O simplă socoteală ar putea arăta că dacă imediat după
căderea regimurilor comuniste din Est, în anii ’89-’90, Occidentul ar fi privit
problema dintr-un punct de vedere mai pragmatic, lumea contemporană n-ar fi
fost confruntată, la nici zece ani, cu spectrul unei noi divizări și al unui
nou război rece. Un plan Marshall, de tipul celui demarat după cea de-a doua
conflagrație mondială, ar fi fost de natură să reducă mult mai rapid decalajele
structurale dintre cele două "felii" ale Europei, făcându-le mult mai
rapid apte unei unificări de facto. Cu atât mai mult cu cât Europa de Est
dispune de un potențial uman remarcabil și de structuri economice compatibile,
ce ar fi putut fi făcute funcționale în scurt timp. Mult mai scurt decât cel
care a fost necesar pentru sărăcirea sau epuizarea unor țări lăsate în bătaia
vântului și lipsite de busolă. A acționat - extrem de contraproductiv -
principiul pieței: economiile estice au fost "ajutate" să se degradeze
până la nivelul la care puteau fi achiziționate la cel mai mîc preț posibil.
S-au pierdut însă din vedere, în focul luptei pentru eficiență, efectele
negative: sărăcia generalizată a reactivat vechi conflicte etnice și de altă
natură, radicalizând segmente importante de populație și generând o periculoasă
nostalgie după stabilitatea și relativa securitate socială a vechilor sisteme.
"Vântul" semănat cu nerăbdare în ’90-’91 în forțarea dezmembrării
Iugoslaviei a făcut ca astăzi să se culeagă roadele unei veritabile furtuni,
care nu se va putea rezuma la terenul de luptă propriu-zis. Dolarii care se
cheltuiesc de o lună încoace pentru a distruge bazele economice ale
"regimului Miloșevici" ar fi fost suficienți pentru a da un imbold
economiilor buimace ale întregii zone. Ar fi avut de câștigat toată lumea, dar
mai ales o Europă care tânjește după stabilitate și calm și unde cicatricele
celor două conflagrații mondiale se mai văd încă sub stratul de fard al
europrosperității. Pentru că nu doar în Balcani se află un butoi cu pulbere.
Acestea mai există și prin Spania, și prin Marea Britanie, și prin Italia și
este suficient un fitil aprins spre a genera o reacție în lanț distrugătoare.
Lansată cu timiditate la recenta aniversare a NATO, ideea
unui nou Plan Marshall ar trebui să fie împărtășită și de cei care pot beneficia
indirect de efectele sale - ca o lecție despre faptul că pacea poate fi mai
eficientă decât orice război, și nu doar pentru cei care produc armele.