„În luptă cu abuzurile și corupția” - Transcriere vidă


„În luptă cu abuzurile şi corupţia”
Invitat: Ion Iliescu
30 ianuarie 1996


Octavian Andronic: Bună seara,stimaţi telespectatori ai Antenei 1 şi cititori ai „Libertăţii”. Voi începe prin a mulţumi domnului preşedinte Iliescu pentru prezenţa în această seară în emisiune, remarcând faptul că, din câte ştiu eu, este prima prezenţă a domniei sale într-un studio de televiziune privată.Sper să fie o chestiune de bun augur, televiziunile private sunt deja în număr de vreo 6 şi o să aveţi cereri în continuare, nu puţine. În al doilea rând, aş vrea să fac un reproş încă de la început domnului Florin Brătescu, directorul general al postului, care s-a dovedit extrem de inflexibil în faţa cererii mele de a prelungi cu câteva minute emisiunea. I-am spus că e o ocazie rară şi că ar merita să fiţi în faţa telespectatorilor ceva mai mult.Dânsul însă mi-a replicat că domnul Raţiu, acum 3 săptămâni, a avut exact acelaşi spaţiu de emisie şi că dânsul militează pentru echitate şi egalitate în domeniul acesta. De obicei prezentatorii de televiziune pierd foarte mult timp plângându-se de scurtimea timpului pe care-l au la dispoziţie. Vă propun, deci, să începem discuţia. Cred că telespectatorii ar fi interesaţi să ştie care este salariul dumneavoastră, salariul de Preşedinte, şi dacă el corespunde responsabilităţilor şi obligaţiilor de şef al Statului, şi, în acelaşi timp, pentru că sunteţi , şi e normal să fiţi aşa, posesor de certificat de revoluţionar , în ce fel beneficiaţi de prevederile legii? Ce butic aveţi, ce teren agricol, şi dacă plătiţi impozitul?

Ion Iliescu: În primul ând o precizare: nu e prima oară când mă aflu într-un post de televiziune privat, nici măcar la Antena 1.

O.A. În direct?

I.I. Chiar direct-direct n-am fost în studio, dar legat de un Revelion, cu un an în urmă, dar asta este prima prezenţă într-adevăr, într-o asemenea dezbatere. În legătură cu întrebarea dvs, nu s-a schimbat nimic în statutul meu, după declaraţia publică pe care am făcut-o la instalarea în funcţia de preşedinte. Nu am nici un fel de alte venituri în afară de salariul pe care legea mi-l stabileşte…

O.A. Iertaţi-mă, aţi putea să-mi spuneţi care este acesta?

I.I. ….şi plătesc integral toate impozitele, deci salariul net pe care îl primesc în ultima vreme, cu ultimele indexări, pe parcursul anului precedent, atinge un milion de lei.

O.A. Domnule Preşedinte, mă dezamăgiţi.Cunosc cel puţin o duzină de persoane care n-au nici responsabilităţile dvs…

I.I. Eu pot să vă spun că sunt mii. Poate zeci de mii, care depăşesc acest venit lunar. Am refuzat orice fel de facilităţi şi utilizarea certificatului de revoluţionar, plătesc integral toate impozitele la stat, îmi plătesc toate cheltuielile personale, familiale, deci refuz orice fel de facilităţi din acest punct de vedere.

O.A. Cred că aceste precizări au fost puţin superflue, vă bucuraţi de o apreciere cvasi generală, poate chiar generală, din acest punct de vedere. Lumea vă percepe ca pe un om cinstit, un om corect, care nu a folosit în nici un fel înaltele responsabilităţi pe care le are pentru a se căpătui. Sunteţi din acest punct de vedere, poate una dintre persoanele cele mai avizate să discute fenomenul corupţiei fără a fi suspectat de falsitate.

I.I. Şi fără complexe.

O.A. Cum aţi caracteriza în câteva cuvinte corupţia ca element care deformează procesele sociale ale acestei tranziţii care şi aşa ne dă destulă durere de cap?

I.I. În primul rând trebuie să spunem că fenomenul corupţiei nu este un fenomen nou în societate, în ţara noastră, nu este localizat şi nu este particular pentru România. El există şi în trecutul nostru, există în toate ţările şi din jur, şi chiar în ţările dezvoltate, cu sisteme democratice evoluate şi cu sisteme de control social şi control legal şi control al opiniei publice mai evoluate decât în situaţia noastră. Corupţia a existat şi în sistemul totalitar, înainte de Revoluţia Română din Decembrie 1989. Ceea ce era caracteristic atunci era existenţa unor manifestări legate de putere, abuzurile de putere, excesul şi arbitrariul puterii, nepotismul, favoritismul, deci corupţia generată de putere şi care se desfăşura în jurul puterii, existând şi elemente de frână socială, adică frica de Partid şi de instanţele de control erau un element de frână la anumite niveluri. Era o singură familie care scăpa oricărui control, restul ştia că este pasibil de măsuri punitive. În faza în care ne aflăm noi, lucrurile s-au complicat într-un fel, adică s-au extins şi s-au diversificat şi s-au amplificat fenomenele de corupţie fără să dispară inclusiv influenţa, poziţiile, dar nu ele sunt dominante astăzi, eu cred că pe prim plan a apărut corupţia prin ban. Prin stimularea şi manifestarea avidităţii de îmbogăţire, şi îmbogăţire rapidă şi fără scrupule.

