Ziarul personal Octavian Andronic
28 Mar 2024 - 23:35
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO

Ultimele postări pentru: 
> Punctul pe Y
> ANDOgrafia zilei
(dată curentă)

EXPOZIȚII 

ANDO - 100% Centenar

 



Nou !!! 

Inedit 

Gura lumii 

Meandrele concretului 

Nu vreau să spun ce studii am! În orice caz, am foarte multe studii!

-- Gigi Becali

Sectiune diverse... 
Adauga o opinie

Cautare ZP 

„Există și o imprescriptibilitate norală a abuzurilor”
.: Data 02-Noi-2007 :: Accesări: 2685 :: Tipărețte pagina curentă :: Tipărește tot:.

„Există şi o imprescriptibilitate norală a abuzurilor”
Invitat: GAVRIL IOSIF CHIUZBAIAN, ministrul Justiţiei
Data: 19 septembrie 1995


Octavian Andronic : Bună seara, stimaţi telespectatori, atât tema cât şi invitatul emisiunii noastre din această seară au generat un interes deosebit, dovadă că două publicaţii importante "Libertatea" şi "Evenimentul Zilei" au consemnat-o cu precizările de rigoare. Precizările se referă la faptul că am propus domnului ministru Gavril losif Chiuzbaian, despre care aş vrea să menţionez faptul că a venit aici înainte de terminarea şedinţei de Guvern din această seară, lucru care exprimă nu numai interesul domniei sale pentru această emisiune, dar şi respectul pentru cuvântul dat. Drept pentru care îi mulţumesc în numele dvs. Am convenit înainte ca, din aria, tematica extrem de largă a abuzurilor şi corupţiei să ne concentrăm într-un fel asupra noţiunii de abuz. Este un fenomen de care ne izbim aproape în fiecare zi şi aproape la orice pas. Îndrăznesc să spun că este consecinţa unei anumite situaţii date, a faptului că într-o societate ca a noastră care parcutge acest complex fenomen al tranziţiei, structurile sunt încă departe de a fi consolidate şi de a lucra la adevărata lor capacitate. Domnule ministru, cum aţi defini, din punct de vedere juridic, noţiunea de abuz ?

Gavril Iosif Ghiuzbaian : Întâi de toate să încercăm din punct de vedere biologic pentru că în limba română noţiunea are mai multe înţelesuri. Si să nu uităm că a fost prezentă această noţiune şi la strămoşii noştri, vorbesc de cei romani, prin "abuz", care avea si acum 2 000 sau 3 000 de ani, ca si astăzi, sensul de folosire excesivă a unui lucru. În înţelepciunea românului, abuzul este definit foarte bine de adagiu, "ce-i prea mult nu-i sănătos, sau ce-i prea mult strică." Şi cam asa este si în privinţa aceasta. Cunosc un gânditor francez, l-aş numi pe Jean Jacques Rousseau, care utiliza această noţiune în mod sarcastic, spunând că "abuzul de cărţi ucide ştiinţa". Dar acum să nu abuzăm de divagaţie şi să facem precizarea ca abuzul este componenta a nenumărate sintagme în diferite domenii de activitate. Astfel în medicină se vorbeşte de abuzul alimentar, de abuzul de medicamente si chiar de abuzul sexual. Şi, de asemenea, în domeniul etico-juridic. Se cunoşte sintagma „abuz de autoritate”, „abuz în serviciu”, care de fapt ajunge şi la latura penală a fenomenului, „abuz de funcţie”, „abuz de purtare abuzivă”, „abuz de încredere”, iarăşi o altă infracţiune incriminată în codul penal şi varianta de modificare. Pentru că această atitudine, în ultimă instanţă - abuzul - înseamnă o atitudine de cele mai multe ori ilicită, provocatoare de prejudicii pentru victime. Trebuie raportat şi la poziţia socială a celui care comite faptele abuzive pentru că în raport de această judecată abuzurile pot avea caracter individual în relaţiile interpersonale sau un caracter oficial, atunci când autorul este un funcţionar public ce reprezintă autorităţile statului. Dar pentru că aţi vorbit şi despre corupţie, de fapt este genericul emisiunii, să ştiţi că de foarte multe ori corupţia sau chiar crima organizată şi crima organizată tranzacţională este extrem de periculoasă, avem deja semnale că este prezentă şi la noi, au foarte multe legături cu abuzurile şi cu comportarea abuzivă a unor aşa-numite "gulere albe". Cunoaşteţi terminologia , este demult consacrată în sociologie, chiar în criminologie şi poate că trebuie să ne îndreptăm atenţia foarte serios, prin acţiuni preventiv, asupra acestui segment din care, desigur, fac parte şi demnitarii, este şi motivul pentru care în prevenirea şi combaterea fenomenului de corupţie am iniţiat un întreg pachet legislativ, între care este şi un proiect de lege vizând răspunderea ministerială. Şi tot legat de acaesta, un proiect de lege privind declararea averii de către demnitari.

