Ziarul personal Octavian Andronic
19 Noi 2019 - 18:04
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO

Ultimele postări pentru: 
> Punctul pe Y
> ANDOgrafia zilei
(dată curentă)

EXPOZIȚII 

ANDO - 100% Centenar

 



Arhiva foto 



Nou !!! 

Inedit 

Gura lumii 

Meandrele concretului 

'Solicităm să nu se intre în contact cu păsările călătoare'

-- Gheorghe Flutur, ministrul Agriculturii

Sectiune diverse... 
Adauga o opinie

Cautare ZP 

TVRM, emisiunea FRONTAL: Ion Marin în dialog cu Octavian Andronic
.: Data 16-Iun-2007 :: Accesări: 1127 :: Tipărețte pagina curentă :: Tipărește tot:.
Ion Marin: Bine v-am găsit. Sunt Ion Marin și vă invit la o nouă emisiune ‚Frontal’. Alături de mine se află Octavian Andronic, director general al Agenției de Presă AMOS NEWS. Bine ați venit. Ultimele știri de la Amos News ar fi că nu mai face parte din trustul dlui Voiculescu.

Octavian Andronic: De unde știți?

I.M.: M-am uitat pe fluxul agenției și am văzut că e mai obiectivă.

O.A.: Nu. Agenția a fost obiectivă și până acum. Întra-devăr, agenția timp de un an de zile a făcut parte din grupul Intact prin faptul că familia Voiculescu a achiziționat pachetul majoritar al acțiunilor societății. Această asociere a încetat însă în urmă cu o săptămână în urma unei înțelegeri amiabile, datorită faptului că am ajuns la concluzia, și eu și Dan Voiculescu, că pentru o agenție de știri activitatea într-un grup de presă cu interese politice este mai dificilă și mai delicată. O agenție de presă trebuie să fie totuși cât mai obiectivă posibil.

I.M.: Am observat că era obiectivă și înainte. S-a despărțit din ambele părți?

O.A.: Din ‚meritul’ ambelor părți. Familia Voiculescu are proiecte în special în zona audiovizualului și își concentrează activitatea pe partea asta, mai puțin în presa scrisă. În actuala conjunctură, prin poziția pe care o ocupă agenția la această oră, nu se pot face judecăți și comparații, dar în clasamentul alcătuit de portalul Trafic, Amos News ocupă primul loc, înaintea Mediafax și News In.

I.M.: Care este explicația – m-am întrebat întotdeauna. Pentru că ei totuși au mai mulți bani…

O.A.: Au mai mulți bani, sunt mai vechi, au o organizare mai puternică; cred că explicația stă în faptul că agenția a reușit să facă o mixtură între activitatea clasică a unei agenții de știri și ziaul electronic. În mare măsură, portalul agenției este și un ziar electronic. De altfel, am să dau acum o veste telespectatorilor: chiar din această săptămână s-a inaugurat o rubrică de editorial. Au început deja să scrie câteva dintre primele condeie ale presei românești și mă bucur să fac cunoscut că printre aceste condeie vă numărați și dvs.

I.M.: Da, mulțumesc și sunt o­norat. Spuneți-i și pe ceilalți.

O.A.: Este vorba de Carol Roman, un ziarisat foarte cunoscut; Grigore Arbore, eseist, critic de artă și jurnalist; Octavian Știreanu - cred că cititorii și-l mai amintesc dinainte de a fi consilier la președinție când a fost gazetar activ; Alexandru Mironov, Victor Nițelea.

I.M.: Îmi dau seama din această listă că încercați să spargeți un monopol. Pentru că nu e vorba de nume chiar foarte ventilate, e vorba de oameni cu cărți, bine cunoscuți.

O.A.: Din păcate putem observa, în ultimul an cel puțin, că spațiul public de comentariu și de opinie a fost ocupat de un fel de organizație. Sunt moștenitorii Pieței Universității. În ce sens? Piața Universității începe să devină ceea ce fusese în perioada de ilegalitate partidul comunist. Un loc fast unde acționaseră spirite deosebite pe care lumea nu prea le știa și care acum își arogă răsplata jertfei patriotice de atunci. Sentimentul este foarte puternic că în prima linie a comentariului politic se află o serie de vorbitori extrem de monocorzi. Sunt cei care au primit binecuvântarea unor foruri de decizie, instituții de genul acesta. Și care nu se sfiesc să transforme comentariul în veritabile diatribe. Am uneori senzația citind unele dintre editorialele ziarelor aservite că ne-am întors în timp, în perioada anilor ’30, când numai Stalin mai putea să capteze devoțiunea și admirația totală a slujitorilor condeiului, cum se întâmplă acum la noi.

