„Primarul Capitalei nu mai este ce-a fost primul secretar”


„Primarul Capitalei nu mai este ce-a fost primul secretar”
Invitat: Crin Halaicu, primarul general al Capitalei
Data: 14 noiembrie 1995


Octavian Andronic: Bucureştean get-beget, născut la 22 iunie 1952, în Zodia Racului, profesia inginer constructor, specialitatea instalaţii, antecedente politice - fără, n-aţi fost nici UTC-ist şi nici membru de partid - nu ştiu cum aţi scăpat - a devenit de-a dreptul liberal în 13 ianuarie 1990, este primar din 26 februarie 1992, funcţie pe care a ocupat-o la vârsta de doar 39 de ani. Stimate domnule Halaicu, "Libertatea" a publicat în urmă cu câteva zile rezultatele unui sondaj efectuat de Centrul de Sociologie Urbană şi Regională din care, concluzia desprinsă de ziarul nostru a fost că dacă primarul liberal ar candida în 1996, peste 80% din locuitorii Capitalei, nu l-ar mai vota. S-au săturat bucureştenii de dvs. ?

Crin Halaicu: Nu ştiu, dar ei trebuie să răspundă. Dar aici este un paradox. Deci ca intenţii de vot, la ce spuneţi dvs., aici apare o altă parte a sondajului, care spune care este calificativul acordat de populaţie activităţii. În mod paradoxal, 32 % din populaţie e satisfăcută sau mai mult. Păi, un sondaj publicat acum o lună şi jumătate situa Guvernul la 16% si Preşedinţia la 40%. Eu mă situez cam la mijloc. Deci eu cred că ăsta este adevărul. Dincolo, atâta timp cât nici nu s-a pornit campania electorală, nici nu se poate vorbi de intenţie de vot.

Octavian Andronic: Dar de intenţii de candidatură se poate discuta ?

Crin Halaicu: Aici este o chestiune mai complicată. Eu nu am candidat în nume personal, deci eu am fost propus de Partidul Naţional Liberal Convenţiei, Convenţia m-a desemnat candidat. Nici n-am de gând să candidez în nume personal. Aici este o chestiune legată de calendarul Convenţiei si al Partidului National Liberal, de a-şi alege candidatul la funcţia de primar general.

Octavian Andronic: Dar dacă Convenţia va decide că îndepliniţi acest mandat, vă veţi prezenta la alegeri ?

Crin Halaicu: Deci dacă Convenţia mă va susţine, că una este să decidă si alta este să mă susţină. Dacă mă va susţine, mă voi prezenta.

Octavian Andronic: Cu ce atu ? Ce consideraţi că a fost câştig din anii ăştia care să vă poată ajuta în continuare ?

Crin Halaicu: Păi, e un lucru foarte simplu. Dacă s-a făcut ceva, sunt în vârful săgeţii. Dacă nu s-a făcut, este adevărat, tot în vârful săgeţii sunt. Dacă e să discutăm de ce s-a făcut din ce se putea face, eu ştiu cel mai bine despre problemă. Eu ştiu cum să continui imediat. Dacă e să discutăm de continuare. Sigur, poate să apară altcineva care-i mai bun ca mine. Nu contest că există oameni mai capabili decât mine. Dar eu ştiu prin ce dificultăţi trece un om care este într-o asemenea poziţie. în dificultăţi adaptare, de găsirea unor oameni cu care să facă echipă şi care să fie capabili să facă echipă cu el. Funcţie foarte grea. Poziţia este importantă. Nu este ceea ce a fost pe vremuri primul secretar al municipiului, dar este totuşi o poziţie importantă. Dificultăţile de adaptare încep de la minim şase luni de zile. Cineva care ştia mai bine decât mine mi-a spus că în doi ani de zile dacă dumneata înţelegi despre ce este vorba, eşti tare, după un an mi-a spus: domne, eşti chiar foarte tare! Cam asta este situaţia.

