Apelul premierului la reconciliere și la renunțarea la acțiunea de suspendare a președintelui până după alegerile pentru parlamentul european sună, vorba lui Petre Roman, 'ca dracu'. Mai ales într-un context ca acesta, când lupta între Palate a atins cote de referință. Întrebarea care se pune, firesc, în ce măsură îl servește cu adevărat pe premier suspendarea lui Traian Băsescu. Sau cât îl poate ajuta ...suspendarea suspendării?
Cel care a observat primul incoerența procedeului este aliatul (din umbră) cel mai fidel: Dan Voiculescu. El a afimat răspicat că formațiunea sa va susține doar un guvern minoritar format din liberali. Adică unul fără democrați. În caz contrar, Tăriceanu nu mai poate conta pe conservatori. Pentru Voiculescu, obiectivul principal rămâne președintele Băsescu. Cel care a demonstrat lipsa de recunoștință pentru sprijinul esențial pe care l-a primit pentru a putea forța însărcinarea cu formarea guvernului în decembrie 2004.
Și, totodată, cel care declanșat una dintre primele crize guvernamentale, care a dus la retragerea conservatorilor de la guvernare, prin 'ajutarea' CNSAS-ului să dea o decizie controversată în legătură cu relația lui Voiculescu cu Securitatea. Acuzându-l pe Tăriceanu de politicianism, Voiculescu îl avertizează implicit pe acesta supra pericolului care planează asupra sa prin pierderea momentului în care disputa cu președintele ar putea fi tranșată în favoarea sa. Deși nu semnează alături de social-democrați, conservatorii votează cu ei pentru suspendare. O suspendare nu doar menită să-l readucă pe președinte cu picioarele pe pâmânt, cum s-a exprimat elegant dl Iliescu (dacă dl Băsescu mai poate fi readus), ci una care are drept scop scoaterea sa din circuit înainte de termen. Or, o amânare a acestei operațiuni până prin iunie, după alegerile europene, n-ar face decât să anuleze orice efect, ancorându-l mai puternic pe președinte în spațiul public unde se mai bucură încă de încredere. Pentru că dl Băsescu are această problemă: până la încrederea electoratului, îl mănâncă neîncrederea politicienilor. Competiția se duce, practic, între aceste două entități, cu rezultate greu de anticipat. Singurul lucru care se poate anticipa la acest moment este că noțiunea de alegeri legislative anticipate este complet golită de sens prin disoluția Alianței și că n-ar fi exclus ca ele să fie înlocuite de alegeri prezidențiale înainte de termen!
|