O.A. Trăim într-o economie de piaţa…

I.I. Fenomenele de corupţie şi de infracţionalitate au căpătat şi o extensiune mai mare la scară socială şi o mult mai mare diversitate şi forme de manifestare.De aici şi complexitatea ţinerii sub control al acestui fenomen. Îm primul rând formele sunt foarte diverse. Mergând de la fenomene banale mita, care a pătruns în toate sferele relaţiilor sociale, cumpărarea conştiinţelor pentru influenţă, pentru promovarea propriului interes samd, furturile din avuţia publică sau personală, sustragerea de bunuri din avutul public sau din avutul personal, evaziunea fiscală . Şi prin neplata sau diminuarea obligaţiilor către stat –taxe, impozite şamd. Contrabanda, care a avut dimensiuni mari în perioada embargoului dat, care se desfăşoară sub diverse forme prin traficul de benzină, cu alte produse folosind diferenţa de preţuri între preţurile interne şi preţurile internaţiomale sau sustragerea în diverse forme de la controlul şi de la taxele vamale, care afectează intrările la veniturile statului şi mai ales intrările valutare. Presa mai evidenţiază multiple fenomene, spre exemplu de activităţi ale unor societăţi parzitare, SRL-uri care au apărut şi au înmugurit pe lânga unităţi de stat. Eu nu sunt împotriva unor unităţi comerciale valabile şi care fac o activitate utilă în societate şi necesară şi comerţul ca intermediar între producător şi consumator Însă la noi au apărut…

O.A.Prea multe!

I.I. …..în exces, intermediarii şi SRL-urile, uneori legate şi de anumite interes particulare cu conducerile unor întreprinderi, care trăiesc pe spinnarea întreprinderilor pe de o parte, şi mai ales pe spinara consumatorilor pe de altă parte, adăugând la preţ, deci crescând preţul în comparaţie cu costurile, în mod nemăsurat. Dar şi SRL-uri care se ocupă de import-export şi care de asemenea afectează interesele veniturilor statului.

O.A. Domnule Preşedinte, toate aceste manifestări au până la urmă un singur scop: acela al îmbogăţirii. A îmbogăţirii ilicite, ca să folosim un termen celebru. S-a făcut mult caz pe seama declaraţiei dvs că doriţi să muriţi sărac, cam aşa s-a spus. Consideraţi săracia o virtute într-o societate a competiţiei? O societate a economiei de piaţa în care banul devine…?

I.I. Eu n-am spus că doresc să mor sărac. Eu am folosit o vorbă populară: mai bine sărac dar cinstit, asta e cu totul altceva. Deci eu am subliniat virtutea cinstei, nu a săraciei.Săracia nu este o virtute, săracia este o pacoste, care este generată de un anumit stadiu al dezvoltării sociale şi al nivelului de dezvoltare al societăţii şi al indivizilor şi care este uneori generată de anumite raporturi sociale. Noi ne aflăm într-o fază în care, din păcate, acţionează nişte pârghii ale economiei de piaţă nemature, care duce la polarizarea socială care favorizează îmbogăţirea unor pături favorizate subţiri şi adânceşte discrepanţele faţă de cei defavorizaţi. Deci nu am vorbi despre săracie ca de o virtute.

O.A.Am înţeles.

I.I. Am zis că prefer să fiu sărac, dar cinstit, asta-i altceva. Nu să mă înbogăţesc, cum fac unii, indiferent de scrupule.

O.A. Am înţeles. Prin reflex consideraţi bogăţia un păcat? Am să întreb lucru ţinând…

I.I.Eu cred că obiectivul nostru ca societate şi obiectivul omului dintotdeauna a fost să trăiască mai bine şi scopul tuturor mişcărilor sociale a urmărit înbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale oamenilor, indiferent de orientarea ideologică şi politică. Toţi, în bătălia electorală, în înfruntările politice, se adresează cetăţeanului, promiţâmdu-i o viaţă mai bună, adică asta a fost o aspiraţie a omului dintotdeauna, ca să trăiască mai bine, să-şi mărească, să-şi îmbunătăţească condiţiile de viaţă.

