„Atunci când o cauză este dreaptă, ordinul nu se mai execută!”
INVITAT: Sergiu Nicolaescu, senator
DATA: 21 noiembrie 1995
Octavian Andronic: (......)din faţa Televiziunii Române, în studioul central al
televiziunii Antena 1, acelaşi personaj domnul Sergiu Nicolaescu, atunci, poate
mi-aş permite să spun, în rolul vieţii sale, astăzi într-un rol pe măsură, acela
de senator şi cercetător al evenimentelor si al enigmelor legate de Revoluţie în
general. Probabil că cititorii se vor întreba, cititorii "LIBERTĂŢII",
telespectatorii cei care ne urmăresc se vor întreba ce legătură este între
abuzuri, corupţie şi Revoluţia Română, mişcarea de la Timişoara. Dumneavoastră
ce părere aveţi domnule senator?
Sergiu Nicolaescu: Eu zic că în primul rând ne apropiem de aniversarea a cei
cinci ani de la Revoluţie. Este un moment extrem de important. Faptul că aţi
început cu câteva imagini ale Revoluţiei să readucă aminte tuturor cetăţenilor,
spectatorilor dvs. să readucă aminte ce auînsemnat acele momente. Ca să judecăm
şi astăzi tot aşa, în situaţia în care ne aflăm, să încercăm să putem judeca
astfel de lucruri. Eu cred că este o legătură, cred că subiectul se pretează
foarte bine cu atât mai mult cu cât dumneavoastră ati fost unul dintre acei
cercetători ai evenimentelor. Faceţi parte din presa care a dat cea mai mare
importantă si mă rog nu trebuie nimeni să uite, că sunteţi "Primul Ziar al
Revoluţiei ", apărut chiar în după amiaza revoluţiei, şi această muncă a fost o
mare bucurie pentru mine care ne angrenasem de 24 de ore să luăm în mâna noastră
un astfel de ziar.
Octavian Andronic: Un astfel de ziar era de fapt prima atestare scrisă a
Revoluţiei.
Sergiu Nicolaescu: Exact. Atestă primul eveniment al Revoluţiei.
Octavian Andronic: Aş vrea însă să revenim la această idee, la ideea de corupţie
si de abuz. Sentimentul meu este că revolta de la Timişoara cea care a
constituit de fapt detonatorul revoluţiei, era îndreptată împotriva unui sistem
bazat pe corupţie şi pe abuz. Corupţia la cel mai înalt nivel politic. Să nu
uităm că am avut prilejul să ne dăm seama foarte bine că întreaga structură
politică era organizată pe un sistem de tip mafiot, în care era importantă
supravegherea, dar nu era cunoscută. Românilor însă Ie-a ajuns în acel moment
cuţitul la os şi au ieşit în stradă, au ieşit la Timişoara. Dumneavoastră aţi
colaborat deci aţi definitivat un raport personal, ca să-i spunem aşa, al
faptelor care s-au derulat în intervalul 16-22 decembrie la Timişoara. L-am
citit cu mare atenţie. Sunt desigur lucruri cunoscute dar sunt şi o serie de
fapte inedite după părerea mea. Ce credeţi dvs. că caracterizează în primul rând
această lucrare?
Sergiu Nicolaescu: Vreau să spun că am revenit asupra Timişoarei aşa cum era şi
normal, fiindcă de acolo a pornit Revoluţia. Deci Timişoara a rămas şi va rămâne
pentru istoria noastră oraşul revoluţiei, oraşul de unde a plecat această
mişcare care a schimbat radical viaţa României. Deci am revenit după ce am
publicat cartea, am revenit la Timişoara şi pot să vă spun nu numai la Timişoara,
dar chiar şi la Bucureşti, după 22 decembrie.Deci din ziua de 22 după ora 12.06,
plecarea lui Ceauşescu. Deci sunt elemente extrem de importante peste care nu
putem trece, nu se poate să nu le înţelegem, să nu le dibuim, să nu aflăm
adevărul. Anii care trec şterg anumite amintiri, e adevărat, dar în acelaşi timp
dau curaj majorităţii celor cu care am stat de vorbă să spună mai mult. Deci nu
este adevărat când spun că a trecut timpul, am uitat, lucrurile se vor uita, nu.
