„Nu sistemul bancar e corupt, ci unele persoane!”


„Nu sistemul bancar e corupt, ci unele persoane!”
INVITAT: Răzvan Temeşan, presedinte BANCOREX
DATA: 26 septembrie 1995


Octavian Andronic: Invitatul di această seară este dl Răvzan Temeşan, preşedintele Băncii Romāne de Comerţ Exterior, sau după noul său nume - BANCOREX. De ce şi-a schimbat banca numele, domnule Temeşan ?

Răzvan Temeşan: Pentru că este un nume mai scurt, comercial, care valorifică mai bine vocaţia instituţională si profesională a băncii noastre.

Octavian Andronic: Domnule Temeşan, noi mai mult decāt dvs., dvs. mai puţin decāt noi, am trăit o anume situaţie. Faptul că pānă īn Revoluţie, pentru cetăţeanul de rānd, sistemul bancar nu exista. Sau exista ca o instituţie care desfăşura activităţi tipice economiei socialiste, de stat, cu relaţii īntre instituţii. După Revoluţie, odată cu privatizarea, īnsăşi băncile au devenit o prezenţă activă - ca să spun aşa - īn viaţa oamenilor. O prezenţă atāt de activă, īncāt, la un moment, dat pe fondul dificultăţilor prin care am trecut cu toţi, s-a ajuns Ia un paradox. Şi anume, pe măsură ce omul trăia mai rău, băncile păreau să o ducă mai bine. Nu ştiu īn ce măsură sunteţi de acord cu această aserţiune, īnsă ea a fost marcată de sediile extravagante, nemaiīntālnite īn existenta noastră si de alte fenomene, īntre care a fost probabil şi celebrul fixing. De acest fixing s-au legat cele mai multe bănuieli şi aserţiuni cu privire la existenţa unei stări de corupţie īn interiorul sistemului bancar. Este sistemul bancar corupt, domnule Temeşan şi, vă pun această īntrebare prin faptul că, cel puţin ziarele şi televiziunea au făcut multă vālvă pe marginea unor cazuri. Cel mai recent a fost cel al Credit Bank-ului. Este sistemul bancar corupt ?

Răzvan Temeşan: Nu. Sistemul bancar nu este corupt īn funcţia sa instituţională. Şi nici nu poate fi corupt. Şi nu este nicăieri corupt. O corupţie, bineīnţeles, īn funcţie de definiţii si īn funcţie de cultură, īn funcţie de perioadă īnseamnă īn diverse locuri şi īn diverse epoci - lucruri diferite. Īn sensul īn care termenul este folosit astăzi la noi de majoritatea formatorilor de opinie, de jurnaliştii şi comentatorii de televiziune, sistemul bancar romānesc nu este corupt. Trebuie să vă spun că sistemul de fixing pe care l-aţi menţionat anterior a fost impus de situaţia īn care se găsea economia romānească īn toamna anului 1991 şi acest sistem - fixing - ar reprezenta, de fapt o īncercare parţial reuşită (īn substanţa ei nereuşită) de a ordona plăţile externe īn funcţie de nişte criterii de prioritate atāt cāt puteau fi ele impuse, īn societate şi īn economia romānească, aşa cum se manifesta ea īn toamna anului 1991, īntr-o criză de lichiditate presantă, există o cifră publicată de experţii Băncii Naţionale şi care arată că la vremea respectivă rezervele īn devize convertibile ale ţării arăta o cifră ridicolă. Deci acest fixing a fost impus de momentul ... un fel de rău necesar, iar criteriile care au stat la baza lui nu au fost nişte criterii realiste din punct de vedere economic. Şi au fost nişte criterii care, conjunctural puteau fi justificate īn atmosfera care exista atunci īn Romānia. Deci nu au existat nişte priorităţi generate de fenomenele economice, respectiv prioritatea de plată a importurilor care condiţionau realizarea fenomenului economic, realizarea produsului economic īn media economiei romāneşti, şi a fost impus de elemente de temporalitate şi de elemente de īntārziere generate de criza de lichiditate. Această īntārziere a creat impresia că numai unii au acces la valută şi anume cei care īn ordinea pe care fiecare bancă şi-o alcătuia, aveau o anumită prioritate. Īn general, toată lumea a mers pe importul de prioritate a materiilor prime şi materialelor necesare continuării proceselor economice şi, īn special cel legat de export, care la rāndul său īntregea rezervele valutare ale ţării, care īn etapa imediat următoare puteau satisface cererea de valută la un nivel superior. Sigur că acest sistem a rezistat doar circa opt luni de zile, după care s-a trecut la un sistem mai realist, din luna iunie 1992, şi pe care sistemul bancar īn integralitatea lui şi īn funcţionalitatea lui l-a dorit, l-a susţinut şi l-a pus īn operă şi care, credem noi, că faţă de etapele anterioare a fost mult mai corect şi mult mai puţin atacabil.
Octanian Andronic: S-a vorbit foarte mult, cu acest prilej, pe timpul fixingului, de acel celebru comision de 10%. Vă mărturisesc că eu am īncercat să dau de el.Toată lumea īl acuza, dar nimeni nu dispunea, nu putea să facă dovada acestui lucru. Evident că, īn condiţiile acestea el rămāne - sper eu - o legendă. Cu toate acestea, nu puteţi să negaţi că anumite persoane cu o politică ceva mai labilă, au profitat de perioada aceasta de opt luni de agitaţie. Şi nu numai ei, au profitat şi unele firme.