I.M.: Sigur că nu o să le dăm și nume, dar a început să apară o reacție. Mă bucur însă că a apărut și această idee a grupării condeielor…

O.A.: Se vrea o reacție a bunului simț.

I.M.: Am observat reacții și la dl Ion Cristoiu, despre bookfest, pentru că el a spus că acolo e vorba de banii unui mogul care vrea să-și facă imagine și are trimiși la înaintare niște… băieți. Care își promovează propriile interese. Cum stăm în privința asta?

O.A.: Acest sistem riscă să falsifice istoria. Istoria recentă. Pe care am trăit-o cu toții și pe care o știm. Dar imaginea care se promovează în mediile publice și care are impact la generațiile care n-au trăit direct aceste evenimente poate fi de durată și păguboasă.

I.M.: Pentru că sunteți un cunoscut analist politic nu o să scap prilejul de a vă ruga să luăm la mână partidele de pe scena politică din momentul de față, dar mai întâi să îmi spuneți ce se mai întâmplă pe la Cronica Română.

O.A.: Este o temă pe care am mai abordat-o în această emisiune. Societatea Standard Media – angajatorul care a renunțat la serviciile mele în condiții nici elegante și nici legale, a făcut recurs față de prima decizie a instanței care, între altele, fie spus, la conflictele de muncă era definitivă și irevocabilă. Deci sentința care a fost pronunțată la fond de către Tribunalul Municipiului București trebuia pusă imediat în aplicare de către angajator. În sensul reintegrării mele în funcția de director executiv al ziarului Cronica Română și al plății drepturilor salariale pe toată perioada când nu mi-au fost acordate. Societatea nu a făcut lucrul acesta probabil că nu-l va face nici după recursul care a fost în urmă cu 2 săptămâni. Și aștept doar confirmarea pronunțării, în care recursul a fost respins, dar vă anunț și îi anunț pe domnii de la Standard Media că am făcut plângere penală împotriva nepunerii în aplicare a sentinței Tribunalului. Codul penal spune că în aceste cazuri cel vinovat de a nu fi pus în aplicare sentința Tribunalului este pasibil de pedeapsă cu închisoare. Mi-ar pare rău ca domnii de la Iași să ajungă în pușcărie din cauza asta, dar cam asta va fi.

I.M.: Poate vor lua seama între timp și vor proceda altfel. Noi cei din presa scrisă, audiovideo suntem puși în situația de a fi angajații unor oameni care nu prea au treabă cu presa. Au făcut afaceri în cu totul alte domenii. Pe de o parte nu e cazul să-i blamăm.

O.A.: Sigur, mai ales că-și îndreaptă o parte din bani spre această zonă în care noi lucrăm. Numai că aici există o mulțime de riscuri.

I.M.: Dar există și acel proverb: ‚Cizmare, nu mai sus de sanda’. El trebuie să se priceapă la afaceri și nu să înceapă să-i treacă prin cap să și scrie.

O.A.: Din păcate, acest fenomen a fost suficient de frecvent în ultima vreme pentru că nu trebuie să fi un cititior foarte avizat ca să-ți dai seama ce se ascunde în dosul fiecărui articol care are o anumită tentă…. Însă eu cred că vremea acestor experimente începe ușor să apună. Vine vremea ziarului ca marfă efectivă. În care cel care face investiția trebuie să se ocupe ca marfa lui să fie vandabilă și să ia bani de pe urma ei.

I.M.: Să-l privească ca pe un produs. Că altfel ajungem în situația în care începe să creadă că se și pricepe să scrie. Haideți să vedem ce se întâmplă în agora noastră. A mai trecut o moțiune, mai suntem amenințați cu vreo 3, de data asta mai subțiri, mai simple pe diverse domenii. Ele nu au alt rost decât să ia la rost pe guvernanți, nu să-i schimbe.