Mi se pare, am constatat în cursul acestui an, mai mult curaj din partea acelora
cu care noi luăm legătura şi stăm de vorbă. Acest lucru vine să adauge mii şi
mii de lucruri, deci fapte, dovezi. De multe ori mi s-a spus"Sergiu Nicolaescu
nu spune tot". Sigur, nu spun tot, pentru că nu pot să spun ceea ce nu pot
dovedi. În poziţia pe care o am, deci în prima legislatură ca preşedinte al
comisiei, acum ca vicepreşedinte al "Comisiei de Cercetare al Evenimentelor din
Decembrie", deci şi ca Sergiu Nicolaescu cel care a fost urmat în 22 decembrie
şi în 21 seara de atâtea mii de oameni sau poate chiar zeci de mii de oameni. Am
o datorie. Această datorie trebuie să o duc până la capăt. Am pierdut cinci ani
din viaţă în aceste cercetări. Nu-mi pare rău. În această perioadă n-am făcut
decât două filme şi vreau să spun că în cursul acestei veri mi-au venit
materiale cu totul noi. Materiale care să dovedească pe de o parte existenţa
teroriştilor, pe de altă parte excesul de zel al unora din timpul Revoluţiei.
Octavian Andronic: Acesta era unul dintre punctele la care vroiam să vă consult.
Sunt două chestiuni aici, una exercitată de armată. Armata este un organism care
acţionează la ordin.Între acţiunea la ordin şi acest exces de zel este o plajă
mare, ce s-a întâmplat în această plajă?
Sergiu Nicolaescu: Trebuie să vă spun că din punct de vedere juridic toate
aceste probleme legate de omoruri, au fost rezolvate într-un fel mai multe după
număr. După număr este un nou mod de a privi omorul. De acest lucru nu putem să
nu ţinem cont. Eviden, "Procesul de
la Nurenberg" rămâne un element de plecare în orice alt proces ce
implică răspunderea colectivă. Deci eu cred că până la un moment dat ordinul se
poate executa. Dar este evident, este dovadă că Revoluţia Română din Decembrie,
că atunci când o cauză este dreaptă ordinul nu se mai execută. Pentru că
trecerea armatei de partea revoluţiei nu a fost făcută dintr-un alt ordin. Încă
din 21 şi 22 dimineaţa de la prima oră, moment în care armata trece, deci în mai
multe momente să zicem unităţi de tancuri sau blindate care trec de partea
revoluţionarilor. Acest lucru s-a datorat în primul rând loviturii dată de
Bucureşti. S-a datorat în primul rând maselor imense de populaţie care a ieşit
în stradă, a muncitorilor, a uzinelor care în dimineaţa de 22 au pornit spre
centrul Bucureştiului. Acest lucru a dezarmat imediat si în afară de asta orice
cetăţean român în clipa acelor momente era sătul de dictatura ceauşistă.
Octavian Andronic: Domnule Nicolaescu în lucrarea dvs. există câteva afirmaţii
categorice. Între acestea şi aceea în care este acuzat de exces de zel un înalt
personaj care după revoluţie a îndeplinit funcţia de ministru de Interne,
aproape şase luni. Spuneţi aice, în baza dispoziţiilor date de Ion Coman
generalul locotenent Mihai Chiţac a ordonat folosirea substanţelor chimice
împotriva manifestanţilor, întrebuinţarea în jurul orei 18.30 a grenadelor
lacrimogene a incitat şi mai mult mulţimea. Odată ce am intrat în legătură cu
acest episod, eu nu am pomenit un astfel de conducător, m-a izbit categoric o
astfel de afirmaţie. Asupra domnului Chiţac au mai plutit nişte suspiciuni, dar
de data aceasta este categorică.
Sergiu Nicolaescu: Eu, după cum aţi observa, am redat aici din declaraţiile
revoluţionarilor şi chiar a militarilor, a ofiţerilor si a soldaţilor. Este
evident si lucrul a fost reconstituit, este vorba de o acţiune condusă de
generalul Chiţac la catedrala din Timişoara, acţiune la care personal avea
agăţat de gâ, generalul, un pistol automat şi ordinele date sunt chiar vorbele
descrise de soldaţii care le-au auzit, care au primit acest ordin şi deci nu
este o părere personală, nu am fost acolo, este vorba de cercetare şi probarea
unor fraze spuse de martori oculari, atât din partea armatei cât şi din partea
revoluţionarilor.
Octavian Andronic: Domnul general Chiţac a fost audiat de Comisie.
Sergiu Nicolaescu: Atunci a fost audiat, dar nu mai am aceste documente.
Probabil că va mai fi audiat în legătură cu aceste revelaţii noi care au avut
loc.
Octavian Andronic: O altă chestiune nouă pe care nu am întâlnit-o în alte
relatări, este şi aceea că după liniştirea spiritelor, la cererea expresă a
preşedintelui tribunalului judeţean Timiş, în zorii zilei de 17 decembrie
pastorul Lazslo Tokes a fost, totuşi, evacuat cu forţa. Cu ocazia evacuării
pastorul, care nu era singur, a închis geamurile (...)
|