Răzvan Temeşan: Este posibil. īnsă tot aşa cum lupta īmpotriva corupţiei presupune adāncirea analizei pānă la nivelul depistării tehnice a modalitătilor, tot asa limitarea acuzaţiilor la chestiuni care pot fi instrumentate.

Octavian Andronic: Domnule Temeşan, spuneaţi deci că un sistem bancar nu e corupt, ci pot fi unele persoane. Care este, după părerea dvs., fără a face un party-pris rolul sistemului bancar īn viaţa societăţii? Cam pe unde-l vedeţi īntr-un clasament ?

Răzvan Temeşan: După părerea mea, rolul sistemului bancar şi, puţin mai larg, al sistemului financiar, pentru că noi tindem către naşterea şi maturizarea -sperăm rapidă - a unui sistem financiar, care să completeze sistemul bancar, din punct de vedere al rolurilor īn circulaţia valorilor... dacă mi-aţi permite o comparaţie, exact rolul combinat al sistemului circulator sanguin cu sistemul circulator neuronic. Deci al informaţiei şi deciziei īn ceea ce priveşte evoluţia organismelor, atāt latentă ... sistemul circulator care se ... fără intervenţia conştientă, cāt si sistemul nervos care mişcă conştient lucrurile īn intrarea economiei. Deci el este - conform īmprejurărilor - moştenitorul sistemului de planificare care a existat īn economia romānească si are misiunea extrem de dificilă īntre a discerne īntre varietatea de proiecte care există şi priorităţile pe care resursele existente le pot suporta.

Octavian Andronic: Ne-am putea lipsi de sistemul bancar ?

Răzvan Temeşan: Este absurd! Nu va putea dispărea atāt timp cāt economia mondială va fi īn formă bănească şi circulaţia valorilor va fi exprimată īn formă bănească şi monetară, băncile nu vor putea dispare. Se vor specializa ,adică ceea ce astăzi īnţelegem prin bancă, peste 50 de ani vom īnţelege alt lucru, deci vor exista funcţii specializate, deci funcţii care - cum să spun - să permită un flux coerent şi corect al resurselor, atāt al celor de capital cāt şi al celor de credit din domeniile unde sunt īn surplus, către domeniile care prezintă perspective de dezvoltare comerciale, insist si investiţionale. Deci resursele nu trebuie dirijate numai către investiţii, ci şi către un comerţ care să īmbrace forme tot mai moderne, forme de distribuţie tot mai corecte, mai aproape de necesităţile consumatorului şi mai aproape de locul consumat, adică locul unde el doreşte să primească mărfurile respective. Şi, sigur, sistemul financiar bancar, atāt prin mica investiţie de comerţ, cāt şi prin dirijarea resurselor către domeniile care au perspective comerciale contribuie la adāncirea acestui fenomen şi odată cu ele la schimbarea societăţii. Deci aş spune că prosperitatea si soliditatea băncilor este primul pas către un trai mai bun pentru toată lumea.

Octavian Andronic: Īn sistemul bancar naţional pe unde este locul Bancorex-ului ?