Octavian Andronic: Atât personalitatea primarului general, cât şi omul Halaicu au captat atenţia publică în mod constant. Căsătoria dvs. a suscitat comentarii contradictorii iar preparativelor nupţiale li s-au creat o aură de nuntă ca-n poveşti. Cum a fost, de fapt ?

Crin Halaicu: Deci a fost o nuntă absolut obişnuită. Singurul lucru care a suscitat interesul în toată povestea asta era numele meu şi faptul că el n-a fost public în toată povestea asta. E o chestiune personală. Şi cred că nu trebuie să influenţeze nici în bine, nici în rău treaba mea de la Primăria Capitalei.

Octavian Andronic: Sunt de acord. Foarte multe resentimente dintre noianul de probleme pe care le ridică activitatea pe care o desfăşuraţi şi pe care o desfăşoară municipalitatea au generat, am să încep cu această problemă, nu este o ordine de prioritate: contractele de asociere ale Primăriei cu cârciumarii, cu patronii de restaurante. Oamenii au băgat multe milioane, sute de milioane în restaurantele pe care le-au luat în locaţii de gestiune, le-au închiriat, dar acum se trezesc că nu au nici o bază de viitor. Opera domnului Cojocaru, din câte ştiu - pentru că dumnealui a iniţiat această formulă - nu se va sparge, într-un fel, în capul dvs. ?

Crin Halaicu: Deci, nu domnul Cojocaru a iniţiat. Dumnealui a pus în practică o hotărâre de Consiliu, dacă la ea faceţi referire, a cărei aplicare e discutabilă. Dar să facem referire la contextul general. Lucrurile sunt parţial aşa cum spuneţi dvs. şi parţial nu. Şi unii cu adevărat au investit, iar alţii n-au utilizat decât ce au avut la dispoziţie şi au exploatat la maximum. Deci la ora asta este în analiză la Primăria Capitalei şi nu numai la nivel de cârciumi, cum spuneţi, ci tot ce înseamnă spaţii comerciale, ce contracte sunt expirate ? în ideea de a scoate totul la licitaţie. Pentru că am constatat un lucru: că ideea lanţurilor de magazine pe diverse ramuri sau lanţuri de super-magazine este un lucru bun care l-am avut pe vremuri şi pe care astăzi nu-l mai avem. Pe de o parte, pe de altă parte că sunt firme care licitează - dacă discutăm de licitaţii privind chiria, merg pe nişte chirii exorbitante pe care, de fapt, după aceea nu le plătesc. Atunci blochează oamenii serioşi care-si fac socoteli în funcţie de ce se poate vinde ş.a.m.d. Deci, ideea este nu să licitezi chirie, chiriile sunt destul de mari, deşi influenţa lor asupra preţurilor nu este foarte mare, ea există, ci să licitezi pe investiţiile care se pot face cu garanţii în bănci pentru ca să discutăm cu firme importante, să nu ne încurcăm cu firme care vor să tragă tunuri, cum se spune. Că sunt destul de mulţi care vin aici în România să tragă tunuri şi le-au şi tras o bună perioadă. Iar ideea lanţurilor de magazine şi de restaurante e foarte bună, se pot asocia între ei. Uitaţi-vă la Mc. Donald's, de exemplu. Se deschide al treilea şi un "Drive". Deci patru magazine într-un an, e ceva. Sunt prinse în reţea, de ce câştigă bine şi pot vinde ieftin? Pentru că având reţea, managementul e unic, e mult mai bun. Nu-i vorba numai de marketing aici.

Octavian Andronic: Spuneţi-mi ce anume, după părerea dvs., determină suspiciunile de corupţie si abuz în relaţia dintre cetăţean si funcţionarul public ? Care sunt elementele care generează această stare de spirit? Pentru că ea există.