Octavian Andronic : De altfel, într-un fel sau altul, membri ai precedentelor guverne s-au prevalat de absenţa acestei legi.

Gavril Iosif Ghiuzbaian : Nu ştiu, realitatea este că sunt puţine ţări care au o reglementare foarte clară şi decisă. De regulă, se apelează la dreptul comun şi pentru sancţionarea demnitarilor pentru săvârşirea unor fapte în exerciţiul atribuţiilor lor. Spre exemplu, în Constituţia belgiană se prevede obligaţia pentru Parlament să adopte legea răspunderii ministeriale. Ei nici până în prezent nu au adoptat o astfel de lege. În alte ţări există, şi noi am şi folosit anumite elemente pentru că atunci când avem un ghid legislativ, când am gândit de ce nu reuşim să reglementăm un anumit domeniu de activitate este firesc să ne şi inspirăm din modelele pozitive pe care ni le oferă alţii.

Octavian Andronic : Întorcându-ne la esenţa problemei care este, după părerea dvs. cea mai des întâlnită formă de abuz, cea de care cetăţeanul - acest etern păgubaş - se loveşte aproape la tot pasul ?

Gavril Iosif Ghiuzbaian : Este abuzul de drept. Este, de fapt, şi cel mai cunoscut şi îl întâlnim întâi de toate în relaţiile interpersonale şi acest abuz de drept reprezintă fapta ilicită constând în exercitarea drepturilor subiective, deci drepturile pe care fiecare persoană le are potrivit Constituţiei, potrivit legii, într-un mod contrar scopului social sau economic, contrar normelor de conduită morală. Pornind de la câteva coordonate de principiu şi, în primul rând credinţă, în concordanţă cu scopul în care au fost ele conferite şi în limitele stabilite prin lege. În plus, exercitarea unui drept aparţinând unei persoane fizice sau chiar juridice nu trebuie să lezeze sau să prejudicieze drepturile sau interesele legitime ale altei persoane. Pe undeva, libertatea ta trebuie să o exerciţi în limitele în care nu intersectează graniţele libertăţii celuilalt. Acest lucru se întâmplă destul de des si este datorită unor carenţe educaţionale, de asemenea si structura psihologică a personajului este determinantă, dar de multe ori şi vechile mentalităţi, sechelele acumulate într-o prea îndelungată noapte totalitară şi care, din păcate, uneori ne mai apasă unde mai sunt acumulate într-un trecut apropiat şi ele sunt, uneori, determinante, în această privinţă.

Octavian Andronic : Cred că o reminescenţă a acestei perioade vine din ideea în care este privită relaţia dintre cetăţean si instituţie. Timp de decenii, cetăţeanul a fost la discreţia instituţiei si a funcţionarului public. El nu a avut niciodată nici un drept, orice contract a fost privit doar prin prisma obligaţiilor cetăţeanului, nu şi prin drepturile lui.

