Ziarul personal Octavian Andronic
18 Aug 2017 - 05:50
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO

Ultimele postări pentru: 
> Punctul pe Y
> ANDOgrafia zilei
(dată curentă)

EXPOZIȚII 
Expo ANDO XXXX (15 martie 2016)

 



Arhiva foto 



Nou !!! 

Inedit 

Gura lumii 

Meandrele concretului 

'De exemplu, eu vreau să fac saună cu Alina Mungiu Pippidi'.

-- Corneliu Vadim Tudor, președintele PRM

Sectiune diverse... 
Adauga o opinie

Cautare ZP 

Existențe paralele
.: Data 17-Oct-2007 :: Accesări: 2217 :: Tipărețte pagina curentă :: Tipărește tot:.

    Un manuscris redescoperit după aproape 5 ani, îmi reamintește întâmplări aproape uitate. Dar care la vremea respectivă au captat cu lăcomie atenția publicului.(16 octombrie 2007)

    Două lucruri par să marcheze acest început de an. Primul este moartea tragică și absurdă a colegului Tinu și ceea ce a urmat după ea: isteria halucinantă a unei vieți duble, bine ascunsă de ochii și urechile, nu doar ale confraților. Sunt sigur că nu puțini dintre ei își mușcă acum pumnii pentru că nu au știut mai din timp aceste lucruri, pe care le-ar fi putut folosi în bătăliile purtate împotriva arogantului urmaș al „Scânteii”. Tinu, tip șters, fără veleități de vreun alt fel decât aceea apecifică oamenilor mici de statură-de a strânge putere și de a-i domina pe ceilalți- părea ultimul om care să aibe, în spatele cortinei, o viață paralelă, cu un copil alături de care-așa cum reiese din secvențele difuzate de televiziuni, din filmele de amatori ale familiei Iucinu-se simțea stângaci și nelalocul lui. Un copil care, deja, pe la 12-13 ani era mai înalt decît tatăl, pe care-l ținea, protector parcă, cu brațul de după gât...
    Viața secretă a lui Tinu nu era, la urma urmei, chiar atât de secretă. Erau destul de mulți cei care o cunoșteau și o frecventau. Erau în primul rând familia nelegitimă și rudele și prietenii ei. Era chiar și familia legitimă, care accepta, după toate aparențele, această împărțire. Și nici măcar nu era o viață în spatele ușilor închise. S-au putut vedea în aceleași secvențe oferite cu nefirească lipsă de discreție de către fiul nelegitim și mama sa: la plajă, pe litoral, la plimbare, în holul hotelului. Peste tot Tinu apărea în compania acestei familii despre care, foarte probabil, cei care nu i-o cunoșteau pe cea adevărată, o considerau ca fiind ca atare. Un alt amănunt ciudat este lipsa de reținere a lui Tinu de a se fotografia în compania noii familii. Nu răzbate din nici un gest teama că acestea le-ar putea da de gol odată și odată. Părea că nu-i pasă sau că nu se teme. Pur și simplu...Tinu nu mai era un om tânăr. Trecuse, aritmetic, în vârsta a treia. Persistă, pentru mine, întrebarea:dacă era atât de atașat de fiul său și de mama lui, de ce a întârziat să reglementeze această relație? Stratagema cu cumnatul care se declară tatăl copilului este de înțeles pentru vremea în care, redactor fiind la „Scânteia”, putea risca trimiterea la „munca de jos” pentru imoralitate. Cadrele n-ar fi accepat niciodată așa ceva. Greu de înțeles este și reținerea de care a dat dovadă soția-rusoaică, trădată. Puține femei în situația ei ar fi rezistat tentației de a-l demasca. De ce n-a făcut-o? Ramâne un mister. La fel ca și implicarea lui Tinu în acțiuni de „spionaj” în favoarea rușilor, notorie în epocă. Poate, cu adăugirea (experimentală) a folosirii lui într-o partitură dublă. Când lucrurile, inclusiv regimul politic, s-au schimbat, Tinu nu a făcut nimic pentru a schimba, la rândul său, condiția celor la care se pare că ținea. A intenționat ceva-o dovedește, renunțarea