Crin Halaicu: Sunt foarte multe. În primul rând, mentalitatea oamenilor indiferent despre care oameni discutăm acum. Pentru că este paradoxal - eu am constat-o pentru că oameni care ieri erau petenţi si astăzi devin funcţionari, nu se comportă ca ... funcţionari. Şi în al doilea rând este o chestie legată de salarizare, deci de satisfacţia muncii pe care o prestează.

Octavian Andronic: Apropo, sunt prost plătiţi...

Crin Halaicu: Sunt destul de prost plătiţi. Nişte trepte care nu ţin cont de realitate, deşi Legea 69 prevede că salariile funcţionarilor sunt treaba Consiliului Municipal, de fapt, în practică există o altă Lege 10, nu, nu ştiu, parcă 12-25, cu salarizarea, în care se vorbeşte de salarizarea funcţionarilor în primării. Deci e o chestiune care nu intră în discuţia consilierilor municipali, salariile din primării sunt cele mai mici din tot lanţul funcţionăresc, deci ministerele au peste, guvernul peste, preşedinţia peste s.a.m.d. Ce există ca funcţionari, iar aceştia care sunt în permanenţă cei mai în contact cu publicul sunt cei mai prost plătiţi. E încurajat nivelul în felul ăsta, din nefericire.

Octavian Andronic: Dvs. personal, cum ...

Crin Halaicu: Iar posibilităţile mele, ale unui primar sunt limitate în a constata şi a da afară în momentul în care probez sau, mai rău, lucru pe care l-am şi făcut ... Dar toate cazurile pe care Poliţia Ie-a descoperit, cum le-a descoperit, la sesizarea noastră, dar nu pot acţiona asupracauzelor.

Octavian Andronic: Dvs. personal cum vă consideraţi - a fi plătit - suficient, normal sau nu ? E vorba de leafa dvs.

Crin Halaicu: Deci dacă ar fi vorba de leafă, nu m-aş duce o zi la serviciu pentru leafa aia.

Octavian Andronic: Dar pentru ce vă duceţi ?

Crin Halaicu: Pentru că eu mi-am luat o treabă de făcut şi eu nu accept să n-o fac. Chiar aşa cum sunt, neînţeles, că sunt foarte multe lucruri neînţelese, m-am obişnuit. Eu sunt ăla care fac treabă. Şi pentru asta mă duc.

Octavian Andronic: Consideraţi că un primar, de exemplu, trebuie să trăiască din leafă sau trebuie să aibă si alte mijloace de subzistentă ?

Crin Halaicu: Un funcţionar public de nivelul acesta nu trebuie să trăiască din leafă. Ar trebui să n-aibă leafă. Sau cel puţin la nivelul ăsta de dezvoltare al societăţii româneşti nu există leafă care să nu sfideze, pe de o parte opinia publică, datorită lefilor pe care le au marea majoritate a oamenilor, şi pe de altă parte nu pentru asta trebuie să se ducă la serviciu.

Octavian Andronic: Vă consideraţi un om sărac, un om bogat ?

Crin Halaicu: Nu, nu sunt un om sărac, dar nici atât de bogat pe cât se crede. Dar nici nu m-am îmbogăţit cu mult în Primărie, cum se crede, pur şi simplu o serie întreagă de lucruri pornite înainte de a fi primar, sau altele care au mers în paralel cu primăria, fără să aibă legătură cu Primăria, cum sunt asigurările care au mers bine.


Octavian Andronic: Apropo de chestiunea asta, care-i povestea locuinţei primarului general? S-a vorbit destul de mult că aţi locui într-o vilă superbă pe Şos. Kiseleff. Vă întreb acest lucru deoarece este notoriu faptul că dvs. aţi interzis - poate nu folosesc cel mai potrivit termen -ICRAL-urilor să se prezinte la procesele intentate de foştii proprietari chiriaşilor. Pentru ca aceştia să poată intra în posesia lor.

