Aproape de neconceput, cu câteva luni în urmă, când președintele Băsescu încerca să forțeze alegerile anticipate, solicitând demisia strategică a premierului, în urma ''afrontului'' Curții Constituționale care avusese tupeul să corijeze câteva puncte din sacrosanctul pachet legislativ pe care Executivul decisese să și-l asume prin răspunderea guvernamentală, situația în care se află acum dl Băsescu. Este greu de estimat care ar fi fost cursul evenimentelor dacă Tăriceanu ar fi dat curs deciziei sale irevocabile de a demisiona și nu s-ar fi lăsat convins de ''cercurile de interese'' să n-o facă. Dealtfel istoria nici nu operează cu asemenea variante, valabil și analizabil fiind doar ceea ce se întâmplă de fapt. Cert este că acum situația este cu totul alta. Nu numai că problema unor alegeri anticipate nu se mai pune din partea acelorași forțe politice care o doreau atunci, dar lucrurile au ajuns în faza în care disensiunile din Alianță, dintre partenerii majoritari fac ca guvernarea să fie pe muchie de cuțit. Unul dintre motive îl constituie faptul că în mod evident Traian Băsescu nu mai domină Coaliția. Aria sa de influență se restrânge treptat la propriul său partid și nici aici lucrurile nu stau prea grozav deoarece se ivesc tot mai des situații în care Partidul Democrat își nuanțează opinia (vezi disputa legată de autostrada Transilvania). De aici și până la arătarea pisicii sub forma avertismentului lansat la finele săptămânii trecute de Orban, că liberalii ar trebui să se gândească la un candidat propriu în următoarele alegeri, n-a mai fost decât un pas. Intră aproape în tradiția alianțelor de dreapta ca, mai devreme sau mai târziu, liberalii să-l lase din brațe pe președinte. A făcut-o Stoica, în 2000, mai târziu decât Orban acum. Efectul însă s-ar putea să fie același. Pentru prima dată în acest mandat pe care l-a abordat aproape cu puteri depline, Traian Băsescu începe să vadă care sunt limitele prerogativelor sale. Știe - și o știe și Tăriceanu - că nu-l poate demite pe premier decât cu prețul unei profunde crize de pe urma căreiea întreaga Alianță s-ar putea întoarce în Opoziție. Mai știe și că partidul său Democrat nu este suficient de puternic ca să-l poată susține fără a apela la ''soluții imorale''. Și că pe zi ce trece, rămâne tot mai singur în demersurile sale ce par să construiască o nouă opoziție. Băsescu păstrează, încă, suportul popular. Întrebarea care se pune este însă: pentru cât timp? Anunțul liberal este un serios avertisment față de tentativele sale tot mai clare de a lua lucrurile pe cont propriu. Uitând aproape că la putere l-a adus, totuși, o alianță. |