Nu este prima dată când deputatul liberal Crin Antonescu lansează tiruri critice la adresa șefului său ierarhic pe linie de partid. Mai puțin obișnuită este virulența acestui nou atac și zona pe care a fost el plasat. Dacă în ultimul an Antonescu a atacat sistematic proiectele de fuziunea dintre PNL și PD, atrăgând atenția asupra capcanei pe care o reprezenta această mișcare și asupra pericolului ca formațiunea din care fac parte să-și piardă identitatea, situându-se adesea chiar împotriva curentului majoritar din partid, de data aceasta tirul său țintește la vârf, luându-l în colimator pe chiar șeful partidului și al guvernului.Antonescu îl acuză direct și fără ocolișuri pe Tăriceanu de a-și fi format din amicii apropiați și parteneri de afaceri din viața privată, o adevărată camarilă, împărțind funcții, sinecur și beneficii pe principiul găștii clasice. Antonescu îl numește direct pe Bogdan Olteanu, fin al premierului, căruia i s-a rezervat nu doar funcția de președinte al Camerei, la care ar fi fost mai îndreptățite să candideze persoane cu experiență și vechime superioare celor ale lui Olteanu, ci și o serie de sinecuri, între care și pe aceea de membru al Comisiei de privatizare a CEC, de unde același Bogdan Olteanu încasează lunar 200 de milioane lei - adică de vreo patru ori mai mult decât leafa de președinte al Camerei. Și care, mai mult ca sigur, nu este singura sursă de venit guvernamental a acestuia. Deși nu-l numește explicit, o altă persoană vizată de Antonescu este ministrul Finanțelor, cel care nu reușește să dea odată la iveală Codul Fiscal și care este implicat în majoritatea afacerilor pe care le-a făcut premierul de-a lungul timpului. Și lista poate continua, cu bănuiala că parlamentarul liberal are suficiente dovezi în acest sens.În mod aproape inexplicabil și spre deosebire de alte situații de acest gen, premierul tace. Dacă în cazul lui Boureanu, în care tânărul liberal acuza cam aceleași lucruri, acesta a fost de urgență suspendat, șeful partidului ezită în a lua o măsură similară față de Antonescu. O explicație ar ține de faptul că acesta a reușit să-și conserve o acțiunea publică consecventă, nemarcată de compromisuri și de complicități interesate. O alta ar fi că în spatele său se află o întreagă facțiune de oameni din partid, tot mai nemulțumiți de politica clientelară a premierului și de prea desele sale cedări în fața aliatului democrat. De aceea, Tăriceanu nici nu poate vehicula ideea 'cozii de topor' democrate, a instrumentului prin care partidul aliat-rival ar încerca să-i slăbească pozițiile. O reacție va trebui, însă, să aibă, pentru că de data aceasta acuzațiile nu mai sunt de ordin general. Sunt foarte clar exprimate: echipa premierului este, de fapt, o gașcă. Cu tot ceea ce caracterizează această noțiune cu conotații mafiote. O gașcă care guvernează România!
|