Crin Halaicu: Deci, nici primul lucru nu-i adevărat, ba mai mult este incomplet. Iar al doilea lucru este complet inexact. Dar să le luăm pe rând. În campania electorală s-a spus că locuiesc într-o vilă superbă ...

Octavian Andronic: AA apărut şi fotografia prin ziare ... parcă în Cotroceni.

Crin Halaicu: Acea vilă era, de fapt un apartament în care locuiesc din 1981. În 1993, fostul proprietar şi-a câştigat în instanţă apartamentul. Am fost nevoit să-l eliberez. Am obţinut de la Primăria Capitalei - deci nu eu, că nu eu repartizam în momentul acela locuinţe - am obţinut un apartament, într-adevăr pe Kiseleff, nu o vilă, deşi puteam să cer. L-am pierdut şi pe acesta în urma divorţului, iar în momentul ăsta nu am o casă repartizată de Primăria Capitalei. Am închiriat o casă pe cale privată şi nici n-am de gând să-mi "repartizez" o casă.

Octavian Andronic: Să sperăm că nu veţi rămâne pe drumuri.

Crin Halaicu: Nu, o să-mi cumpăr o casă, deci caut ceva de cumpărat. Asta este istoria pe scurt. Apoi povestea cu ICRAL-urile este total inexactă. Le-am cerut directorilor de ICRAL-uri să se comporte corect în aceste procese. Corect înseamnă următorul lucru: să-şi trimită juristul în instanţe si să pună actele în totalitate la dispoziţie şi acolo unde constată că se cere ilegal ceva să ceară să nu se retrocedeze. Unde constată că se cere în mod legal ceva - au fost destule situaţii în care oamenii au fost deposedaţi de proprietăţi - să pună actele instanţei să judece instanţa lucrul acesta. Şi să pună rezoluţie în sensul acesta. Dar să se prezinte, pentru că prin neprezentare ar tergiversa procesele. Este incorect spus că nu s-au prezentat ca să nu câştige. Nu s-au prezentat ca să tergiverseze procesele. Iar acum noile ICRAL-uri, din informaţiile mele, adună de la chiriaşi o serie întreagă de date ca să facă recursuri în anulare, sau ceva de genul ăsta, să promoveze recursul prin anulare, prin procurorul general căruia îi înaintează plângerile chiriaşilor care au şi ..., deci eu pe toţi chiriaşii care au avut astfel de probleme, pentru că nu toţi s-au trezit chiar cu o problemă, unii s-au trezit chiar bine, au cumpărat de la foştii proprietari, au devenit astăzi ei proprietarii. Pentru că au dat de tot felul de case mai bune prin Bucureşti, unde n-au locuit chiar oameni fără posibilităţi. Au posibilităţi şi astăzi. Pentru cei care, cu adevărat n-au avut posibilităţi, am făcut tot posibilul ("pe dracu-n patru") şi am ajutat să obţină o locuinţă bună, e-adevărat la bloc. Deci asta este realitatea. Sigur că a fost o acţiune politică din partea mea, ca să nu apăr o proprietate, până-n pânzele albe, care e greu de apărat pentru că, de fapt, au fost nişte oameni cărora li s-a luat această proprietate, aşa cum li s-a luat şi cum ştiţi, dar cu toate acestea, 2 500 si mai bine de cazuri în care am retrocedat proprietatea, sunt trei sau patru cazuri în care am promovat eu recurs în anulare pentru că am constatat, de fapt, falsuri, dar prea târziu - adică un caz în care cei care pretindeau că sunt moştenitorii n-aveau nici o calitate şi la mijloc este un fals grosolan. Deci este un caz mai recent.

Octavian Andronic: Nu v-a fost teamă, totuşi că riscaţi să politizaţi această problemă, pentru că s-a generalizat ideea că Puterea ţine cu chiriaşii, şi Opoziţia cu foştii proprietari. Şi cam în termenii aceştia simplişti se duce disputa. Dvs., ca reprezentant al Opoziţiei, aţi putut da sentimentul că vă situaţi pragmatic politic pe o anumită poziţie.