Răzvan Temeşan: Este o īntrebare care vizează - să spun aşa - aspecte publicitare şi pe care eu nu vreau să le savurez aici. BANCOREX a fost o bancă specializată īn sistemul anterior, deconta şi avea controlul decontărilor cu străinătatea īn devize convertibile si īn cadrul angajamentelor speciale care existau īntre ţările fost socialiste şi angajamente cu celelalte ţări, cu China, cu Albania ş.a.m.d. şi care, după 1990 a primit o licenţă de bancă comercială, universală, legală teoretic cu toate celelalte bănci, care a īnceput să-si dezvolte o reţea de sucursale şi care, la ora actuală deţine o pondere īnsemnată īn relaţiile comerciale externe ale Romāniei si din ce īn ce mai mare, īn funcţie de viteza cu care reuşim să dezvoltăm reţeaua de sucursale īn tară si vānzarea operaţiunilor īn primul rānd legate de comerţul exterior, deci īn industria orizontală şi industria care participă la comerţul exterior, atāt cea de bunuri de consum şi de bunuri manufacturate simple, cāt şi cea de capital. Cu toate că multă lume n-are valută, īn Romānia există o industrie care produce bunuri de capital care - pe anumită structură de pieţe şi susţinută financiar şi valutar corespunzător - poate avea performanţe rezonabile.

Octavian Andronic: Īntr-un clasament ad hoc, cam pe unde se situează BANCOREX-ul ?

Răzvan Temeşan: Clasamente există foarte multe. Eu am aici unul din clasamentele recente şi care ilustrează - să zic aşa - şi cāt de importantă este imaginea pe care piaţa financiară internaţională generală, şi clienţii, īn general şi-o creează despre bancă, īn care BANCOREX este pe locul īntāi īntre băncile romāneşti, dar abia pe locul 248 īn lume. Datorită unui grad de capitalizare sau unei prosperităţi mai mici, media băncilor cu care intră īn competiţie pe plan local, european, est-european şi mondial.

Octavian Andronic: Īn Europa de Est ?

Răzvan Temeşan: Īn Europa de Est, după ultimele date pe care le avem, BANCOREX este pe locul 17.

Octavian Andronic: Un loc onorabil.

Răzvan Temeşan: Un loc onorabil, dar s-ar putea să fie şi mai bun īn contextul īn care noi reuşim o capitalizare accelerată şi īn care beneficiem de īnţelegerea importanţei pe care capitalizarea accelerată a băncilor o are īn contextul est-european, īn capacităţile acestor bănci de a aduce mai rapid prosperitatea generală īn economie.

Octavian Andronic: Apropo de capitalizare, circula zvonul, ba chiar unele gazete l-au şi preluat, că banca se va privatiza, cumpărată de către salariaţi.

Răzvan Temeşan: Este totalmente neadevărat. Ceea ce noi facem este să majorăm capitalul băncii pentru a rezista cāt mai bine competiţei internaţionale, vedeţi pe ce loc suntem īn lume, dacă noi am folosi toate resursele de capitalizare care ne stau la dispoziţie la ora actuală, n-am putea coborī sub locul 80 īn lume, īntr-o perioadă foarte scurtă, cu efecte extrem de importante asupra capacităţii de atragere de resurse pentru economia romānească. Īn acelaşi timp trebuie spus că BANCOREX poate fi privatizată, īn opinia conducerii actuale a băncii, numai īn baza unei legi speciale, adică Parlamentul trebuie să ştie ce reprezintă această bancă pentru ţară şi trebuie să ştie bine ce pas face privatizānd această bancă şi orice bancă dintre băncile cu capital de stat. Părerea mea personală este că pentru fiecare caz īn parte trebuie o lege, pentru că nici o bancă nu seamănă cu cealaltă. Şi trecerea F.P.S.-ului sub pragul de 51 % are īn cazul fiecăreia dintre bănci o importanţă particulară - şi, pentru că, privatizarea unei bănci nu poate fi īnsoţită de cortegiul de proteste şi contra proteste, pentru că altfel imaginea ei se depreciază pānă la inexistenţa băncii, pentru că un capital de vreo 500 şi chiar un milion de dolari īn economia romānească, dar si īn economia mondială nu īnseamnă mare lucru, reputaţia unei bănci contează mai mult decāt un asemenea capital, deci privatizarea trebuie făcută cu mare grijă pentru a nu se atinge īn nici un fel reputaţia băncii. Şi cred că singura cale prin care se poate face o asemenea privatizare īn contextul politic actual este generată de lupta īn ceea ce priveşte privatizarea, de grupuri de interese şi e normal să fie aşa, privatizarea reprezintă exprimarea intereselor de către o persoană şi de grupuri de persoane. Şi este absolut normal ca aceste interese să coincidă. Dar arbitrul lor suprem şi care trebuie să-şi spună cuvāntul īn cazul privatizării băncilor importante este Parlamentul, pentru ca privatizarea să fie dincolo de orice umbră de suspiciune, care ar īmpieta asupra demnităţii şi capacităţii băncii de a lucra şi de a exista īn continuare.

