"Iar vine baroneasa pe capul nostru!" - au exclamat, cu exasperare ziarele, reflectând nu doar propria lor saturație pentru insistența cu care dna Emma Nicholson se ține de capul nostru în problema copiilor instituționalizati, dar și a autorităților, nevoite să dea din colț în colț la chestionarele cu care le presează politicoasă, dar fermă baroneasa. Pentru marea majoritate a românilor, această marotă occidentală are conotații stranii: avem atâtea probleme, nu ne ajungem cu banii pentru nici unele și ei vor ca dintr-o dată orfelinatele noastre să zbârnâie! Să mai avem puțintică răbdare! La urma-urmelor sunt copii cu părinți care trăiesc mai rău decât orfanii, pentru că familiile lor o duc atât de prost! Baroneasa cea pisăloagă - nu și nu. Vine și invitată și neinvitata, ne dă termene, ne somează, îi înghesuie pe miniștrii și nu se dă bătută. Asta îi e misiunea și se ține de ea. Cu orice preț. Chiar cu prețul a 40 de milioane de dolari pe care a făcut ce-a făcut și i-a scos de pe la diferite organisme europene. Românul care a călătorit prin Europa va fi fost, desigur, surprins de atenția - exagerată în opinia noastră - pe care societățile civilizate o acordă minorităților. Handicapații, câți sunt pe acolo, au parte de parcaje speciale, de instalații de urcare în autobuze, de toalete proprii, de tot felul de priorități care să-i facă să se simtaăegali cu majoritatea. Copii sunt una dintre marotele Occidentului care nu vede altceva într-un orfelinat clasic decât o pușcărie și consideră că mai mult decât hrană și caădură, ei au nevoie, în primul rând, de căldură sufletească și înțelegere. De câini - ce să mai vorbim. Paradoxuri, exagerări, numiți-le cum vreți. Dar sunt obiceiurile, regulile de viață ale celor cărora vrem să ne alăturăm. Or, baroneasa este perfect îndreptățită să ne ceară că, dacă vrem să în casa lor, să ne ștergem pe picioare, să dăm haine curate copiilor noștri și să respectăm regulile căminului în care intrăm. Dacă nu vrem, putem rămâne linișiți în ograda noastră nemăturată, cu copii tăvălindu-se prin zoaie și cu câinii neinstituționalizați lingându-i în creștet. Așa că, pisăloagă sau nu, baroneasa merită respectul nostru pentru insistența cu care ne vrea un bine pe care nu întotdeauna îl împărtășim. |