Meandrele concretului
|
'Solicităm să nu se intre în contact cu păsările călătoare'
-- Gheorghe Flutur, ministrul Agriculturii
|
|
„Pentru unele infracțiuni, pedepsele la ora actuală sunt derizorii”
INVITAT: Vasile Manea Drăgulin, Procuror General al României
DATA:17 octombrie 1995
Octavian Andronic: Stimați telespectatori ai Antenei 1 și cititori ai "Libertății",
invitatul nostru din această seară, după cum a anunțat ediția de astăzi a
ziarului "Libertatea", este domnul Vasile Manea Drăgulin, procurorul general al
României. Domnia sa îndeplinește această funcție din data de 15 aprilie 1993,
succedându-i pe cei doi procurori generali postrevoluționari, domnii Gheorghe
Robu și Popa Cherecheanu. Este născut în anul 1939, la 1 septembrie, foarte
aproape de Zodia Balanței, a preferat însă Fecioara. Absolvent al Facultății de
Drept din 1965, și procuror călcând toate treptele acestei magistraturi în
București, până în anul 1990, când a devenit judecător la Curtea Supremă de
Justiție, Secția penală. Domnule procuror general, în anii din urmă Procuratura
a fost una dintre cele mai invocate instituții de către presă, de oamenii
politici, poate chiar si de oamenii de rând. Motivul acestor invocări l-a
constituit nu numai evenimentele din Revoluție, care mult timp au rămas un
pachet de enigme, dar și scandalurile postrevoluționare, scandalurile de
corupție politică, de corupție economică. Cel mai adesea s-a reproșat
instituției pe care o reprezentați o anumită încetineală în instrumentarea
acestor cauze. Funcționează Parchetul General încet sau este o părere ?
Vasile Manea Drăgulin: Funcționează după un ritm propriu. Dar înainte de a vă
explica sau încerca să explic telespectatorilor și cititorilor ziarului
Libertatea, as vrea să fac două corecții la introducerea făcută de dvs. în
primul rând aș dori ca în egală măsură această emisiune să se adreseze - în
afară de cititorii gazetei Libertatea - să se și cititorilor gazetei Jurnalul
Național și Infomatinal, care cumva sunt legate foarte strâns de Antena 1, în al
doilea rând aș vrea să rețineți că data de naștere, adică 1 septembrie, este mai
aproape de Zodia Leului, care se termină la 23 august, decât de Zodia Balanței,
care începe la 23 sau 24 septembrie. Cu aceste două precizări, aș vrea să vă
spun că mecanismul după care funcționează Parchetul General este unul propriu
care nu îl întâlnești într-un alt Parchet. De ce? Pentru că aici, practi, este
unitatea de vârf, care este o unitate practic operativă, deși ar fi trebuit să
aibă un alt rol. Este operativă pentru că ea cuprinde două secții: Secția l-a de
Urmărire Penală si Criminalistică si Secția a-lll-a a Parchetelor Militare, care
sunt eminamente operative, apoi Secția a-ll-a -Judiciară, cu cele două subramuri,
Penal și Civil, dar cu deosebire partea de penal care se ocupă de examinarea
tuturor cauzelor penale și civile în care părțile fac memorii sau parchetele din
subordine intervin cu referate prin care propun declararea recursului în anulare.
Și mai sunt apoi cele două secții importante: este Secția a -IV-a de Organizare,
Studii Control și Resurse Umane și, în sfârșit, Secția a-V-a care se ocupă de
Relații cu Publicul și de partea de logistică a întregului Minister Public. Într-o
atare situație acest mixtum-compsitum în care preponderența aparține
activităților operative sigur că ar trebui să avem în primul rând, în afara unei
structuri pe hârtie, posibilitatea de a umple această structură cu magistrați
procurori. Din nefericire, lucrurile stau altfel. Pe o structură de 315 posturi,
la ora actuală, după ce am avut 128 de magistrați la data constituirii
Parchetului General, deci în urmă cu circa un an și jumătat, în prezent în loc
să putem aduce din structurile inferioare, suntem cu un efectiv de 106 oameni.
Deci mai mult am pierdut, decât am putut să aducem.