Octavian Andronic: Se lucrează la o astfel de lege ?

Răzvan Temeşan: După informaţia pe care o deţin se lucrează la o lege de privatizare a băncilor, deci mulţumesc că am ocazia să-mi exprim părerea că nu trebuie făcut aşa ceva, trebuie făcută o lege pentru fiecare bancă īn parte, pentru că fiecare bancă are particularităţi care fac imposibilă īncadrarea īn trei, patru articole cāt poate avea o lege referitoare la privatizarea băncilor. Deci, nici vorbă de metoda MEBO. Există o decizie care a fost luată īn 1992, si īn baza căreia a fost distribuit contra plată, īn conformitate cu legea existentă atunci, o cotă de 0,8% din capitalul de atunci al băncii, salariaţilor care au vărsat pe parcursul perioadei prevăzute de lege sumele aferente acţiunii respective. Ceea ce facem noi este să majorăm capitalul prin emisiuni către investitorii din Romānia şi dacă F.P.S.-ul va fi de acord īntr-o cotă mai mică pentru fiecare īn parte, de 5%, chiar şi pentru investitorii străini, deci fără interese care să domine administrarea băncii pānă cānd cota F.P.S.-ului prin aceste majorări succesive īn favoarea altora, va ajunge la 51%. Īn momentul acela noi ne oprim. Nu e bine să stăm foarte mult, pentru că dacă oprim capitalizarea băncii şi ajungem să ieşim din acest almanah care are primele 3 000 de bănci din lume, este ca şi cānd am fi omorāt-o. Deci, dacă nu figurezi, nu exişti. Dar trebuie ca Parlamentul să dezbată şi să īşi asume răspunderea īn cunoştinţă de cauză īn ceea ce priveşte privatizarea fiecărei bănci şi efectele pe care le va avea asupra economiei naţionale. Sigur, chestiunea este oarecum psihologică şi īmi cer scuze că insist, dar cred că este bine ca lucrurile să fie puse corect la punct şi, din punct de vedere al unei bănci, noţiunea de privată şi de stat este puţin diferită. Şi v-aş da un exemplu foarte elocvent, deşi, sigur, īn realitate nu īl putem īntālni, dar pentru scopul īnţelegerii el trebuie să fie foarte elocvent. O bancă care are sută la sută capital privat primeşte ca resurse, ca depozite, ca clienţi parteneri ai statului, Ministerul de Finanţe. O bancă care este sută la sută de stat primeşte ca şi clienţi persoane fizice care vin şi depun banii la ghişee. Deci banca privată manevrează şi dispune de resursele statului, iar banca de stat manevrează şi dispune de resursele băncii private. Atunci, noţiunea de stat şi privat, īn sfera circulaţiei financiar-bancare este puţin deosebită de cea īn sfera societăţilor comerciale şi productive. Şi, de aceea cred că este nevoie ca corelaţia dintre privat şi de stat şi funcţiile decizionale, aşa cum sunt ele definite, diferenţiat de tipul de proprietate, să fie foarte bine analizate si decise de Parlament.

Octavian Andronic: Domnule preşedinte, sunteţi un om tānăr, chiar dacă aceşti ultimi cinci ani v-au mai īncărunţit mustaţa. Aveţi 44. La 43 de ani aţi devenit preşedintele B.R.C.E.-ului şi sunteţi de bancher. Īmi aduc aminte că la momentul respectiv, cānd aţi venit la cārma băncii, au existat o serie de controverse şi dispute de cu iz politic. Se specula, de pildă, că fostul preşedinte, fostul dvs coleg domnul Dan Pascari, era prea legat de cercurile F.S.N.-ului, şi că, dvs. eraţi īntr-un fel exponentul partidului de guvernămānt majoritar. Cāt sunteţi de implicat politic ca bancher ? Cāt puteţi fi ?