la calitatea de tată a unchiului, dar s-a oprit la faza liniuței din certificatul de naștere. I-a fost teamă de ceea ce ar fi putut stârni printre cei care nu-l iubeau, recunoașterea acestei vieți duble? Aștepta un prilej favorabil, care să-l facă imun în fața oricărei consecințe -cum era preluarea controlului total al ziarului? Nu vom ști. Sunt lucruri pe care le-a dus cu el în mormânt. Lăsând în urmă această agitație și aceste comentariicare îi reduc considerabil statura de justițiar. Lui și ziarului. Ziarului și ziariștilor.
    Tot ce-a urmat după dezvăluirea acestui secret, poartă amprenta unei telenovele ieftine. Viața fiului și a mamei sale, relația cu familia legală se consumă prin intermediul ziarelor. Comunicarea lor are aerul unor press release-uri . Se simte mâna lui Sergiu Andon, cel etern frustrat de vântul care i-a fost făcut din redacție din motive de stângism excesiv-într-o gazetă de stânga. Fostul ziarist, scos cu brutalitate din lumina reflectoarelor presei are niște polițe de plătit. Și le plătește așa cum este:câș. Mergând pe unde nu se uită. Și uitându-se pe unde nu merge.
    Mi-e greu să cred că toată această poveste va rămâne fără urmări pentru ziare. Situația „celui mai puternic ziar românesc” este mai fragilă ca niciodată. Chiar dacă schimbările la nivelul acționariatului vor întârzia să se manifeste, se va deschide lupta internă pentru succesiune. Cristian Tudor Popescu,fără Tinu, este un om debusolat, capabil să dea curs propriilor impulsuri, într-o direcție autodistrugătoare. „Lupii tineri” din jurul său doresc să-și mai pună stele pe epoleți. Vor ridica glasul cu primul prilej. Vor emite pretenții de neoprit. Își vor ataca reciproc interesele cu zonele de protecție. Și nu va mai fi nimeni care să medieze aceste situații cu autoritatea neîdoielnică a lui Tinu.
    A doua chestiune este cea a lui Adrian Păunescu. După o cam lungă tăcere, pentru stilul său, bardul apare brusc la o lansare de carte, tras la față, cu gulerul cămășii lărgit , cu privirea obosită și declară, hodoronc- tronc, că a trecut pe lângă moarte și că este victima unei suferințe atroce. Nu din cauza unei boli lumești, cum te-ai aștepta, ci din dragoste! Suferința de-a fi fost părăsit de o iubită misterioasă. Dar nu prea misterioasă. Primul ministru e prezent la lansare și-l mângâie pe creștet încercând să-i mai aline durerea. Spectacolul devine popular. Poetul dă interviuri, face aluzii transparente. Vorbește despre marea sa iubire și despre protecția pe care i-a oferit-o clanul: fii, nepoți, strănepoți. Nu pomenește nimic de nevastă! Bardul îndrăgostit, hârjonindu-se la lucru și în afara lui cu aleasa inimii, protejat cu grijă de familie. Hormonii poetici aleargă în voie, la acest adăpost. Până când ingrata își ia zborul. Gest de neconceput: un om ca Păunescu să fie părăsit de o femeie? De o biată femeie? De o nerecunoscătoare, incapabilă să realizeze că însiși Zeus și-a coborât privirile asupra ființei sale muritoare?Poetul își cântă eșecul cu zelul obișnuit.Îl transformă în beneficiu literar și material. Din durere, trădare, reproș, izvorăsc rapid două cărți bine vândute. La nivelul său episodul se dezbracă de orice conotație vulgară, și amantlâcul tolerat de familie devine reper artistic și istoric. Povestea trece din ziar în ziar, din emisiune în emisiune și poetul revine la viață văzând cu ochii, după momentele de prăbușire metafizică…
    Două episoade stranii-nu prin esența lor, ci prin modul neobișnuit în care sunt proiectate în conștiința publică.(25 ianuarue 2003)

.: Înapoi la subiect Carnet de reporter