După lupte seculare care durează de câteva luni, PSD pare a fi găsit 'arma secretă' cu care să răzbune înfrângerile în serie suferite în ultima vreme în faţa Coaliţiei. A prezentat-o, cu morgă, prezidentul organizaţiei de Bucureşti, renăscut din propria cenuşă, după ce Biroul de Coordonare a pus cruce Delegaţiei Permanente, în încercarea fostului premier de a scăpa de super-baronii de la centru.Revenit la cârma organizaţiei după interimatul lui Ursache, pe care a ştiut să-l facă cât mai ineficient, şi după excluderea nefericitului candidat la primăria Capitalei, Mircea Geoană pe nume, Dan Ioan Popescu s-a văzut confruntat cu o grămadă de probleme, între care noile alegeri de la Capitală se dovedesc a fi unele dintre cele mai stresante. Ceea ce în mod normal ar fi trebuit să constituie o şansă nesperată - locul lăsat vacant de Băsescu - devine o povară, prin lipsa totală de pregătire a partidului pentru o astfel de confruntare decisivă. Este cea de-a şasea tentativă a PSD-ului de a pune mâna pe un oraş pe care nu l-a avut niciodată (prin alegeri) şi care se încăpăţânează să voteze cu dreapta, indiferent câte fiţe şi promisiuni neonorate i-a făcut aceasta. Acum, cu doar vreo două luni înaintea noilor alegeri, PSD-ul se trezeşte într-o criză acută: nici măcar candidatul de profesie, Sorin Oprescu, nu mai este tentat să-şi rateze din nou şansa. Dealtfel, atmosfera generală constituită în jurul acestei probleme este una din care reiese cu limpezime că alegerile sunt deja pierdute. O spune chiar viitorul preşedinte, atunci când încearcă să-l menajeze pe Oprescu - cel căruia, totuşi, sondajele îi acordă mai multe şanse decât altora. Opţiunea pentru Vanghelie este una de disperare. Primarul sectorului 5 este, dealtfel, şi singurul care se încumetă să intre în joc. Şi o face cu aplombul celui care are argumente să o susţină: nu este el cel care a câştigat din primul tur, luptând împotriva tuturor? Mai mult, parcă, chiar împotriva propriului său partid?Disperată sau nu, candidatura lui Vanghelie poate avea efecte neaşteptate. Capitala nu pare să aibă nevoie de intelectuali subţiri în fruntea sa. Are nevoie de oameni hotărâţi, dispuşi să se bată cu orice arme. Băsescu a fost un astfel de candidat. Vanghelie intră şi el în categoria respectivă, oricât ar părea de diferiţi cei doi. Oricum, va fi interesant de urmărit o bătălie care, cred, nu va fi atât de dezechilibrată cum se crede acum. Şi, poate, nici dinainte câştigată.