Răzvan Temeşan: Implicarea politică din partea unui bancher īntr-o bancă cu rolul pe care banca romānească īl are īn economia romānească este implicarea īn fenomenele economice. Şi eu cred că speculaţiile care s-au făcut la vremea respectivă au fost, pe de o parte, de natură justificativă, deci īn funcţie de percepţia unei anumite personalităţi, şi de un joc politic, aşa cum se īntāmplă de multe ori, nu există motivaţie pentru o noţiune, găsim noi o motivaţie, realitatea este că B.R.C.E. se implică politic şi s-a implicat şi se va implica politic īn guvernele următoare īn funcţie de politica economică şi de rolul pe care sistemul financiar bancar şi implicit B.R.C.E. īl joacă īn momentul respectiv. Deci, răspunsul foarte pe scurt la īntrebarea dvs. este că B.R.C.E. a fost, este şi va fi implicată exact īn aceeaşi măsură ca si toate celelalte bănci, īn funcţie de modul cum īnţelege să joace rolul īn favoarea economiei, a acţionarilor pe care-i reprezintă şi a clienţilor băncii cu care lucrează. A fost pur şi simplu exprimarea voinţei unor acţionari, aşa cum se īntāmplă īn cadrul tuturor adunărilor generale ale acţionarilor şi care iau decizii suverane. Nu neapărat oricărei decizii trebuie să-i căutăm un substrat politic. Poate că decizia ulterioară n-a fost bună, odată spune performanţa comparată īn momentul cānd acţionarii au luat o decizie privind componenţa Consiliului de Administraţie şi momentul cānd se face o analiză acum sau mai tārziu. Cel puţin aparent faţă de o concepţie puţin diferită care a existat īn primele guvernări, atitudinea F.P.S.-ului a fost depolitizarea şi nicidecum a băncii. Īn fostul Consiliu de Administraţie exista un număr de oameni politici proeminenţi care au făcut parte din el şi care activează īn continuare īn viaţa politică. Īn noul Consiliu de Administraţie numărul lor s-a redus. Deci există un profesor, Albu care este membru al Parlamentului şi al partidului de guvernămānt, dar care īşi exercită īn calitate atribuţiuni de profesor, de doctor īn economie, şi nicidecum ca membru de partid. Şi pot să mărturisesc că nici F.P.S.-ul , nici reprezentanţii lui īn Adunarea Generală nu au exercitat nici un moment vreo influenţă de tip politic. Nici Guvernul nu a anticipat nici un fel de represiuni, decāt īn contextul economic şi al discuţiilor, al deciziilor care s-au luat pentru susţinerea economiei naţionale, a politicii valutare, a statului si B.R.C.E. a avut o contribuţie īmpreună cu toate celelalte la nivelul la care ea a fost capabilă să-si aducă această contribuţie. Deci politică zero, implicare īn fenomenul economic īn cadrul politicii Băncii Naţionale si a Guvernului cāt de mult posibil.

Octavian Andronic: Ne daţi nişte veşti bune. Cum cāştigă oamenii din bănci? Cāştigă bine ? īmi amintesc, la un moment dat - de aceea vă pun această īntrebare - cineva a făcut un reproş observānd că dvs. cāştigaţi mai mult decāt preşedintele ţării.

Răzvan Temeşan: O informaţie care īmi scapă şi mie, nu cred că este foarte importantă. Ceea ce cred că trebuie spus este că sistemul financiar bancar īşi poate īndeplini rolul de a fi īn avangarda creşterii prosperităţii generale a societăţii şi implicit a fiecăruia dintre cetăţenii acestei ţări, cu condiţia ca să performeze din ce īn ce mai bine şi din ce īn ce mai onest. Există la mai multe bănci din străinătate, nişte cutume care au fost exprimate de gānditori şi de făuritori de sisteme financiar-bancare, care dincolo de dubiile prin care au trecut, au dat rezultate foarte bune. Prin 1863 relativ la această problemă, cineva spunea aşa: "Plăteşte-ţi salariaţii la un nivel īn aşa fel īncāt ei să poată trăi decent şi onorabil, fără să fie tentaţi de corupţie. Dacă ei, īn pofida faptului că īşi pot justifica veniturile, trăiesc ostentativ, dă-i afară". Deci funcţionarii bancari trebuie plătiţi bine, să nu fie tentaţi de corupţie, dar excesele trebuie pedepsite ca să nu inducă semnale false īn societate pentru că banca este şi inima şi creierul, şi dacă societatea īncepe să prindă ranchiună pe propria inimă şi pe propriul creier, e grav.

