Meandrele concretului
|
Urmatorul cântec îl dedic victimelor cutremurului din Asia!
-- Loredana Groza, în concertul de Anul Nou din Piața Revoluției
|
|
Invitat: Virgil MĂGUREANU
(18 septembrie 1997)
O. Andronic: Bun-găsit, stimați telespectatori la prima ediție a unei emisiuni
noi - "Punctul pe I". începând de astăzi, în fiecare joi, ne vom întâlni cu
persoane și personalități ale vieții noastre publice, care au generat, într-un
fel sau altul, controverse legate de statutul sau atitudinea lor. Emisiunea
noastră nu-și propune nici să dea luciu și nici să maculeze imaginea celor pe
care î-aduce în studio. Nu suntem nici procurorii, nici avocații unor cauze. Ne
dorim doar să fim ochiul atent care încearcă să vadă, dincolo de aparențe și
mintea aptă să pună în evidență semnificații neașteptate. Intr-un cuvânt, dorim,
ca împreună cu dvs., să punem punctul pe I în unele dintre cauzele și situațiile
cu care ne bombardează cotidian mediile de informare.
Reportaj: Demisia precipitată a lui Virgil Măgureanu din funcția de director
S.R.I. după șapte ani în aprilie, n-a așternut așa după cum era de așteptat, o
perdea de liniște peste un subiect care s-a aflat cu regularitate, pe prima
pagină a ziarelor. Nedorita notorietate continuă și după ce, în calitate de
simplu cetățean, dl Măgureanu își vede de ale sale în liniștitul birou din str.
Iorga unde funcționează firma de consulting PRO România. Probabil că este un soi
de fatalitate ca un director de servicii de informații să nu poată accede cu
ușurință la un statut de persoană privată. Și, la fel de probabil, ca bugetul de
cunoștințe acumulat în această calitate să provoace neliniști și temeri din
partea celor care știu că informația este un instrument redutabil. Cert este că,
după câteva salve provenite din arena politică, atacurile împotriva lui
Măgureanu s-au înmulțit în presă. Acuzele de implicare în afaceri, mai mult sau
mai puțin susținute de dovezi, vizează subiecte fierbinți, precum Banca Columna,
societatea de investiții GELSOR sau nume sonore din zona afacerilor, prințul
Sturdza, Vladimir Cohn, etc.
O. Andronic: Bun-venit în studio, domnule Virgil Măgureanu. Stimați
telespectatori, dl Virgil Măgureanu nu este un anonim al scenei publice, ba, din
contră. Cu toate că despre domnia sa se spun multe este clar că se știu foarte
puține lucruri. In aceste zile, ziarele au excelat prin a-i atribui bilanțuri și
performanțe care nu l-au lăsat indiferent nici pe domnia sa și nici pe noi. Este
motivul pentru care a răspuns invitației noastre de a desluși sensul și
autenticitatea unora dintre acuzele ce i se aduc. Lumea a fost în general, atât
de preocupată de prezent, încât, o parte deloc lipsită de importanță a
trecutului dvs., a rămas neobservată sau dacă a fost observată, a fost tratată
negativ. Este vorba de dizidenta dvs. In martie 1985, lectorul Virgil Măgureanu
scria următoarele cuvinte: "Astăzi, la aproape două decenii de la instituirea
puterii personale locul speranței 1-a luat dezolarea și scepticismul tuturor
categoriilor sociale, în afara unui grup restrâns, aflat la putere, cauzate, în
principal, de scăderea catastrofală a nivelului de viață, de compromiterea gravă
a valorilor socialismului, de haosul și incompetența care domnesc în economie și
în toate celelalte domenii ale activității din societatea românească. Regimul
puterii personale a reușit să uzurpe puterea legală în stat, să înlăture,
treptat, orice normă de legalitate, făcând în cele din urmă să domine voința
abuzivă și discreționarea unei familii, susținute în mod fanatic și iresponsabil
de o clică restrânsă, incompetentă și coruptă, care a substituit cu totul
nelegitim voința națiunii și a partidului comunist." Domnule profesor, dincolo
de unele clișee, probabil inevitabile vremii, faptul că aceste cuvinte au fost
scrise în 1985, rămâne remarcabil. Cui îi erau destinate? Ce intenționați să
faceți cu acest text consistent?
V.Măgureanu: Fără îndoială era vorba de o acțiune temerară. Dacă îmi dau bine
seama, într-o retrospectivă puțin cam hazardată, era vorba de un manifest care
urma să fie citit, dacă niște evenimente ce presupuneam noi că se vor derula în
martie 1985, s-ar fi petrecut, într-adevăr. Era vorba în text de încriminarea
fostei dictaturi, a clanului Ceaușescu. Din păcate însă, noi cei care încercam
câte ceva atunci, cu mjloace - acum îmi dau bine seama - inadecvate, nu am putut
ajunge cu speranța până la o schimbare reală decât în momentul decembrie 1989.
O. Andronic: Domnule profesor, reiese destul de clar că dacă nu ați conspirat,
cel puțin ați discutat. Ați discutat într-un cerc restrâns din care făcea parte
și dl Iliescu aceste probleme. Recent apărute articolele de ciclu din "Evenimentul
Zilei" vă acuză că ați fi în posesia unei scrisori a lui Ion Iliescu, adresată
Congresului XIV în care își punea cenușă în cap și că această scrisoare este un
mic motiv de șantaj al dvs. la adresa domnului Iliescu. V-aș propune, înainte de
a da o explicație, să încercăm să luăm legătura cu dl senator Ion Iliescu.