Octavian Andronic: Ce se întâmplă, domnule procuror general, fuge lumea de
Parchet ?
Vasile Manea Drăgulin: Nu, aș zice că mai repede fuge lumea din Parchet și în
general din structurile superioare ale autorității judecătorești pentru că
lucrurile sunt în egală măsură valabile pentru parchete, dar și pentru
instanțele de judecată!
Octavian Andronic: Sunt prost plătiți magistrații ?
Vasile Manea Drăgulin: Depinde cu cine îi compari.
Octavia Andronic: Eu v-aș propune să-i comparați cu cei pe care îi aveți în față,
cu cei cu care vă bateți!
Vasile Manea Drăgulin: Nu se poate face o comparație. Dacă ne referim la oamenii
sărmani, la hoții obișnuiți care fură, eventual pentru a-și câștiga în acest fel
niște mijloace de subzistență, care au tot timpul în spate amenințarea unei
sancțiuni cu închisoarea, există însă o altă structură care constituie obiect de
activitate al nostru cu care nu ne putem compara în nici un fel, nici cu
mașinile cu care noi ne ducem la locul faptei, nici cu salariile pe care le avem,
nici cu hainele cu care suntem îmbrăcați si nici cu locurile din țară sau din
străinătate pe care le frecventăm. Deci, această criminalitate a "gulerelor albe"
umilește si este si în situația de a si încerca să racoleze, să corupă structuri,
nu numai din magistratură, din toate segmentele celor două autorități ale
Executivului și ale puterii judecătorești, iar la noi structurile se mențin într-o
proporție covârșitoare datorită pasiunii oamenilor care lucrează pentru că
salariile sunt așa cum sunt, dacă ne comparăm însă cu alte categorii de
funcționari publici, salariile noastre sunt relativ bune. Evident că nici nu se
poate face o comparație între salariile magistraților români si ale colegilor
noștri din străinătate. Important este însă si aici se pare că s-a înțeles că
este necesar să asigurăm magistraților un trai decent care să încerce să
realizeze pentru ei două chestiuni importante: lipsa acestei preocupări care
îngrijorează pentru ziua de mâine și încercarea de a stopa această migrație a
magistraților către sectorul privat, cu precădere în avocatură, unde dispar și
niște constrângeri care sunt impuse de înregimentarea într-o structură bazată pe
o anumită disciplină. În schimb, în compensație, dobândești niște avantaje
materiale pe care magistrații nu le au și nici nu le pot avea.
Octavian Andronic: De altfel, ziarul nostru a publicat săptămâna trecută o știre
legată de un proiect pentru salarizarea magistraților și instituirea timbrului
judiciar.
Vasile Manea Drăgulin: Este adevărat, există aici două chestiuni. Este vorba de
legea taxelor de timbru și legea timbrului judiciar. Fiecare cu obiectivul ei,
cu categoria ei de relații sociale pe care le reglementează, dar vroiam să spun
înainte de aceasta că cine vrea să se pricopsească nu are ce căuta în
magistratură, pe o parte, pe de alta, în urma unei discuții pe care am avut-o
chiar aseară - de partea noastră - cu domnul președinte al Curții Supreme și cu
domnul ministru de Justiție, pe de o parte cu domnul prim-ministru, cu cei doi
miniștri de stat, mă refer la domnul Florin Georgescu și la domnul Dan Mircea
Popescu, cu oamenii din staff-ul celor două ministere, probabil că marțea
viitoare va intra în ședință de Guvern proiectul definitiv al legii de
salarizare care va fi supus apoi dezbaterii celor două Camere, pentru a încerca
să facem ceva în direcția ridicării nivelului de salarizare a magistraților.
Octavian Andronic: Să înțeleg, domnule procuror general că implicit mi-ati dat
un răspuns la prima întrebare, și anume că ritmul acesta care apare lent de
instrumentare a unor cauze, este generat și de lipsa de acoperire a personalului?
