„Pentru unele infracţiuni, pedepsele la ora actuală sunt derizorii”
INVITAT: Vasile Manea Drăgulin, Procuror General al României
DATA:17 octombrie 1995


Octavian Andronic: Stimaţi telespectatori ai Antenei 1 şi cititori ai "Libertăţii", invitatul nostru din această seară, după cum a anunţat ediţia de astăzi a ziarului "Libertatea", este domnul Vasile Manea Drăgulin, procurorul general al României. Domnia sa îndeplineşte această funcţie din data de 15 aprilie 1993, succedându-i pe cei doi procurori generali postrevoluţionari, domnii Gheorghe Robu şi Popa Cherecheanu. Este născut în anul 1939, la 1 septembrie, foarte aproape de Zodia Balanţei, a preferat însă Fecioara. Absolvent al Facultăţii de Drept din 1965, şi procuror călcând toate treptele acestei magistraturi în Bucureşti, până în anul 1990, când a devenit judecător la Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală. Domnule procuror general, în anii din urmă Procuratura a fost una dintre cele mai invocate instituţii de către presă, de oamenii politici, poate chiar si de oamenii de rând. Motivul acestor invocări l-a constituit nu numai evenimentele din Revoluţie, care mult timp au rămas un pachet de enigme, dar şi scandalurile postrevoluţionare, scandalurile de corupţie politică, de corupţie economică. Cel mai adesea s-a reproşat instituţiei pe care o reprezentaţi o anumită încetineală în instrumentarea acestor cauze. Funcţionează Parchetul General încet sau este o părere ?

Vasile Manea Drăgulin: Funcţionează după un ritm propriu. Dar înainte de a vă explica sau încerca să explic telespectatorilor şi cititorilor ziarului Libertatea, as vrea să fac două corecţii la introducerea făcută de dvs. în primul rând aş dori ca în egală măsură această emisiune să se adreseze - în afară de cititorii gazetei Libertatea - să se şi cititorilor gazetei Jurnalul Naţional şi Infomatinal, care cumva sunt legate foarte strâns de Antena 1, în al doilea rând aş vrea să reţineţi că data de naştere, adică 1 septembrie, este mai aproape de Zodia Leului, care se termină la 23 august, decât de Zodia Balanţei, care începe la 23 sau 24 septembrie. Cu aceste două precizări, aş vrea să vă spun că mecanismul după care funcţionează Parchetul General este unul propriu care nu îl întâlneşti într-un alt Parchet. De ce? Pentru că aici, practi, este unitatea de vârf, care este o unitate practic operativă, deşi ar fi trebuit să aibă un alt rol. Este operativă pentru că ea cuprinde două secţii: Secţia l-a de Urmărire Penală si Criminalistică si Secţia a-lll-a a Parchetelor Militare, care sunt eminamente operative, apoi Secţia a-ll-a -Judiciară, cu cele două subramuri, Penal şi Civil, dar cu deosebire partea de penal care se ocupă de examinarea tuturor cauzelor penale şi civile în care părţile fac memorii sau parchetele din subordine intervin cu referate prin care propun declararea recursului în anulare. Şi mai sunt apoi cele două secţii importante: este Secţia a -IV-a de Organizare, Studii Control şi Resurse Umane şi, în sfârşit, Secţia a-V-a care se ocupă de Relaţii cu Publicul şi de partea de logistică a întregului Minister Public. Într-o atare situaţie acest mixtum-compsitum în care preponderenţa aparţine activităţilor operative sigur că ar trebui să avem în primul rând, în afara unei structuri pe hârtie, posibilitatea de a umple această structură cu magistraţi procurori. Din nefericire, lucrurile stau altfel. Pe o structură de 315 posturi, la ora actuală, după ce am avut 128 de magistraţi la data constituirii Parchetului General, deci în urmă cu circa un an şi jumătat, în prezent în loc să putem aduce din structurile inferioare, suntem cu un efectiv de 106 oameni. Deci mai mult am pierdut, decât am putut să aducem.

Octavian Andronic: Ce se întâmplă, domnule procuror general, fuge lumea de Parchet ?