O. Andronic: Ce părere aveți despre situația evocată în acel articol?
Ion Iliescu: Sunt cel puțin cinci neadevăruri care sunt exprimate în acest articol.
Cel mai grav și cel mai aberant fiind cel care l-ați menționat. Și sunt convins
că dl Măgureanu va da explicațiile cuvenite. Deci, eu nu am trimis nici un fel
de scrisoare lui Ceaușescu, nici înaintea Congresului 14, nici după. Așa ceva nu
există. Dl Măgureanu nu știu de unde până unde a apărut această chestiune. Eu și
uitasem. Mă și mir că dl Măgureanu mai păstrează un text pe care eu l-am
redactat. Cred că era pe la începutul lui 1989 și pe care l-am comentat împreună
cu dl Măgureanu. Era o analiză critică a situației în care se afla România și
menționam responsabilitățile directe ale lui Ceaușescu și ale familiei lui, cu
toată degradarea pe care o cunoștea viața din țară și regimul în care se afla
societatea românească. Noi încercasem atunci să găsim o posibilitate ca un
astfel de text să poată ajunge undeva ca să poată fi mediatizat. N-am reușit să
realizăm acest lucru. Așa cum și întâlnirile pe care le-am avut împreună. Și noi
doi, și cu alte persoane, cu care încercam să închegăm ceva, să găsim o formulă
de acțiune bineînțeles că nu aveau șanse de reușită. Ne-am dat seama ulterior că
regimul în care ne aflam era imposibil să facem așa ceva. Un prim neadevăr se
referă la această scrisoare că ar fi un element de șantaj nici nu are de ce să
fie un element de șantaj. Noi nu am avut astfel de relații de șantaj. Mai sunt
și alte neadevăruri aici. Cum ar fi că dl Măgureanu, în zilele acelea ale lui
decembrie, când noi constituisem Frontul Salvării Naționale, ar fi venit să
susțină pentru funcția de prim-mimstru pe dl Radu Câmpeanu care nici nu apăruse
în țară la vremea aceea. Neadevăruri mai sunt și mai departe. Cum ar fi că dl
Măgureanu ar fi insistat la mine pentru a-1 propune pentru funcția de prim-ministru,
după demisia lui Roman, pe dl Vasile Ionel sau pe prințul Sturdza. De asemenea,
este un neadevăr.
O. Andronic: Vă mulțumesc foarte mult. In aceleași articole se spune că ați
făcut afaceri cu prințul Sturdza. Se dă un exemplu în legătură cu o exploatare
de zăcăminte aurifere unde dvs. i-ați fi favorizat dlui Sturdza achiziționarea
sau participarea la un preț foarte scăzut. Care este răspunsul dvs.?
V. Măgureanu: Opinia mea este că, dincolo de niște relații de caldă afecțiune cu
dl Dimitrie Sturdza, nu am avut nici un fel de altfel de relații și mi se pare
foarte puțin promițătoare în ce privește filonul din gândirea celui care s-a
putut preta la o asemenea calomnie ieftină împotriva relațiilor dintre noi doi.
Nu am avut, ca și cu alte persoane nu am avut nici un fel de relații de afaceri.
O. Andronic: In calitate de moderator, mă aflu întro situație destul de delicată.
Se află față în față două prezumții: una de vinovăție și una de nevinovăție.
Ambele fără suficiente argumente. Am căutat să aflu un argument dincolo opinia
dvs. și l-am găsit, prinzându-1 acum o jumătate de oră pe prințul Sturdza, la
Budapesta, înainte de plecare. V-aș invita să vedem ce spune dumnealui.
Dimitrie Sturdza: N-am făcut în viața mea vreo afacere cu dl Măgureanu. Nu am
făcut nici o afacere în România vreodată. Am făcut două investiții în două
societăți și asta e tot ce am făcut vreodată în România.
O. Andronic: Ca să restabilim adevărul. Dl Sturdza este un om de afaceri
cunoscut în România, lucrează în domeniul cosmeticelor, sportului. Dacă cineva a
făcut afaceri cu dl Sturdza, acela aș putea fi eu. Pentru că dumnealui este
acționar la Societatea "Libertatea", are impozantul procent de unu la sută. Să
trecem la o altă chestiune. Din generosul serial pe care vi-1 dedică ziarul, s-a
ajuns la - deși ziarul nu a ajuns la acest capitol, urmează - faptul că v-ați
afla în spatele Băncii Columna, al cărei patron este dl Marius Târlea. Deși nu
apăreți cu numele, nu figurați în nici un fel de scriptă, se precizează că nu
ați fi putut rămâne imun la o afacere atât de profitabilă, cum poate fi o bancă.
Unde vă aflați în relație cu Columna?
V. Măgureanu: Cred că relațiile mele cu grupul Columna, despre a cărei
activitate am avut grijă să mă informez - pentru că prea des s-au asociat cele
două realități - aceea în care trăiam eu și existența acestei bănci relativ noi.
N-aș vrea să iau apărarea nimănui, dar voi spune că am avut aceeași relație de
detașare și față de această bancă, ca și față de orice altă relație care ar fi
putut fi tentantă în societatea românească din ultimii ani. Mai mult decât atât,
îmi făcusem o conduită și un crez de a nu apărea și de a nu fi implicat în nici
una dintre afacerile care excedau statutului pe care l-am avut.
Pagina: 1/2
|
|