Un vis frumos pare să se fi destrămat odată cu votul de marți din Camera Deputaților. Visul aparține lui Mihail Vlasov, președintele Camerei de Comerț și reprezintă „cadoul” pe care unii parlamentari urmau să i-l facă, punându-i pe tavă încasările de la Registrul Comerțului.
Bucuria – căci a fost și o secvență bucurată – a fost de scurtă durată. Deși au votat în favoarea acestui transfer dubios 157 din cei 232 de deputați, doar 71 opunându-se, proiectul de lege privind trecerea Oficiului Național al Comerțului din subordinea unei entități a statului – Ministerul Justiției, în ograda unui ONG – Camera de Comerț și Industrie n-a putut să devină realitate deoarece, fiind vorba de o lege organică, avea nevoie de două treimi din voturile totalului deputaților. Au lipsit 65 de voturi pentru ca dl Vlasov și compania să se poată bucura de roadele (financiare) ale Registrului.
Povestea asta are un anumit tâlc. Ea ilustrează perfect atingerea unei culmi: aceea în care statul se fură singur, cu acte în regulă! Pentru că transferul unor venituri bugetare în folosul unei entități private nu poate fi numit altfel. Iar faptul că 157 dintre aleșii noștri au convenit cu seninătate la un asemenea furtișag, căruia au încercat să-i dea o formă legală spune multe despre responsabilitate și interes general.
Camera de Comerț și Industrie a României a înflorit pe vremea când Registrul se afla în subordinea sa. Așa s-a întâmplat la începuturi, să fie mai iuți de mână cei de acolo. Când s-au iscat bătăliile interne pentru împărțirea cașcavalului nemuncit, premierul Năstase a rezolvat problema dintr-un foc: a trecut – așa cum era și normal – Registrul în subordinea statului, la Ministerul Justiției. Guvernul liberal al lui Tăriceanu a făcut mai multe tentative de a repara această „nedreptate”, prin care avocatul Vlasov (socrul ministrului David și șef de filială liberală) spera să redreseze situația Camerei, intrată în regim de avarie de pe urma unui management dezastruos. Dealtfel, prin promisiunea că va repartiza Camerelor teritoriale câte o părticică din veniturile pe care urma să le realizeze de pe urma registrului a și reușit să răstoarne vechea conducere și să pună mâna pe ROMEXPO, pe care a devalizat-o sistematic. Inițiativa legislativă, promovată de un alt acolit al său – fostul ministru Silaghi de la IMM-uri – urma să desăvârșească acest plan, numai că guvernarea liberală s-a sfârșit înainte ca mânăria să reușească (în parte și datorită opoziției ministrului Predoiu, care știa că poate avea necazuri dacă-și pune semnătura pe un asemenea document).
Visul frumos al lui Vlasov tinde să se transforme în coșmar. Odată ROMEXPO pus pe butuci, Camera nu mai are, practic, din ce să-și plătească cheltuielile curente, inclusiv folosința Rolls-Royce-ului cu care circulă președintele Vlasov printre zdențăroșii săi supuși.