Vasile Manea Drăgulin: Este una din cauze, lipsa personalului, apoi este un
caracter anume, specific, al cauzelor respective, pentru că în marea lor
majoritate sunt, fie cauze extrem de complicate, în care supravegherea exercită
sau urmărirea penală efectuată procurorii din Parchetul General,iar atunci când
acesta exercită supravegherea cauzelor se află încursdecercetare la Direcția
Cercetării Penale din cadrul Inspectoratului General al Poliției, aceasta pe de
o parte, pe de alta este vorba de anumite cauze care, să spunem așa, datorită
calităților speciale pe care le aupersoanele reclamate a fi săvârșit o
infracțiune, competența aparține Parchetului General. Și, mă refer, de exemplu
la parlamentari, și nu numai, există si magistrați si alte categorii de persoane
reclamate
datorită cărora competența de soluționare aparține Parchetului General.
Din păcate, și constatăm acest lucru, în general în toată structura spre partea
aceasta a urmăririi penale există foarte puține opțiuni. Este partea cea mai
dificilă a activității procurorului, este partea cea mai plină de risc și, în
același timp, presiunile în acest segment, al activității noastre sunt cele mai
mari și aici aș pune pe primul plan presiunile pe care le exercită mass-media.
Pentru că o soluție este foarte greu să mulțumească presa de la stânga până la
dreapta. Întotdeauna vom găsi oameni sau persoane care vor avea de obiectat.
Important este un singur lucru. Nu trimitem în judecată și nu punem punct unor
anchete până când nu avem certitudinea, pe de o parte că am administrat absolut
toate probele care ne conduc la adevăr și că am stabilit fără putință de tăgadă,
evident, în concepția noastră, într-o concepție subiectivă, care aparține
procurorilor care fac această anchetă până când nu am stabilit complet vinovăția
persoanelor care urmează a fi trimise în judecată, sau nevinovăția atunci când
cauzele primesc o soluție de neurmărire penală.
Octavian Andronic: Aici aș vrea să vă întreb o chestiune: continuă să
funcționeze în concepția publică - convingerea că procurorul reprezintă ceva de
gen acuzatorului public, lansat de Revoluția franceză.
Vasile Manea Drăgulin: Adevărul ca-ntotdeauna este undeva la mijloc. Ce este
procurorul și ce vrea el ?! Este suficient să deschidă cineva Constituția mai
întâi, și mai apoi legea noastră de organizare și va vedea că procurorul are ca
obligație constituțională să apere interesele generale
ale societății și ordinea de drept. Dar, în același timp, și drepturile și
interesele legitime ale tuturor cetățenilor. Într-o atare situație începe pe
legea de organizare și apoi de codurile de procedură detalieri a acestei
activități care obligă procurorul în toate fazele procesului penal care
reprezintă segmentul cel mai important al activității noastre, să
administreze toate probele, atât în acuzare, cât și în apărare, în așa fel încât
atât faptele cât și persoanele făptuitoare să fie dezvăluite în instanțele de
judecată absolut în toate dimensiunile pe care le au. Aici, procurorul, chiar
dacă în instanța de judecată apare drept acuzator - cel care susține interesul
general al societății - el are obligația să vegheze la respectarea drepturilor
și garanțiilor procesuale care vizează pe inculpat - deci persoana trimisă în
judecată - dar în același timp să ajute cu cunoștințele sale partea sau părțile
civile care au suferit pagube morale sau materiale, ca urmare a săvârșirii
infracțiunii. Rolul procurorului în cadrul unui proces penal nu este numai un
rol represiv, cred că există o preponderență a acestui rol, dar el este obligat
să vegheze la respectarea legii. Pentru că este unul dintre cele trei principii
prevăzute în art. 131, din Constituție, transpuse în art. 30 din legea noastră
de organizare care spune că activitatea procurorului se bazează pe trei
principii: al legalități, imparțialității și al controlului ierarhic. Deci tot
ceea ce face procurorul trebuie să se bazeze pe lege și să asigure respectarea
legii. Să asigure poziția lui imparțială față de toate părțile din proces, care
trebuie să-l conducă la aflarea adevărului și, în sfârșit, activitatea lui este
supusă controlului ierarhic, mă refer la activitățile în plan vertical, după cum
există controlul orizontal pe care-l efectuează instanța de judecată cu privire
la activitățile care intră în acest cadru de competență.
Pagina: 1/2 
|
|