Octavian Andronic: Revin la īntrebare. Găsiţi normal ca un preşedinte de bancă importantă să cāştige mai mult decāt preşedintele ţării sau prim-ministrul ?

Răzvan Temeşan: Mi-aş permite ca să mă uit īn alte părţi. Pentru că la noi aici e o situaţie ... şi dacă noi vrem să ajungem la prosperitate, trebuie să ajungem şi la nişte relaţii care există şi care sunt verificate. Spre exemplu, preşedintele unei bănci din SUA, o bancă medie unde accesul la o informaţie este relativ mai uşor, salariul este aproximativ de cāteva ori mai mare decāt al preşedintelui Clinton. Şi īn Europa, de pildă, avocaţii cāştigă mult mai bine decāt bancherii, īntr-o societate a relaţiilor şi a legilor legale, după aceea cāştigă foarte bine jurnaliştii, sportivii şi, desigur bancherii cāştigă peste medie.

Octavian Andronic: BANCOREX-ul este īn ultima perioadă o prezenţă foarte dinamică īn zona economică. De curānd a fost constituită o societate constructoare de autostrăzi īn care BANCOREX este investitor principal, de asemenea BANCOREX a fost şi este investitor principal īn acţiunea de privatizare a Intercontinental-ului. Subiect care a făcut să curgă multă cerneală. Principala acuzaţie fiind aceea că a fost stopat drumul unei importante societăţi internaţionale, (mamut) de către un grup de investitori romāni. De aici, discuţia se poate duce īn multiple feluri, īntre priorităţile pe care le putem acorda capitalului romānesc, sau investitorilor străini. Care este, după dvs. esenţa īn această afacere a Intercontinentalului? Si de ce BANCOREX se află acolo ?

Răzvan Temeşan: BANCOREX se află acolo pentru că privatizarea este o afacere īn care băncile trebuie să se implice, să sprijine această acţiune, īn sensul bun al cuvāntului, īn sensul transformării marilor societăţi existente īn Romānia si care la ora actuală sunt de stat, īn societăţi cu capital public, cu acţionariat public şi cu o activitate cāt mai transparentă, astfel īncāt contribuţia lor atāt la bunăstarea acţionarilor şi prin beneficiul pe care-l creează, cāt şi prin impozitele pe care le plătesc statului să fie optime. Īn ce priveşte privatizarea, Intercontinentalul nu a constituit o acţiune īn care opoziţia Băncii de Comerţ Exterior să poată fi īntr-un fel pusă sub semnul īntrebării. Deci, noi ne-am constituit īntr-o asociaţie cu mai multe firme din Romānia şi am prezentat o ofertă conform procedurilor care există īn Romānia pentru asemenea operaţiuni poate fi aici discutabil chiar īn relaţiile cu investitorul străin. Īmi īnchipui că investitorul străin a făcut o ofertă completă şi oferta lui nu a fost luată īn considerare. Aşa ceva nu este de acceptat. Nici ca idee, nici ca manifestare practică, nici nu cred că poate fi pusă īn practică o asemenea idee. Şi atunci ce rămāne ? O politică coruptă sau de interese, din păcate. Eu zic aici că dacă īntr-adevăr lanţul ... ar fi avut interes, ar fi făcut o ofertă cu care să poată cāştiga. Pentru că, evident, asociaţia pe care noi am constituit-o a avut o serie īntreagă de atu-uri dar nu nişte resurse la nivelul la care fără īndoială le are lanţul hotelier dacă este să facem o simplă comparaţie deţine active mai mari, mai mult decāt zona baltică. Acestea sunt activele pe care īl deţine lanţul hotelier internaţional. Si dacă ei ar fi dorit şi ar fi prezentat o ofertă la nivel superior faţă de cea prezentată de asociaţia respectivă nici nu īncape īndoială că ar fi cāştigat competiţia. Şi acelaşi lucru se pune ca problemă pentru toate marile privatizări care pot fi făcute. Sigur că īn funcţie de interese politice, aş spune s-au făcut aprecierile care s-au făcut şi puţină exagerare.

