Circulând insidios pe Internet, apelul a deversat în presă, ajungând în cele din urmă la Cotroceni, unde a găsit în președintele Băsescu un susținător înfocat. Ideea boicotului benzinei, prin declararea zilei de 1 octombrie drept 'zi liberă' de opresiune petrolistă și invitarea românilor să nu-și mai alimenteze mașinile este prima inițiativă civică de acest fel care se face simțită în România. Ea a venit ca o mănușă peste demersul inițiat de președinte de a tempera puseele incontrolabile de majorare a prețului benzinei la pompă prin verificarea și, eventual, renegocierea clauzelor contractului de privatizare al PETROM. Desigur, dl Băsescu a procedat, de principiu, corect, arătându-se interesat de o problemă care îi afectează considerabil pe toți cei cae l-au ales sau nu. Este una dintre prerogativele sale constituționale, de a media între popor și instituții, de pe pozițiile interesului general. Ceea ce n-a înțeles președintele - și ceea ce nici nu s-au obosit consilierii săi să-i facă cunoscut - este faptul că un astfel de demers se situează la limita moralității și a legalității atunci când amenință să afecteze nu numai acțiunile unei mari companii, dar și stabilitatea și bonitatea sa. Totodată, afectată este și încrederea într-un stat care, mai întâi vinde și abia apoi se întreabă dacă prețul și clauzele au fost corecte - lucru de natură să cam taie elanul eventualelor cumpărători față de ceea ce n-a fost încă vândut. Și nu în ultimul rând, președintele ar fi trebuit să fie informat, în prealabil, că prețul petrolului este un element fundamental al întregului sistem și că el depinde de o grămadă de factori conveniți în practica curentă, care țin cont mai puțin de resursele naturale. Ar fi aflat că există o convenție potrivit căreia prețul barilului include, teoretic, o sursă unică (golful Mexic, mi se pare) și că în acesta se include transportul, chiar dacă pentru anumite cantități nu se mai efectuează. Așa încât România, chiar dacă este țară extractoare, nu-și poate permite să comercializeze petrolul la prețul real de cost, fără ca acest lucru să dezechilibreze întregul sistem. Sunt chestiuni de finețe economică, mai greu de explicat, nu doar de înțeles, care însă ar fi trebuit știute. Unde are, însă, valoare demersul șefului statului este tocmai această reacție nefiresc de promptă a celor care alimentează piața românească față de evenimente cu impact în timp. Sigur că uraganul Catrina n-avea cum să influențeze de a doua zi prețul petrolului din România. A fost însă un prilej pe care noul proprietar austriac al petrolului românesc n-a vrut să-l scape, forțând lucrurile și sperând să obțină beneficii rapide prin nebăgarea de seamă a consumatorilor. Acestei mentalități nu-i poate veni, însă, de hac amenințarea cu revizuirea contractului (practic imposibilă). Ea poate fi atenționată serios de un boicot de genul celui programat pentru astăzi care, dacă va fi îmbrățișat, va crea un precedent de care, pe viitor, va trebui să se țină cont. |