Cadoul pe care i l-au oferit colegii de partid președintelui Năstase, cu prilejul zilei sale de naștere - plasată, plin de semnificații, la intersecția dintre anotimpuri - nu este unul dintre cele mai plăcute. Pentru că victoria PSD în aceste alegeri locale este una amară: deși are cel mai mare număr de primari și de consilieri, partidul de guvernământ a pierdut - sau nu a reușit să câștige - citadele electorale importante, nu doar din punct de vedere electoral, ci mai ales dintr-o perpsectivă psihologică. Trei dintre obiectivele principale ale acestui scrutin, pe care partidul a concentrat forțe și fonduri importante au fost ratate: obținerea primăriilor Bucureștiului și Clujului și păstrarea controlului sectoarelor Capitalei!Premierul a promis în chiar seara scrutinului, o "analiză foarte atentă" a rezultatelor, mai ales a cauzelor care au condus la eșecul de imagine înregistrat. Această analiză se va concentra, în mod evident, asupra staff-ulu i de campanie și a strategiilor utilizate. Dacă în cazul Clujului, eșecul fostului ministru de Interne nu poate fi pus pe seama echipei - aceasta realizând o veritabilă performanță, prin propulsarea candidatului PSD, de la cele vreo 5 procente, în 2000, la locul 1 în primul tur - în cazul Bucureștiului lucrurile sunt mai complicate.Iar responsabilitățile considerabil mai difuze, mai ales dacă avem în vedere că strategii de campanie s-au cam călcat pe picioare, iar deciziile au fost nu odată contradictorii. Deși este nepedagogic, mai ales în perspectiva în care generalele și prezidențialele bat, practic, la ușă, niște capete vor trebui să cadă.Vor cădea, însă, cu discreție și eleganță, pe principiul rotirii și al inventării unor noi responsabilități. Între acestea pare să se numere și o nouă treaptă executivă - aceea a coordonatorilor politici zonali. Unul dintre aceștia pare deja să fie Rus, a cărui întoarcere la București iese din discuție. Aceștia vor primi puteri sporite, dar și responsabilități crescute față de (ne)realizarea obiectivelor strategice ale partidului, care se vede confruntat, brusc, cu un adversar mai puternic decât îl evaluau sondajele preelectorale. |