Gavril Iosif Ghiuzbaian : Nici asta nu e bine, deoarece trebuie să fie un echilibru între drepturi si obligaţii. Încă foarte mulţi cetăţeni nu înţeleg acest lucru. Poate si de aici productivitatea destul de scăzută în diverse domenii economice şi, evident că aici un rol important îl au factorii de decizie şi, ,oerenţa sistemului legislativ şi aplicarea sa aşa cum se cuvine. Deci, abandonarea crizei de autoritate care mai inhibă foarte multe organe de autoritate. În orice caz, faţă de anul trecut, semestrul I 1994, în semestrul I 1995 să ştiţi că a crescut exigenţa şi autoritatea organelor atât de urmărire penală, atât la fenomenul infracţional şi mai ales de corupţie. Pentru că s-a ajuns ca în materia luării de mită, 88% să fie cazurile de condamnare la închisoare, deci hotărâre definitivă. Persoane condamnate pentru luare de mită, desigur nu este îmbucurător pentru că creşte acest... dar, oglindeşte faptul că organele de justiţie au început să-şi intre în mână, ceea ce este un semn foarte bun. A fost, cred, şi o consecinţă a faptului că la începutul anului când am făcut un bilanţ al activităţii trecute am pus în discuţia colegilor mei, adică preşedinţii Curţilor de Apel ale tribunalelor, precum şi prim-procurori de pe lângă aceste instanţe, a Ministerului de Justiţie şi a Ministerului Public, problema aceasta a crizei de autoritate manifestate şi a lipsei de fermitate. Şi, evident s-a discutat cu foarte mult spirit de răspundere acest subiect şi cred că s-a înţeles foarte bine si momentul si faptul că fată de anumite fapte antisociale si fată de anumiţi infractori trebuie să se manifeste o anumită politică penală, cei puţin în această perioadă în care avem semnale de creştere a ratei infracţionalităţii în mod alarmant (...) Este motivul pentru care am adoptat şi pe linia celor două instituţii, ale puterii judecătoreşti, deci merg în instanţele de judecată, până la Ministerul de Justiţie care coordonează activitatea aceasta, administrează deci Justiţia, pentru că aşa cum a rezultat la Reuniunea Ministerului de Justiţie din Europa care s-a desfăşurat la Bucureşti în luna iunie, ministrul de justiţie fără să fie o privire narcisistă aceasta asupra funcţiei respective, are un rol cheie între puterile statului. Chiar asta a fost sub privirea secretarului general, şi anume el este reprezentantul puterii judecătoreşti pe lângă Executiv şi Legislativ, în acelaşi timp reprezentantul Executivului pe lângă Executiv şi Legislativ, şi în acelaşi timp reprezentantul Executivului pe lângă puterea judecătorească si, lându-ne în serios aceste atribuţii am elaborat o strategie corespunzătoare în privinţa coordonării activităţii antiinfracţionale. În acest sens avem chiar o direcţie specială care răspunde şi de relaţiile dintre Ministerul Justiţiei cu Ministerul Public care are acest obiectiv foarte important şi pentru că fenomenul, în special corupţia este un fenomen care nu poate fi abordat cu eficienţă decât în mod interdisciplinar, în componenţa acestei direcţii fac parte şi psihologi şi sociologi pentru că numai printr-un tratament interdisciplinar şi prin efectul concertant al tuturor factorilor se poate vindeca. De fapt, ceea ce facem noi prin activitatea procuraturii este doar un tratament post-factum. Să încercăm să găsim soluţii serioase şi eficiente de prevenire, pentru că este de preferat să combaţi, decât să intri în puşcărie. Din nefericire, în legătură cu această activitate de prevenire, imediat după Revoluţie a existat o inhibiţie pentru că a fost utilizată de multe ori în mod demagogic în vechiul regim şi chiar dacă uneori foarte mulţi judecători, procurori, şi-au luat această activitate foarte în serios şi de foarte multe ori şi-a dovedit eficienţa chiar şi în perioada respectivă. Ei bine, la ora actuală continuă o strategie foarte serioasă de a reînnoi această idee,de a o adapta economiei de piaţă, lată, spre exemplu, ne preocupă -pentru că o criză să zic de informaţie juridică, de educaţie juridică există peste tot. Am constatat şi nu numai eu faptul că foarte multe instituţii bugetare, regii, societăţi comerciale sunt descoperite de apelurile juridice. Este motivul pentru care am iniţiat elaborarea unei legi ... proiect privind serviciile de contecios şi alocaţiile publice. Se referă acolo la locul pe care-l merită aceşti oameni pentru că prin asta putem preveni foarte multe abuzuri.



Pagina: 1/3 pagina următoare >>

.: Înapoi la subiect ANTENA 1 - "În luptă cu abuzurile și corupția"