Termenul de 'război ciudat' ('drole de guerre') s-a încetățenit în limbajul de specialitate după debutul celui de-al doilea război mondial când, pe frontul de vest, cele două tabere au stat în expectativă vreme de aproape șase luni. Războiul din Irak este și el un război ciudat. Motivele sunt, însă, altele. Omenirea, cu ochii pe ecranele televizoarelor și cu urechea pâlnie la posturile de radio, așteaptă să vadă ce se întâmplă și cum se întâmplă. Dacă propaganda preconflictuală a celor două tabere se confirmă în strategiile de pe câmpul de luptă. Și ce află, ea, omenirea ahtiată de news? Mai întâi că, surprinzător, irakienii nu-i așteaptă cu flori pe invadatori, cum se întâmpla în alte epoci istorice, prin alte părți, inclusiv în România. Ba, dimpotrivă, odată ce se sfârșește pustiul și apare vreo localitate, apar și semnele de rezistență. Nu e ciudat? Ba da. Dar mai ciudat este modul cum se derulează campania în tabăra așa-zis aliată. Primele victime - și primii eroi ai războiului - sunt militari din două elicoptere britanice care se ciocnesc pe puntea unui portavion, tot britanic. Apoi, faptul că britanicii se înscriu în fruntea listei de pierderi: un avion Tornado, cu doi piloți la bord, este spulberat de o rachetă 'Patriot'. O rachetă inteligentă, care n-a fost învățată, însă, să distingă între caracterele latine și cele arabe de pe fuselajul aparatului de zbor! Terminând (temporar!) lupta cu britanicii, americanii declanșează ofensive 'friendly fire' în propriile lor tabere: un soldat american, și musulman pe deasupra, atacă cu grenade corturile comandanților săi! Omoară doi camarazi și rănește alți vreo 10, nu din cauză că i-ar fi simpatic Saddam, ci pentru că avea o răfuială cu un superior care-l sancționase pentru nesubordonare... Ploaia de rachete abătută asupra Bagdadului pare să fie purtată de vântul războiului spre vecini, la fel cum se întâmpla pe vremea războiului din Iugoslavia, când rachete americane ajungeau la Sofia. De data asta, rachetele ajung în Iran (în amintirea ostaticilor de la ambasadă) și în Turcia (care nu i-a lăsat pe americani să ducă războiul de pe teritoriul lor, nici măcar pentru 12 miliarde de dolari!). Evident, erori umane și pagube - la fel de evident - colaterale. Și dacă tot e vorba despre cel mai mediatizat război din istorie, ar fi fost imposibil să nu cadă la datorie și câțiva ziariști. Tot britanicii au făcut deschiderea... Printre toate astea, o contribuție originală românească: generalul Pacepa, din ascunzătoarea sa americană, trimite o scrisoare generalilor irakieni, sfătuindu-i să-i urmeze exemplul și să dezerteze! Ciudat război, zău așa! |