O.A.: Nu, pentru că aproape nimeni nu are interesul să-i schimbe pe guvernanți. Este paradoxul momentului actual. Avem un partid cu o susținere de 18 la sută, cu un prim-ministru de 18% voturi pentru. Cum poate să reziste un astfel de guvern în condiții normale?

I.M.: Ești într-o barcă. Te-ai răsturna dacă nu ar împinge și cei din partea cealaltă. Asta e ideea. Echilibrul există.

O.A.: Moțiunea democrată a fost un exercițiu de imagine. Guvernul Tăriceanu este în situația paradoxală de a avea încă zile și nu puține pe seama faptului că toată această opoziție este extrem de dispersată și extrem de dezinteresată de a ajunge la putere în acest moment. Eu cred că nici democrații nu sunt interesați în acest moment cu mai puțin de un an înaintea viitoarelor alegeri generale, având teoretic timp în aceste 13, 15 luni să se erodeze din capitalul căpătat acum de când sunt în această situație de struțo-cămilă.

I.M.: Ei spun că au 50 la sută.

O.A.: Este o poveste frumoasă. Sigur că dacă e să o luăm așa cercul acesta al procentelor are vreo 360 de grade, nu 100 de procente. De unde să aibă PD-ul 50 la sută procente… paradoxul este altul, dacă adunăm procentele reale nu facem suma din ce au partidele existente. Asta este situația. După mine, guvernul Tăriceanu, cel mai bun sau mai nelegitim, cum spune președintele Băsescu, uitând că el a generat această ilegitimitate prin decizia pe care a luat-o în decembrie 2004 când a adus la putere o formațiune care nu câștigase alegerile. Pur și simplu a forțat Constituția și a falsificat cu bună știință rezultatele pentru că în mod normal guvernul trebuia să-l formeze PSD-ul. Nu trebuie să fii fan PSD ca să recunoști o asemenea chestie. Deci există acest paradox al devenirii actualului guvern din cel mai bun guvern post-decembrist – așa a fost catalogat tot de președintele Băsescu.

I.M.: Între timp s-a prostit…

O.A.: Între timp s-a prostit, n-are nici o noimă, nici un haz… dar el rezistă…

I.M.: Președintele este în situația tatălui care descoperă că are copil făcut cu altul.

O.A.: Da, exact.

I.M.: Da, deci acesta este partidul democrat. Ce i se va întâmpla? O să stea…

O.A.: O să stea în opoziție și o să piardă puncte pe barba celui cu care le-a câștigat. Deci, PD va avea handicapul de a nu fi remorcat în alegerile legislative de președinte care va fi în exercițiu și nu va putea să facă campanie electorală cum a făcut acum la referendum. Va trebui să fie totuși neutru până în 2009.

I.M.: S-ar putea întâmpla ceva, nemaifiind la putere și nemaiavând nici surse să-și creeze vizibilitate în media. S-ar putea să mai piardă și de aici și pe de o parte i se va întâmpla ca imagine care merge la român și apoi în privința clientelei.

O.A.: ‚Băieții deștepți’ se vor îndrepta întotdeauna în zona unde există cele mai mari promisiuni de beneficii. S-ar putea ca PD-ul să nu ofere aceste beneficiu pentru că se află în situația ingrată de a fi izolat pe scena politică chiar decătre președintele Băsescu. A reușit performanța de a crea o coaliție a tuturor celorlalte partide în care s-au amestecat UDMR-ul cu PRM –ul și PSD cu PNL, dar în detrimentul formațiunii sale de suflet.

I.M.: Să le luăm în ordinea inversă a ieșirii de la guvernare. Înainte de a fi dat afară de la guvernare, dar pe propria promisiune, s-a întâmplat același lucru cu Partidul Conservator.

O.A.: PC însă a plecat voluntar de la guvernare. Eu cred că la momentul respectiv dl Voiculescu a făcut un calcul strict electoral. Probabil că și-a spus: dacă mai rămân la guvernare alături de PD și PNL voi plăti prețul eroziunii.

I.M.: S-a gândit să-și dubleze …. procentele electorale. Avea unu la sută.

O.A.: E greu de spus. Acest unu la sută a variat, unele sondaje au dat 3 sau 5.

I.M.: Am auzit că acum intenția e de a merge singur și a avea 7 la sută.