Crin Halaicu: Eu ca liberal mă situez de partea proprietăţii juste. Acolo unde o găsesc.

Octavian Andronic: Am înţeles. Inclusiv unii dintre colegii dvs. din Primărie sunt de părere că banii daţi pentru realizarea noii formule urbanistice a Bulevardului Kogălniceanu şi cum se numeşte mai sus s-ar fi reparat poate jumătate din drumurile proaste din cartiere. Vă rog să mă credeţi că nu pot să nominalizez.

Crin Halaicu: Vă rog să mă credeţi pe mine, ca inginer. Că cel care a făcut o astfel de afirmaţie nu se pricepe deloc la calcule.

Octavian Andronic: De ce?

Crin Halaicu: Păi, lucrul e simplu. Străzile de care vorbeşte dumnealui reprezintă 70% din suprafaţa Capitalei. Iar metrul pătrat de stradă,indiferent unde-l repari, este egal costul lui, iar Bulevardul Kogălniceanu reprezintă 1% din suprafaţa Capitalei şi el a costat cu 20% mai scump.Dar în 20% intră garanţie doi ani de zile, deci tot ce s-a semnalat, că au apărut denivelări, le fac pe banii lor. Doi: intervenţiile în trotuar, deci acolo sunt toate reţelele, telefoane, electricitate, deci aceste intervenţii nu vor strica trotuarul. Se scot pietrele, se pune nisp , se pun la loc la fel ca înainte. Orice altă soluţie lasă urme si urme urâte, mai ales în centrul oraşului si acesta în Occident veţi vedea că aşa e făcut. Pentru aceste două motive eu spun că soluţia de pe Kogălniceanu este bună, e bine realizată. Am si eu nemulţumirile mele. Nemulţumirea mea este că legislaţia, aşa cum este, nu mi-a permis ca să achiziţionăm mobilier stradal care să poată fi înlocuit uşor, ridicat de acolo în anumite perioade ale anului, recondiţionat ş.a.m.d. E vorba de coşuri de gunoi, bănci, şi am fost nevoit să adoptăm această soluţie care nu este urâtă, dar nici cea mai frumoasă de pe lume, şi doi, că Romtelecom nu a reuşit să schimbe cabinele telefonice odată cu noi ca să se schimbe cu adevărat faţa Bulevardului. Dar am şi o mulţumire. O parte dintre comercianţii care au magazinele pe bulevard şi-au băgat magazinele în reparaţie când au văzut ce facem noi, ceea ce arată că măcar o mică parte din oameni apreciază ce-am făcut noi. Eu sunt mulţumit.

Octavian Andronic: Sunt bine cunoscute relaţiile tensionate dintre dvs. si unii dintre principalii dvs. colaboratori. Cât de mult se răsfrâng ele asupra bunului mers al activităţii din Primărie ?

Crin Halaicu: Deci e o afirmaţie care nu este exactă. Au fost tensiuni, dar asta nu este permanent. Deci noi suntem trimişi acolo de alegători, cu o treabă, vă daţi seama că nu putem să ne certăm toată ziua. Putem să avem puncte de vedere diferite, scopuri politice, personale diferite. A fost un moment de tensiune, au fost mai multe. Peste tot unde sunt coaliţii. Uitaţi-vă la Guvern, la ora asta, părea că e foarte strâns patrulaterul, nu mai este.

Octavian Andronic: La nivel municipal există o altă repartiţie a forţelor politice, practic dvs. şi partidele din Convenţie constituiţi Puterea, iar ceilalţi Opoziţia. Care sunt relaţiile dvs. cu Opoziţia municipală ?

