Asasinatele de la Braşov au adus în atenţia opiniei publice o realitate, cunoscută dar nu luată în seamă prea serios. De ani de zile avem semnale că în capitala Olteniei se întâmplă lucruri care ridică mari semne de întrebare în legatură cu apartenenţa acestui oraş la statul de drept.

Pornind de la faptul, în aparenţă mărunt, că oraşul are un primar care-i înjură la telefon pe ziarişti şi făcând recurs la memorabilele isprăvi ale odraslei fostului prefect care teroriza populaţia paşnică a barurilor, ajungem la aspecte de fond: o lume interlopă bine organizată, cu bătălii de stradă între bandele asistate de poliţişti; conexiunile dintre politicienii locali şi pseudo-oamenii de afaceri specializaţi în returnări frauduloase de TVA, cu contribuţia directă a autorităţilor fiscale; dar, mai ales, încrengătura de interese şi de complicităţi a justiţiri şi poliţiei locale cu crima organizată.

Niciunul dintre ultimii şefi ai poliţiei locale nu a scăpat suspiciunilor de a fi în strânse legături cu bandele de infractori; judecătorii şi procurorii locali au relaţii de familie sau de prietenie cu aceleaşi bande; o judecătoare are ca amant un traficant de carduri false; o alta e nevastă de afacerist evazionist; un fiu de judecător şi nepot de procuror terorizează urbea cu isprăvile sale; învinuiţi de fapte grave în justiţie din alte oraşe îşi strămută procesele sistematic la Craiova, unde judecătorii sunt celebri pentru „clemenţa” pe care o arată infractorilor.

Toate aceste lucruri nu sunt revelaţii de ultimă oră. Ele constituie un inventar de fapte cu continuitate remarcabilă, pe care nimeni nu le-a descurajat vreodată. Toată „infrastructura” statului de drept – administraţie, poliţie, organe fiscale, judecători, procurori – este grav infectată cu virusul corupţei. Craiova este un oraş a cărui funcţionare vicioasă are ceva din Chicago-ul din urmă cu 80-90 de ani, când mafioţii făceau şi legea şi politica.

Cazul de la Braşov a dat posibilitatea de a se face o radiografie a mecanismelor prin care se manifestă acolo aceste fenomene. Criminalul cu câteva tentative la activ şi – cine ştie – cu crime nedovedite încă, s-a aflat în libertate printr-o acţiune concertată medic-judecător-procuror. Are cineva naivitatea să creadă că acest lucru a fost posibil pe considerente umanitare? Că judecătoarea Nicole a fost neimpresionată de glaucomul lui Gorbunov? Că procurorul n-a făcut recurs din aceleaşi motive? E clar că Gorbunov era un instrument eficient al lumii interlope care avea nevoie de el în libertate. Şi pentru asta a fost dispusă să plătească.

Situaţia de la Craiova nu poate fi rezolvată prin câteva schimbări la vârf. Oraşul trebuie pus în carantină şi constituită o administraţie de mână forte care să cureţe din rădăcină putregaiul instalat acolo. Altminteri, acesta va prolifera şi vom asista neputincioşi la instaurarea statului interlop într-o Românie care se vrea europeană, dar care nu are instrumentele necesare pentru a deveni aşa ceva.