O.A.: Asta este intenție, nu știu cât este de realistă. Pe fondul actual câștiguri atât de spectaculoase se vor putea obține greu. Dacă rămânea la guvernare PC-ul, dacă Dan Voiculescu reușea să devină viceprim-ministru și reușea să-și pună în aplicare cele 3 sau 4 proiecte pe care intenționa, poate că lucrurile se puteau schimba. El a avut atunci această ambiție de a arăta că poate să rezolve câteva probleme. Mi se pare medicamente, pensionari. Numai că nemaiavând această șansă e foarte greu să mai dovedești ceva cu mâinie goale și mai este o chestiune evidentă, că un partid care pleacă de la guvernare, renunță la beneficiile puterii își pierde din aderenți. Deja sunt mai mulți membrii ai PC-ului care au plecat spre alte partide mai darnice, mai promițătoare, deci încă opțiunea politică la noi este foarte strâns legată de ce poate să ofere în mod concret un partid aderenților săi. Problema PC-ului ține foarte mult de opțiunea modului cum se vor prezenta la viitoarele alegeri. Singuri șansele sunt destul de mici. Într-o coaliție e foarte greu să spui….și în PSD curentul advers este foarte puternic, singura soluție ar rămâne o fuziune cu PNL. Legăturile dintre Dan Voiculescu și Călin Popescu Tăriceanu au fost destul de strânse de a lungul timpului și s-ar putea să asistăm la această soluție.

I.M.: Vin la rând pe masă partidele care au plecat de la guvernare: PSD-ul. A plecat înainte PC-ului în 2004, dar a plecat și recent. În momentul de față dacă își gestiona mai bine toate atu-urile pe care le avea putea să intre în combinație.

O.A.: Eu cred că PSD-ul nu este pregătit pentru un astfel de exercițiu. Cred că liderii săi tot așteaptă să mai pună ceva osânză electorală…

I.M.: Se poate întâmpla și invers….

O.A.: Mi-e greu să cred că PSD-ul poate pierde mai mult decât a pierdut până acum. E foarte probabil ca să mai câștige… PSD-ul are o problemă de lideriat.

I.M.: Are prea mulți. O.A.: Iar Geoană nu este tocmai stăpân pe segmentul acesta. I se poate reproșa și o anumită lipsă de experiență în lucru cu cadrele din partid, i se poate reproșa absența unei echipe proprii. Spune-mi care este echipa lui Geoană?

I.M.: Dl Vanghelie.

O.A.: Mă rog, nu…

I.M.: Dl Corlățeanu…

O.A.: Nici acesta foarte tare. Asta este problema lui în acest moment. A fost activ, foarte vizibil în ultima vreme. Dar nu poți să scoți oamenii la vot... Iar problema asta a fost. Partidele din coaliția anti-Băsescu nu au reușit să-și scoată oamenii la vot. Sau au votat altfel decât se așteptau șefii lor.

I.M.: Pentru că în bazinul PSD lumea nu s-a prezenat. Într-adevăr votul a fost anti-Băsescu, dar la niște procente infime. Au ieșit 10-15 la sută și au votat 50 la sută împotriva președintelui. Pe de altă parte ce s-a întâmplat la centrele de vot din străinătate e mult de atunci, dar continuă să ne marcheze. A fost un exemplu de democrație românească, pentru Italia și Spania greu de imaginat… Facem o pauză și vreau să vorbim apoi puțin de dl Cioroianu.

O.A.: Încercările de a se întâlni cu Condolezze Rise în momentul în care ea fost plimbată prin Europa au eșuat… i-a cerut d-nei Rise, i-a pus întrebarea când vor scoate americanii vizele pentru români și dânsa a răspuns: deocamdată nu se pune această problemă.

I.M.: Deocamdată americanii au alte probleme în România și Bulgaria. Să aducă soldații aici.

