Modul în care s-au derulat evenimentele în PNL, în utimele două luni, iese din tiparul obișnuit al vieții politice românești. Scăpați din strînsoarea dictaturii, românii au lansat cursa națională a unei șanse pentru fiecare. Sute, mii, zeci de mii de mici dictatori s-au lansat în bătălia pentru un loc cât mai în față, pentru o funcție cu secretară, șofer și multe, multe conferințe de presă în care să-și poată exprima propriile păreri despre tot și despre nimic. Cu mici excepții competiția pentru conducerea unor formațiuni politice a fost acerbă și, din acest punct de vedere, Partidul Național Liberal este un model demn de a fi studiat. Partidul cu cei mai mulți veleitari, cu cei mai mulți lideri pe cap de membru de partid, s-a remarcat prin repetate ruperi și divizări, urmate de simulacre de coagulări. Criza iminentă în care s-a aflat din nou partidul în această vară, a cunoscut o rezolvare pe cât de originală, pe atât de categorică: președintele Stoica, puternic contrat de eterna "aripă Patriciu", a renunțat pur și simplu la putere și la comandă, cedându-le unuia care tocmai se pregătea să se retragă: Stolojan. Inflexibilul premier din '92 zgârcit la vorbă și extrem de tenace, a pus condiții inacceptabile. Spre surprinderea sa, au fost acceptate și Congresul Extraordinar n-a făcut altceva decât să confirme cadoul care i se făcea: un partid și toate pârghiile de decizie. Congresul a ales, pus și simplu un dictator - pentru că Stolojan nu și-a impus doar programul de acțiuni ci și echipa cu care va lucra. Este de mirare cum o formațiune atât de puțin dispusă să se alinieze în orice problemă, a putut să dea onorul acestei veritabile lovituri de partid, pusă la cale de marele sforar Stoica! Singura explicație o constituie deruta și teama care au cuprins partidul, că în fața avansului implacabil - concretizat în controlul tot mai strict al tuturor segmentelor sociale - al partidului de guvernământ, Stolojan este singura persoană capabilă să salveze partidul de la o nouă dispariție de pe scena politică parlamentară. Triumful lui Stolojan poate fi, însă, înșelător. Dacă rezultatele nu vor veni rapid, dacă sondajele nu vor semnala o creștere cât de mică, dictatorul este în primejdie. O "revoluție" liberală l-ar putea arunca definitiv în afara politicii. Chiar dacă cu prețul dispariției partidului însăși. |