Octavian Andronic: Este īnchis, după părerea dvs., dosarul
Intercontinental?

Răzan Temeşan: Din punct de vedere al operaţiunii este deschis, ca şi controversa politică, cazuistica nu va fi īnchisă niciodată.Ce pot eu să vă spun este că oricine ar fi achiziţionat acest hotel ar fi trebuit să folosească acelaşi gen de construcţie. Dacă n-a făcut-o, atāt a considerat că merită. Poate că noi am greşit, poate că am plătit prea mult.

Octavian Andronic: Unul dintre elementele care generează nemulţumiri şi suspiciuni de abuz este relaţia cotidiană a omului cu ghişeul bancar. Aici se petrec, ştiţi foarte bine şi dvs., multe minuni. S-au petrecut: īntārzieri īn consemnarea unui transfer, īn efectuarea de plăţi, īntārzieri care, nu de puţine ori merg la beneficiari. Cum credeţi că poate fi reglementată această sistuatie pentru ca - pe de o parte - cetăţeanul să fie mulţumit si să capete īncredere īn partenerul ei ? Iar pe de altă parte, banca să prospere pe baza fluxului de clienţi. Cum se poate reglementa această relaţie, deocamdată ea este exclusiv īn detrimentul celui care vine īn postură de solicitant?

Răzvan Temeşan: Este evident că trebuie spus lucrul acesta, fără accente moralizatoare, ci pur şi simplu ca o constatare a situaţiei de fapt. La noi numărul de funcţionari bancari, bine pregătiţi la numărul de clienţi serviţi este dezastruos, foarte mic. La ghişeele băncilor sunt cozi pentru că nu există suficienţi funcţionari măcar bine pregătiţi si nu există nici suficientă aparatură electronică, pentru că la ora actuală nu se mai poate concepe banca care exista, cu formulare care se completează cu pixul şi cu indigo ş.a.m.d. La ora actuală este nevoie de computer care perfecţionează şi modul cum informaţiile generate de relaţia bancă-client sunt lucrate şi sortate īn interiorul băncii. Sigur, există īn afară de asta, relaţia interbancară. Şi aici lucrurile pot avansa foarte rapid. Pentru că se pregăteşte un nmăr mare de funcţionari de bancă peste noapte şi ghişee civilizate, cu bănci de aşteptare, cu computere, este o treabă care depăşeşte termenul scurt. Aici, fiecare bancă şi, īn general băncile lucrează toate pe termen mediu şi lung pentru o cāt mai mare masă de funcţionari şi cu aparatură electronică a īntregii zone de care se ocupă. Pe de altă parte, īn zona relaţiilor interbancare īn care există īncă īntārzieri īn domeniul compensării reciproce a pieţelor, īn domeniul transferului şi circulaţiei hārtiei de valoare, sigur că este mult de făcut. Şi aici lucrurile pot avansa mult mai rapid. Sunt bucuros să spun că īncepānd din luna august, anul acesta, Banca Naţională a introdus ca garanţii la creditele acordate societăţilor bancare scontarea hārtiilor de valoare, care poate avea īn primul rānd un rol de fluidizare a circulaţiei monetare. Deci nu cecuri, nu transferuri bancare, nu credite de plată, ci hārtii care circulă mult mai rapid, mult mai uşor verificabile, care angajează direct banca primitoare sau cea care le ia banul şi care īncep din luna august.

Octavian Andronic: Deci este o primă veste bună.

Răzvan Temeşan: Următorul pas sigur că este trecerea de la operaţiunile cu circulaţia pe suport de hārtie la transferul electronic şi integrarea sistemului de plăţi ale băncilor, astfel īncāt plăţile indiferent din ce colţ de ţară către orice alt colţ din ţară să ajungă īn maxim o zi sau două, nu cu săptămānile.

Octavian Andronic: Domnule preşedinte, timpul afectat discuţiei noastre s-a terminat. A fost o discuţie interesantă, sper că şi telespectatorii sunt de aceeaşi părere. Vă mulţumesc şi vă aşteptăm la o nouă īntālnire.

Răzvan Temeşan: Cu mare plăcere.



2007 ©  Ziarul personal
http://zp.ro/