O.A.: Dar rămâne o problemă: un astfel de răspuns este stresant. Atunci când americanii au avut nevoie rapid de o coaliție internațională ca să justifice intervenția în Irak noi am fost foarte prompți. Am trimis… Ministrul de război, parcă, a spus: noua democrație în Europa asta este important acum. Asta ne-a dat o mare doză de aer… din nou problema vizelor și noi nu suntem acum nici măcar în visa waiver. Americanii au instituit un program preliminar eliminării vizelor în care au băgat o serie de țări. În special țări cu care au relații turistice care aduc un număr mare de turiști în America. Noi nu figurăm nici măcar pe această listă.I.M.: Noi suntem în raport cu americanii licuriciul cel foarte mic. Și câteodată licuriciul cel mic când îl strivești cu picioarul zici am crezut că e un viermișor. Vorbind despre democratizarea audienței. Să vorbim despre faptul că există în acest sistem și elefanți, dar și mici viețuitoare care au dreptul la viață. Există cel puțin în zona audio-video un judecător. Și culmea nu este CNA-ul, ci este cablul.

O.A.: România este una din cele mai cablate țări din Europa, cam 80 la sută.

I.M.: Acest cablu nu este suficient de gros ca să cuprindă toate semnalele. Sunt foarte multe posturi românești, unele dintre ele chiar bune, unele … dar n-au audiența pe care o au cei care se ocupă de cazuri într-adevăr importante pentru țară.

O.A.: Cred că în România există un lucru foarte interesant, care ne singularizează în piața de profil. Funcționează multe posturi tv care merită să fie văzute. Mai mult decât oriunde am urmărit în diversele deplasări pe care le-am făcut emisiuni pe diferite posturi. Sunt țări unde doar un post sau două reușesc să capteze atenția publicului. La noi acest lucru depășește media europeană.

I.M.: Oamenii nu mai sunt atrași de un post anume.

O.A.: Dacă până acum se putea vorbi de audiență de post... se pornea de la premisa că telespectatorul este necondiționat prizonierul unui anumit post. Și se uită de dimineața până seara la emisiunile defilate de ecran. Dar există telespectatori pe tipuri de emisiuni, indiferent de ratingul postului respectiv.

I.M.: În privința asta au câștigat cei care au înțeles că anumite emisiuni care apar pe același flux orar zi de zi, același om care apare în permanență are succes garantat.

O.A.: Capătă statutul de vedetă. Ceea ce se întâmplă acum în audiovizualul românesc, faptul că posturi bune și interesante nu au acces pe principalele rețele pe cablu pornește de la viciile legii audiovizualului. De când a fost promulgată această lege nu s-a introdus o chestiune elementară și logică. Că în grila de programe pe care o adoptă fiecare trebuie să aibă prioritate posturile românești. Sau posturile străine în condițiile în care sunt traduse. Cel puțin jumătate din posturile care sunt prin Astral sau RCS/RDS nu sunt traduse. În schimb nu sunt incluse posturi românești importante. De exemplu, nu este inclus România Internațional, care este un post reprezentativ. Aici este problema și sunt foarte mirat de faptul că în toți acești ani în care CNA-ul a fost ocupat de cele mai diverse chestii, amenzi la posturi, nu s-a sesizat de această problemă și nu a întreprins demersurile corespunzătoare pentru a introduce, a modifica legea audiovizualului introducând o astfel de prevedere.

I.M.: Mai e vorba și de șanse egale. Pentru că eu știu bine că numai Consiliul Concurenței în momentul de față s-a sesizat și a dat amenzi usturătoare principalelor rețele de cablu pentru că încalcă legile concurenței și abuz de poziție dominantă. Și așa este.

O.A.: Acest abuz determină practic distrugerea unor posturi. Iată: nu avem ca exemplu decât postul Senso. Datorită unui conflict dintre patroana postului, dna Anca Vlad și un patron de la cablu, postul a fost scos din toate grilele.

I.M.: Nu e singurul. Si postul la care suntem noi. E vorba de antipatii, de interese, dar nu au nici o explicație legală. Ei ar trebui să știe că asemenea posturi fac niște eforturi, în primul rând. Sunt niște investitori care au această dorință de a da numai emisiuni de cultură, de ținută.

O.A.: Nu mai vorbesc de faptul că aceste posturi care au preocupări strict didactice sau informative nu sunt susținute de stat.

