De două ori a avut sentimentul, dl Iliescu, că "i se pune sula-n coaste": prima dată, la crearea CPUN-ului, când țărăniștii și liberalii au tăbărât pe el să desființeze FSN-ul, iar a doua oară când premierul a mers la Cotroceni ca să-l convingă să fie de acord cu alegerile anticipate. Nici atunci și nici acum dl președinte n-a putut fi convins, ceea ce constiuie o dovadă pentru faptul că sula nu este instrumentul cel mai potrivit pentru a-l face să-și schimbe convingerile. Sau părerile. Și că altele ar trebui să fie metodele prin care ar putea fi influențat într-o direcție sau alta. Am făcut această introducere pentru a ajunge la ideea tacticii și strategiei politice. Într-un context ca al nostru, când între separația puterilor în stat și colaborarea lor intervin o groază de necunoscute, orice intervenție ar trebui făcută cu un anume dichis. Eu, de pildă, dacă aș fi fost în locul d-lui Năstase (pur teoretic, mă-nțelegeți) și aș fi stat mai bine de zece ani în spatele, la stânga și la dreapta președintelui, n-aș fi dat buzna peste dânsul punându-i în față hârtia și tocul pentru a semna. Pentru că - așa cum bine s-a văzut - n-aș fi avut nici o șansă. Aș fi început exact cu sfârșitul. Adică, primul lucru pe care l-aș fi făcut când mi-a venit în minte ideea cu anticipatele, ar fi fost să-i solicit președintelui o întrevedere pentru a mă sfătui cu dânsul. I-aș fi pus-o cu toate amănuntele: cu argumente pro, cu argumente contra, cu beneficii și cu pierderi. L-aș fi lăsat să o dospească o săptămână-două după care aș fi revenit cu câțiva dintre principalii colaboratori (între care ar fi avut grijă să fie și câțiva dintre "oamenii" săi) și aș fi făcut o discuție mai largă. Și, abia după ce aș fi simțit că am început să-l clatin, aș fi recurs la presiunea mediatică, la simpozioane, la delegații permanente și așa mai departe. În nici un caz n-aș fi făcut cum a făcut dl Năstase (avantajul celui care stă pe margine!). N-am nici o îndoială că ideea anticipatelor are câteva rațiuni serioase. Nu mă îndoiesc că între calculele unei formațiuni politice aflate la putere figurează, în primul rând, ideea de a rămâne la putere. Dar, în felul în care a decurs toată această campanie există vicii de procedură însemnate, care n-au făcut decât să o îngroape. Cel puțin pentru o perioadă (importantă) de timp. |