Liderul Uniunii Forţelor de Dreapta, Varujan Vosganian, ne-a obişnuit deja cu ieşiri intempestive la rampa media, cu iniţiative menite să tulbure dulcea moţăială a clasei politice, temeinic înfiptă, în fotoliile parlamentare sau guvernamentale. Ultima sa „boacănă" este cea cu declararea averilor: subiect spinos, abordat de câteva ori cu reticenţă şi abandonat cu voioşie, în focul activităţilor curente.

Vosganian&Comp, ca să fie mai bine înţeleşi, au început prin a face ei înşişi ceea ce ar fi dorit să facă alţii: şi-au pus pe tavă averile! Dacă gestul a impresionat, conţinutul n-a mai tăiat răsuflarea nimănui. Averi de dascăli, cu câte ceva în cont, cu câte-o maşină veche şi un apartament în nici un caz în Primăverii. Înclin să cred că în ciuda acestei sincerităţi brutale, dreptul Varujan a uzat de un tertip: şi-a declarat averea cu doar câteva zile înainte să-i apară o carte de economie! Şi este evident că un om care ştie ce sunt banii şi cum se fac ei poate fi suspectat că-şi va umple buzunarele şi contul de pe urma acestei lovituri editoriale. Dar să lăsăm gluma la o parte: Vosganian este un bun politician şi un eminent economist. Două calităţi care nu au darul să conducă, automat, la sporirea averii proprii. Gândiţi-vă doar câţi politicieni mediocri - dacă nu slabi de-a binelea - şi-au umplut conturile şi şi-au ridicat nivelul de trai mult peste media naţională. Nu de declaraţia de avere a lui Vosganian, Iorgulescu, Coşea şi alţii am avea nevoie ca să vedem mai bine cine sunt cei unu la sută români mulţumiţi de cum le merge şi care au tot ce-şi doresc (conform ultimului sondaj CURS). Am avea nevoie de declaraţia de avere a unui fost ministru al telecomunicaţiilor, de a unui fost ministru al comerţului şi industriei, de a unor foşti sau actuali preşedinţi ai FPS-ului şi aşa mai departe, pentru că „unu la sută" înseamnă vreun sfert de milion de români fericiţi că nu-i pune nimeni să-şi declare averile.