I.M.: Cel mai simplu e să-ți ridici poalele în cap, să chemi toți bișnițarii, toți retardații să-i pui să vorbească minute în șir și să caște gura la ei cine nu are treabă. Și să nu mai găsești loc și pentru emisiuni educative și sociale. Pe de altă parte ne mirăm că e val de violență, că este inflație de prostie… nici un fel de educație civică. Chiar ar trebui să existe o preocupare a Parlamentului, a Guvernului. Uite eu am propus la Uniunea Juriștilor la o ultimă dezbatere care a avut loc… dar acolo s-a discutat din nou și despre educația juridică. Și eu am spus: ar trebui să se ajungă la o lege a educației juridice pentru că este esențială într-un stat de drept. Ea este esențială în orice fel de țară care a depășit stadiul de trib. De mic trebuie să înțeleagă omul să știe ce înseamnă o lege, care e deosebirea între o lege și o hotărâre de guvern, ar trebui să învețe asta și cei care ajung prim-miniștri, câte lucruri ar putea să se evite. Ar putea unii care vor să dea în judecată un ziarist, ar putea să înțeleagă că în cazul în care nu pun în aplicare o hotărâre definitivă și irevocabilă pot merge la închisoare. Eu am avut și surpriza să constat când am propus acest lucru și am spus toată ziua vorbim de educație juridică și toți au fost de acord. Ei au spus e o idee foarte bună. Chiar se va mai discuta, se va relua subiectul acesta la un seminar pe această temă. Să revenim la ceea ce ne obosește pe noi zi de zi… unul dintre foștii colegi care lucrează la un ziar care are un titlu interesant: politica ne omoară. Asta o spunem cu toții și să vedem ce se va întâmpla în această vară călduroasă. Pentru că știm un lucru că parlamentul a interzis guvernului să mai dea ordonanțe de urgență pe perioada vacanței.

O.A.: Dar asta ar însemna că parlamentarii sunt dispuși să-și înterupă din vacanță și să mai vină din când în când…

I.M.: Eu nu cred că o să mai vină.

O.A.: Ee, atunci ne aflăm într-o situație absolut de blocaj. Eu cred că se va reveni…

I.M.: Măcar ar fi un semnal de alarmă că această practică a ordonanței de urgență a devenit din excepție – regulă.

O.A.: Dar e regulă de atâția ani, stimate coleg. Dar nu văd nici motivul pentru care ea s-ar modifica… vedeți ce cald e afară.

I.M.: Tocmai de aia. Or să spună domne hai să suspendăm orice activitate de pe timpul vacanței.

O.A.: Asta e o idee. Mi-aduce aminte că un personaj un domn recent propus de dl președinte pentru a face parte din CA al TVR a avut o idee genială. A propus ca și primul-ministru să fie ales în mod democratic. Asta deschide o cale nebănuită pentru inovații …

I.M.: Interesant… Iată de ce e nevoie de educație juridică prin lege. Pentru că dacă ar avea noțiuni elementare despre ce înseamnă executiv, administrație, separația puterilor ar avea răspunsul singuri că nu poate să aibă un prim-ministru ales.

O.A.: La tipul nostru de democrație originală.

I.M.: Nu e vorba numai de tipul nostru de democrație. E și prea multă ignoranță. Noi vedem că nu ni se întîmplă numai nouă suntem supărați de pildă pe președintele Traian Băsescu. Vorbind urât, dar pe de altă parte l-am văzut de mai multe ori când s-a urcat la volan după ce a băut mai mult de două pahare de șpriț, iar acum îl vedem pe dl Sarkozy apărând cu o figură destul de… Unii au spus că se afla pentru prima dată la asemenea nivel și era copleșit de răspundere.

O.A.: Și, mai ales că venise de la întâlnirea cu Putin.

I.M.: Exact, iar despre Sarkozy s-a spus că nu bea niciodată, în schimb un ziar elvețian a spus că nu a băut numai apă.

O.A.: Am o veste mai nouă din care reiese că ziaristul și ziarul între timp și-au cerut scuze.

I.M.: Dar nu au făcut decât o…

O.A.: Dar ce să mai zicem că dl Sarkozy o fi băut poate un pahar de vin, dar Elțîn într-o escală în Irlanda abia a putut să coboare din avion…

I.M.: De ordinul anecdoticului… l-am privit cu multă simpatie pe George Bush când a negat că i s-ar fi furat ceasul. În cazul de față ce a fost de fapt?

O.A.: Se pare că într-adevăr i-a dispărut ceasul de la mână.