Vasile Manea Drăgulin: Nu, aş zice că mai repede fuge lumea din Parchet şi în general din structurile superioare ale autorităţii judecătoreşti pentru că lucrurile sunt în egală măsură valabile pentru parchete, dar şi pentru instanţele de judecată!

Octavian Andronic: Sunt prost plătiţi magistraţii ?

Vasile Manea Drăgulin: Depinde cu cine îi compari.

Octavia Andronic: Eu v-aş propune să-i comparaţi cu cei pe care îi aveţi în faţă, cu cei cu care vă bateţi!

Vasile Manea Drăgulin: Nu se poate face o comparaţie. Dacă ne referim la oamenii sărmani, la hoţii obişnuiţi care fură, eventual pentru a-şi câştiga în acest fel nişte mijloace de subzistenţă, care au tot timpul în spate ameninţarea unei sancţiuni cu închisoarea, există însă o altă structură care constituie obiect de activitate al nostru cu care nu ne putem compara în nici un fel, nici cu maşinile cu care noi ne ducem la locul faptei, nici cu salariile pe care le avem, nici cu hainele cu care suntem îmbrăcaţi si nici cu locurile din ţară sau din străinătate pe care le frecventăm. Deci, această criminalitate a "gulerelor albe" umileşte si este si în situaţia de a si încerca să racoleze, să corupă structuri, nu numai din magistratură, din toate segmentele celor două autorităţi ale Executivului şi ale puterii judecătoreşti, iar la noi structurile se menţin într-o proporţie covârşitoare datorită pasiunii oamenilor care lucrează pentru că salariile sunt aşa cum sunt, dacă ne comparăm însă cu alte categorii de funcţionari publici, salariile noastre sunt relativ bune. Evident că nici nu se poate face o comparaţie între salariile magistraţilor români si ale colegilor noştri din străinătate. Important este însă si aici se pare că s-a înţeles că este necesar să asigurăm magistraţilor un trai decent care să încerce să realizeze pentru ei două chestiuni importante: lipsa acestei preocupări care îngrijorează pentru ziua de mâine şi încercarea de a stopa această migraţie a magistraţilor către sectorul privat, cu precădere în avocatură, unde dispar şi nişte constrângeri care sunt impuse de înregimentarea într-o structură bazată pe o anumită disciplină. În schimb, în compensaţie, dobândeşti nişte avantaje materiale pe care magistraţii nu le au şi nici nu le pot avea.

Octavian Andronic: De altfel, ziarul nostru a publicat săptămâna trecută o ştire legată de un proiect pentru salarizarea magistraţilor şi instituirea timbrului judiciar.

Vasile Manea Drăgulin: Este adevărat, există aici două chestiuni. Este vorba de legea taxelor de timbru şi legea timbrului judiciar. Fiecare cu obiectivul ei, cu categoria ei de relaţii sociale pe care le reglementează, dar vroiam să spun înainte de aceasta că cine vrea să se pricopsească nu are ce căuta în magistratură, pe o parte, pe de alta, în urma unei discuţii pe care am avut-o chiar aseară - de partea noastră - cu domnul preşedinte al Curţii Supreme şi cu domnul ministru de Justiţie, pe de o parte cu domnul prim-ministru, cu cei doi miniştri de stat, mă refer la domnul Florin Georgescu şi la domnul Dan Mircea Popescu, cu oamenii din staff-ul celor două ministere, probabil că marţea viitoare va intra în şedinţă de Guvern proiectul definitiv al legii de salarizare care va fi supus apoi dezbaterii celor două Camere, pentru a încerca să facem ceva în direcţia ridicării nivelului de salarizare a magistraţilor.

Octavian Andronic: Să înţeleg, domnule procuror general că implicit mi-ati dat un răspuns la prima întrebare, şi anume că ritmul acesta care apare lent de instrumentare a unor cauze, este generat şi de lipsa de acoperire a personalului?