Crin Halaicu: În primul rând că afirmaţia nu este corectă. Puterea de care vorbiţi dvs. la nivelul Consiliului nu reprezintă decât 30% din totalul consilierilor. Deci nu e putere, neavând o majoritate. Iar majoritatea în Consiliul Municipal reprezintă două treimi. Deci este dublul decât are Convenţia. Al doilea lucru - toate partidele care şi-au nominalizat conslieri la Primăria Capitalei şi au reuşit să-i trimită acolo datorită voturilor, acolo se face mai puţină politică decât în Parlament şi mai multă administraţie. Ăsta este planul colaborării. Şi există o colaborare seriosă. Cu toate partidele, indiferent de coloratură. Şi nu întotdeauna, consilierii Convenţiei m-au susţinut.

Octavian Andronic: Făcând abstracţie de faptul că sunteţi primar, ca simplu cetăţean consacrat, ce vă nemulţumeşte cel mai mult din realitatea de fiecare zi a Bucurestiului ?

Crin Halaicu: Problema cea mai mare a Bucurestiului este că e un oraş făcut praf şi pulbere, timp de 50 de ani şi că dorinţa oamenilor de a trăi mai bine este aşezată pe o nerăbdare acumulată şi că lumea nu are răbdare. Iar pe de altă parte, atunci când se face un lucru bun, există oameni care strică cu rea intenţie. Şi nimeni nu vede. Problema salubrităţii în Bucureşti, pe care o acuza Halaicu cel mai des, şi care în ultima vreme nu mai este, pentru că, de fapt, este sarcina domnului viceprimar Creţu, dar asta s-a aflat de-abia de vreo trei săptămâni. Deci această problemă n-ar fi o problemă, dacă oamenii ar respecta o minimă disciplină. Să aibă contract cu serviciul de salubritate. Indiferent care e acela şi să-şi depoziteze gunoiul în diverse recipiente puse la dispoziţie de serviciul de salubritate. Din păcate, sunt destui recalcitranţi care încalcă aceste reguli, depozitează noaptea gunoiul pe stradă şi este o problemă pentru toată lumea.

Octavian Andronic: În Bucureşti se pune problema banilor. O întrebare foarte scurtă şi ultima: de câţi bani aţi avea nevoie ca să rezolvaţi cele mai acute şi mai urgente probleme ale Bucureştiului ?

Crin Halaicu: La întrebarea asta nu se poate răspunde aşa. Întrebarea corectă se pune: câţi bani aţi putea cheltui dvs. cu bună ordine anual ? Şi în cât timp, cu banii aceştia, s-ar putea rezolva problema ? Deci, noi am putea, la nivelul nostru de organizare, să gestionăm un buget cam de vreo patru-cinci ori decât l-am avut anul acesta care ar fi, de fapt un buget normal pentru oraşul Bucureşti, la nivelul de dezvoltare al României şi care buget ne-ar permite în circa şase ani să aducem oraşul Bucureşti acolo unde-i este locul.

Octavian Andronic: Deci, mai avem nevoie de un mandat.

Crin Halaicu: Nu e vorba de mandate aici. Aici este vorba de două lucruri care trebuie însumate. Dacă însumaţi de patru ori bugetul actual cu şase ani, pot fi chiar 20 de ani - faimoşii 20 de ani de care se vorbea la un moment dat în anumite direcţii în plan. Sunt lucruri care se rezolvă mult mai repede. Dar ca să se rezolve toate aceste probleme e nevoie de mult mai mult timp, de mai multă răbdare, de mai mulţi bani şi de mai multă muncă, mai ales.

Octavian Andronic: Vă mulţumesc pentru această intervenţie ca prim primar ales al Bucureştiului din ultimii 50 de ani.

Crin Halaicu: E adevărat, şi, din păcate şi primul primar care a fost încă într-o perioadă în care nu erau lucrurile bine aşezate, ales dar fără totalitatea legilor care să-l ajute.

Octavian Andronic: Vă mulţumesc.



2007 ©  Ziarul personal
http://zp.ro/