Ziarul personal Octavian Andronic
22 Oct 2019 - 21:42
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO

Ultimele postări pentru: 
> Punctul pe Y
> ANDOgrafia zilei
(dată curentă)

EXPOZIȚII 

ANDO - 100% Centenar

 



Arhiva foto 



Nou !!! 

Inedit 

Gura lumii 

Meandrele concretului 

M-a sunat Elena Udrea și a țipat la mine la telefon că de ce m-am folosit de numele ei ca să intru în prezidiu?! De ce? Nu am voie, ca deputat, să stau în prezidiu? Poate aici evreii nu au voie în prezidiu, numai arabii!

-- Nati Meir, deputat (fost PRM)

Sectiune diverse... 
Adauga o opinie

Cautare ZP 

„Nu sistemul bancar e corupt, ci unele persoane!”
.: Data 06-Noi-2007 :: Accesări: 1482 :: Tipărețte pagina curentă :: Tipărește tot:.

Octavian Andronic: În Europa de Est ?

Răzvan Temeşan: În Europa de Est, după ultimele date pe care le avem, BANCOREX este pe locul 17.

Octavian Andronic: Un loc onorabil.

Răzvan Temeşan: Un loc onorabil, dar s-ar putea să fie şi mai bun în contextul în care noi reuşim o capitalizare accelerată şi în care beneficiem de înţelegerea importanţei pe care capitalizarea accelerată a băncilor o are în contextul est-european, în capacităţile acestor bănci de a aduce mai rapid prosperitatea generală în economie.

Octavian Andronic: Apropo de capitalizare, circula zvonul, ba chiar unele gazete l-au şi preluat, că banca se va privatiza, cumpărată de către salariaţi.

Răzvan Temeşan: Este totalmente neadevărat. Ceea ce noi facem este să majorăm capitalul băncii pentru a rezista cât mai bine competiţei internaţionale, vedeţi pe ce loc suntem în lume, dacă noi am folosi toate resursele de capitalizare care ne stau la dispoziţie la ora actuală, n-am putea coborî sub locul 80 în lume, într-o perioadă foarte scurtă, cu efecte extrem de importante asupra capacităţii de atragere de resurse pentru economia românească. În acelaşi timp trebuie spus că BANCOREX poate fi privatizată, în opinia conducerii actuale a băncii, numai în baza unei legi speciale, adică Parlamentul trebuie să ştie ce reprezintă această bancă pentru ţară şi trebuie să ştie bine ce pas face privatizând această bancă şi orice bancă dintre băncile cu capital de stat. Părerea mea personală este că pentru fiecare caz în parte trebuie o lege, pentru că nici o bancă nu seamănă cu cealaltă. Şi trecerea F.P.S.-ului sub pragul de 51 % are în cazul fiecăreia dintre bănci o importanţă particulară - şi, pentru că, privatizarea unei bănci nu poate fi însoţită de cortegiul de proteste şi contra proteste, pentru că altfel imaginea ei se depreciază până la inexistenţa băncii, pentru că un capital de vreo 500 şi chiar un milion de dolari în economia românească, dar si în economia mondială nu înseamnă mare lucru, reputaţia unei bănci contează mai mult decât un asemenea capital, deci privatizarea trebuie făcută cu mare grijă pentru a nu se atinge în nici un fel reputaţia băncii. Şi cred că singura cale prin care se poate face o asemenea privatizare în contextul politic actual este generată de lupta în ceea ce priveşte privatizarea, de grupuri de interese şi e normal să fie aşa, privatizarea reprezintă exprimarea intereselor de către o persoană şi de grupuri de persoane. Şi este absolut normal ca aceste interese să coincidă. Dar arbitrul lor suprem şi care trebuie să-şi spună cuvântul în cazul privatizării băncilor importante este Parlamentul, pentru ca privatizarea să fie dincolo de orice umbră de suspiciune, care ar împieta asupra demnităţii şi capacităţii băncii de a lucra şi de a exista în continuare.

Octavian Andronic: Se lucrează la o astfel de lege ?

