, pe câmpurile pustii în care încercaserã sã creeze zone rezidenþiale de vis, dar fãrã utilitãþi ºi drumuri.
Marele experiment al capitalismului de tranziþie sfârºeºte în decepþie ºi deznãdejde. Uneori chiar în ºtreang… |
|
| Accesari:
10118
|
Adauga o opinie