Vasile Manea Drăgulin: Este una din cauze, lipsa personalului, apoi este un caracter anume, specific, al cauzelor respective, pentru că în marea lor majoritate sunt, fie cauze extrem de complicate, în care supravegherea exercită sau urmărirea penală efectuată procurorii din Parchetul General,iar atunci când acesta exercită supravegherea cauzelor se află încursdecercetare la Direcţia Cercetării Penale din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei, aceasta pe de o parte, pe de alta este vorba de anumite cauze care, să spunem aşa, datorită calităţilor speciale pe care le aupersoanele reclamate a fi săvârşit o infracţiune, competenţa aparţine Parchetului General. Şi, mă refer, de exemplu la parlamentari, şi nu numai, există si magistraţi si alte categorii de persoane reclamate
datorită cărora competenţa de soluţionare aparţine Parchetului General.
Din păcate, şi constatăm acest lucru, în general în toată structura spre partea aceasta a urmăririi penale există foarte puţine opţiuni. Este partea cea mai dificilă a activităţii procurorului, este partea cea mai plină de risc şi, în acelaşi timp, presiunile în acest segment, al activităţii noastre sunt cele mai mari şi aici aş pune pe primul plan presiunile pe care le exercită mass-media. Pentru că o soluţie este foarte greu să mulţumească presa de la stânga până la dreapta. Întotdeauna vom găsi oameni sau persoane care vor avea de obiectat. Important este un singur lucru. Nu trimitem în judecată şi nu punem punct unor anchete până când nu avem certitudinea, pe de o parte că am administrat absolut toate probele care ne conduc la adevăr şi că am stabilit fără putinţă de tăgadă, evident, în concepţia noastră, într-o concepţie subiectivă, care aparţine procurorilor care fac această anchetă până când nu am stabilit complet vinovăţia persoanelor care urmează a fi trimise în judecată, sau nevinovăţia atunci când cauzele primesc o soluţie de neurmărire penală.

Octavian Andronic: Aici aş vrea să vă întreb o chestiune: continuă să funcţioneze în concepţia publică - convingerea că procurorul reprezintă ceva de gen acuzatorului public, lansat de Revoluţia franceză.

Vasile Manea Drăgulin: Adevărul ca-ntotdeauna este undeva la mijloc. Ce este procurorul şi ce vrea el ?! Este suficient să deschidă cineva Constituţia mai întâi, şi mai apoi legea noastră de organizare şi va vedea că procurorul are ca obligaţie constituţională să apere interesele generale ale societăţii şi ordinea de drept. Dar, în acelaşi timp, şi drepturile şi interesele legitime ale tuturor cetăţenilor. Într-o atare situaţie începe pe legea de organizare şi apoi de codurile de procedură detalieri a acestei activităţi care obligă procurorul în toate fazele procesului penal care reprezintă segmentul cel mai important al activităţii noastre, să
administreze toate probele, atât în acuzare, cât şi în apărare, în aşa fel încât atât faptele cât şi persoanele făptuitoare să fie dezvăluite în instanţele de judecată absolut în toate dimensiunile pe care le au. Aici, procurorul, chiar dacă în instanţa de judecată apare drept acuzator - cel care susţine interesul general al societăţii - el are obligaţia să vegheze la respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale care vizează pe inculpat - deci persoana trimisă în judecată - dar în acelaşi timp să ajute cu cunoştinţele sale partea sau părţile civile care au suferit pagube morale sau materiale, ca urmare a săvârşirii infracţiunii. Rolul procurorului în cadrul unui proces penal nu este numai un rol represiv, cred că există o preponderenţă a acestui rol, dar el este obligat să vegheze la respectarea legii. Pentru că este unul dintre cele trei principii prevăzute în art. 131, din Constituţie, transpuse în art. 30 din legea noastră de organizare care spune că activitatea procurorului se bazează pe trei principii: al legalităţi, imparţialităţii şi al controlului ierarhic. Deci tot ceea ce face procurorul trebuie să se bazeze pe lege şi să asigure respectarea legii. Să asigure poziţia lui imparţială faţă de toate părţile din proces, care trebuie să-l conducă la aflarea adevărului şi, în sfârşit, activitatea lui este supusă controlului ierarhic, mă refer la activităţile în plan vertical, după cum există controlul orizontal pe care-l efectuează instanţa de judecată cu privire la activităţile care intră în acest cadru de competenţă.

Pagina: 1/2