Răzvan Temeşan: După informaţia pe care o deţin se lucrează la o lege de privatizare a băncilor, deci mulţumesc că am ocazia să-mi exprim părerea că nu trebuie făcut aşa ceva, trebuie făcută o lege pentru fiecare bancă în parte, pentru că fiecare bancă are particularităţi care fac imposibilă încadrarea în trei, patru articole cât poate avea o lege referitoare la privatizarea băncilor. Deci, nici vorbă de metoda MEBO. Există o decizie care a fost luată în 1992, si în baza căreia a fost distribuit contra plată, în conformitate cu legea existentă atunci, o cotă de 0,8% din capitalul de atunci al băncii, salariaţilor care au vărsat pe parcursul perioadei prevăzute de lege sumele aferente acţiunii respective. Ceea ce facem noi este să majorăm capitalul prin emisiuni către investitorii din România şi dacă F.P.S.-ul va fi de acord într-o cotă mai mică pentru fiecare în parte, de 5%, chiar şi pentru investitorii străini, deci fără interese care să domine administrarea băncii până când cota F.P.S.-ului prin aceste majorări succesive în favoarea altora, va ajunge la 51%. În momentul acela noi ne oprim. Nu e bine să stăm foarte mult, pentru că dacă oprim capitalizarea băncii şi ajungem să ieşim din acest almanah care are primele 3 000 de bănci din lume, este ca şi când am fi omorât-o. Deci, dacă nu figurezi, nu exişti. Dar trebuie ca Parlamentul să dezbată şi să îşi asume răspunderea în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte privatizarea fiecărei bănci şi efectele pe care le va avea asupra economiei naţionale. Sigur, chestiunea este oarecum psihologică şi îmi cer scuze că insist, dar cred că este bine ca lucrurile să fie puse corect la punct şi, din punct de vedere al unei bănci, noţiunea de privată şi de stat este puţin diferită. Şi v-aş da un exemplu foarte elocvent, deşi, sigur, în realitate nu îl putem întâlni, dar pentru scopul înţelegerii el trebuie să fie foarte elocvent. O bancă care are sută la sută capital privat primeşte ca resurse, ca depozite, ca clienţi parteneri ai statului, Ministerul de Finanţe. O bancă care este sută la sută de stat primeşte ca şi clienţi persoane fizice care vin şi depun banii la ghişee. Deci banca privată manevrează şi dispune de resursele statului, iar banca de stat manevrează şi dispune de resursele băncii private. Atunci, noţiunea de stat şi privat, în sfera circulaţiei financiar-bancare este puţin deosebită de cea în sfera societăţilor comerciale şi productive. Şi, de aceea cred că este nevoie ca corelaţia dintre privat şi de stat şi funcţiile decizionale, aşa cum sunt ele definite, diferenţiat de tipul de proprietate, să fie foarte bine analizate si decise de Parlament.

Octavian Andronic: Domnule preşedinte, sunteţi un om tânăr, chiar dacă aceşti ultimi cinci ani v-au mai încărunţit mustaţa. Aveţi 44. La 43 de ani aţi devenit preşedintele B.R.C.E.-ului şi sunteţi de bancher. Îmi aduc aminte că la momentul respectiv, când aţi venit la cârma băncii, au existat o serie de controverse şi dispute de cu iz politic. Se specula, de pildă, că fostul preşedinte, fostul dvs coleg domnul Dan Pascari, era prea legat de cercurile F.S.N.-ului, şi că, dvs. eraţi într-un fel exponentul partidului de guvernământ majoritar. Cât sunteţi de implicat politic ca bancher ? Cât puteţi fi ?

Răzvan Temeşan: Implicarea politică din partea unui bancher într-o bancă cu rolul pe care banca românească îl are în economia românească este implicarea în fenomenele economice. Şi eu cred că speculaţiile care s-au făcut la vremea respectivă au fost, pe de o parte, de natură justificativă, deci în funcţie de percepţia unei anumite personalităţi, şi de un joc politic, aşa cum se întâmplă de multe ori, nu există motivaţie pentru o noţiune, găsim noi o motivaţie, realitatea este că B.R.C.E. se implică politic şi s-a implicat şi se va implica politic în guvernele următoare în funcţie de politica economică şi de rolul pe care sistemul financiar bancar şi implicit B.R.C.E. îl joacă în momentul respectiv. Deci, răspunsul foarte pe scurt la întrebarea dvs. este că B.R.C.E. a fost, este şi va fi implicată exact în aceeaşi măsură ca si toate celelalte bănci, în funcţie de modul cum înţelege să joace rolul în favoarea economiei, a acţionarilor pe care-i reprezintă şi a clienţilor băncii cu care lucrează. A fost pur şi simplu exprimarea voinţei unor acţionari, aşa cum se întâmplă în cadrul tuturor adunărilor generale ale acţionarilor şi care iau decizii suverane. Nu neapărat oricărei decizii trebuie să-i căutăm un substrat politic. Poate că decizia ulterioară n-a fost bună, odată spune performanţa comparată în momentul când acţionarii au luat o decizie privind componenţa Consiliului de Administraţie şi momentul când se face o analiză acum sau mai târziu. Cel puţin aparent faţă de o concepţie puţin diferită care a existat în primele guvernări, atitudinea F.P.S.-ului a fost depolitizarea şi nicidecum a băncii. În fostul Consiliu de Administraţie exista un număr de oameni politici proeminenţi care au făcut parte din el şi care activează în continuare în viaţa politică. În noul Consiliu de Administraţie numărul lor s-a redus. Deci există un profesor, Albu care este membru al Parlamentului şi al partidului de guvernământ, dar care îşi exercită în calitate atribuţiuni de profesor, de doctor în economie, şi nicidecum ca membru de partid. Şi pot să mărturisesc că nici F.P.S.-ul , nici reprezentanţii lui în Adunarea Generală nu au exercitat nici un moment vreo influenţă de tip politic. Nici Guvernul nu a anticipat nici un fel de represiuni, decât în contextul economic şi al discuţiilor, al deciziilor care s-au luat pentru susţinerea economiei naţionale, a politicii valutare, a statului si B.R.C.E. a avut o contribuţie împreună cu toate celelalte la nivelul la care ea a fost capabilă să-si aducă această contribuţie. Deci politică zero, implicare în fenomenul economic în cadrul politicii Băncii Naţionale si a Guvernului cât de mult posibil.


<< pagina anterioară Pagina: 2/3 pagina următoare >>

.: Înapoi la subiect ANTENA 1 - "În luptă cu abuzurile și corupția"