I.M.: I-a alunecat…

O.A.: Apoi faptul că acest lucru s-a întâmplat în Albania nu trebuie să ne conducă neapărat la ideea că e o țară unde totă lumea fură dar nu pot să nu-mi amintesc o chestie cel puțin hazlie, că în urmă cu 7-8 ani la o reuniune internațională care s-a ținut la București, ministrul de Interne albanez venise cu o mașină, un Mercedes pe care cei de la poliția rutieră descoperiseră că se afla pe lista mașinilor date în urmărire ca fiind furate. Stau și mă întreb dacă cumva acest episod îi va schimba lui Bush opțiunea legată de soarta Kosovo. Este clar o decizie care va avea urmări aproape de neimaginat la acest moment pentru că Kosovo este un lucru sfânt pentru sârbi. Acolo s-a născut practic națiunea sârbă. Faptul că în timp zona a căpătat o populație albaneză preponderentă ține de mutațiile din societatea modernă, dar a lua și a decide peste capul sârbilor că această entitate trebuie scoasă din administrația sârbă va crea tensiuni extraordinare. Albanezii din Albania nu sunt nici ei foarte dornici să se unească cu Kosovo. Există rezerve serioase în Albania la adresa compatrioților lor din Kosovo pe care îi despart nu numai câteva secole de istorie, ci și elemente de civilizație și de morală în general. Să nu ne lăsăm amăgiți de toate aceste construcții teoretice, acolo sunt niște probleme și în interior, nu numai în exteriorul Kosovo.

I.M.: Numai că tot în Kosovo, la Priștina – capitala lor – există și o bază militară americană cu o latură de 10 km. O cetate de 100 kmp de forțe armate americane și deci este o bază americană cea mai importantă din Europa în momentul de față. Sub egida NATO. Sunt și români. Mai sunt forțe și din Italia.

O.A.: După cum tot acolo există și o mare concentrare de fundamentaliști islamici. Vreau să să spun că în Kosovo s-au deschis numai în ultimii ani câteva sute de școli islamice finanțate direct din Arabia Saudită și din alte câteva țări din Orient care cresc potențialul exploziv al zonei care e o insulă de posibil fundamentalim în Europa.

I.M.: Eu cred că de aceea au luat și ceasul. Pentru că pe el scria: cu dragoste, de la admiratorii tăi saudiți. Adică e ceasul nostru… să ne apropiem cu americanii chiar la noi unde este, de fapt, centrul de comandă al celorlalte baze, cum s-a spus de antrenament… important este că dacă Putin este foarte suparat pe această amplasare de forte americane în România sigur că cel mai mult va fi supărat pe centrul de comandă, nu? Și atunci el a spus foarte clar că toate focoasele sunt reorientate către centrele de comandă.

O.A.: Ce pot să vă spun este că am aflat că secretarul de stat Rice i-a dat asigurări că acest proces de implementare al bazelor americane în România va continua fără nici o ezitare. Deci putem conta pe americani.

I.M.: Nici nu ne-am făcut griji în privința asta în schimb vor veni în Kiselef unde deja dl ambasador Taubman a intrat nervos la o reuniune: despre ce vorbim aici? Continuați singuri…

O.A.: Nu știu de ce chestia asta îmi evocă momente din…

I.M.: Chișinevschi mai proceda așa… și dădea și cu tocul pistolului în masă…

O.A.: Istoria se repetă.

I.M.: Însă noi stăm tot aici.

O.A.: Am fost de curând în Bucovina - această zonă miraculoasă de o frumusețe unică unde sunt sate întregi aproape părăsite. Oameni care au plecat în Spania, în Italia și care nici nu mai dau semne că vor să se întoarcă.

I.M.: Asta e ideea. Mulți au crezut că vor veni, că vor investi … ei mai trimit bani acasă la cei rămași în necaz.

O.A.: Constată că acolo se poate trăi mai bine, mai sigur, mai ușor…

I.M.: Deocamdată ne bazăm pe expertiza noastră și pe buna credință. Este și criteriul care a stat la baza acestei discuții, sper agreabile, vă mulțumesc foarte mult că ne-ați urmărit. Numai bine tuturor. (Transcriere AMOS NEWS, 16 iunie 2007)
.: Înapoi la subiect Emisiuni TV - 2007