O.A. Unii au reuşit mai bine decât alţii şi vreau, cu permisiunea dvs, să fac o scurtă paranteză…

I.I. Aici e o problemă care ţine şi de structura societăţii, deci de felul în care noi vom reuşi. De ce a izbucnit mişcarea populară din decembrie 1989? Ea a fost generată în primul rând de condiţiile grele de viaţă ale oamenilor , în afară de înăbuşirea vieţii sociale, a libertăţii de exprimare şamd. Ce ne propunem ca obiectiv acum?Şi dacă ne uităm chiar la toate formulele, indiferent de orientare, de esenţă liberală sau social democrată sau creştin democrată, în ultimă instanţă obiectivul major care răspunde unor dorinţe şi aspiraţii ale populaţiei, este de a îmbina două obiective strategice, pe de o parte o economie viabilă, dinamică, capabilă să ne alinieze la cerinţele dezvoltării contemporane şi la nivelul ţărilor relativ mai dezvoltate, deci să dezvoltăm o economie care să stimulezee iniţiativa, să stimuleze puterea creatoare a tuturor membrilor societăţii, pe de o parte, dar pe de altă parte şi un cadru social în care să fie limitate discrepanţele , diferenţele foarte mari. Deci încurajăm pe de o parte pe cei cu putere de creţie şi cu iniţiativă şi cu capacitate profesională…

O.A. Pentru că până la urmă despre asta e vorba.

I.I. Deci nu-i de combătut omul care câştigă , indiferent cât de mult, prin propria contribuţie creativă.

O.A. Spuneţi-mi ceva, se poate câştiga foarte mult într-un timp foarte scurt, în maniere care să nu pună în evidenţă abateri de la lege? Am să vă dau un exemplu, cu permisiunea dvs, nu un exemplu ci poate mai multe, uitaţi că George Păunescu mărturisea, într-un interviu publicat în revista „Privirea” a lui Tatulici, că domnia sa a făcut banii pe care-i are în primii ani de după Revoluţie profitând de incompetenţa Guvernului şi de anumite goluri legislative. Dânsul spune că a suplinit absenta MAGF-ului şi a Comitetului de Stat al Planificării, luând măsuri să aprovizioneze industria consumatoare de materii prime. Dl Copos, vă dau un alt exemplu , a profitat de o prevedere legală stupidă, pentru că era absolut stupidă chestiunea cu televizoarele şi cu telecomanda care era de două ori mai scumpă, montând telecomenzi după ce a importat televizoarele . Dl Voiculescu, patronul companiei INTACT-domnia sa lucra de 10 ani în economia de piaţă , a venit antrenat în momentul în care s-a instaurat acea
sta, deci probabil că nu este vorba…

I.I. Sunt căi diferite de acumulare. Sunt căi de acumulare cinstite, , corecte, pe bază de efort şi pe bază de creaţie şi eu respect şi am stimă pentru oamenii ingenioşi, care ştiu să îşi folosească priceperea, capacitatea managerială , organizatorică şi să folosească orice conjunctură care însă nu afectează interesele generale şi interesele altora, nu se face pe spinarea altora. Din acest punct de vedere sunt ,sigur, şi forme de câştig, nu neapărat nelegale, dar facile, de exemplu speculaţiile de bursă îi favorizează pe unii, cum a fost Soros, care a câştigat rapid, sau cum se întâmplă astăzi, când sunt momente din acestea în legătură cu cursul leului, şi apar discrepanţe între cursul oficial şi cursul de la piaţa neagră, foarte mulţi se îmbogăţesc numai prin schimbarea leilor în valută şi viceversa, şi din diferenţele acestea câştigă fără mare efort. Sigur, au o anumită inteligenţă, o anumită disponibilitate, n-aş da aprecieri înalte unor asemenea oameni care trăiesc din specularea chiar a conjuncturilor bazate pe goluri legislative şi lipsă de rigoare administrativă financiară şamd. Aş da în primul rând credit oamenilor care dovedesc ingeniozitate, şi care câştigă pe bază de creare de valori, nu prin specularea banilor şi produselor în societate.

O.A. V-aţi prununţat foarte ferm, foarte categoric, împotriva privilegiilor pe care şi le-au acordat parlamentarii. Din păcate chiar membrii ai partidului de guvernământ, care, în teorie cel puţin, sunt gata să aplice reformele şi să vă susţină, v-au contrat chiar într-un mod neelegant, folosind un eufemism. Unde poate să ducă chestiunea asta, este politica, poate fi politica o cale de îmbogăţire? Este politica pentru oameni săraci, sau pentru oameni bogaţi? Amintiţi-vă de Barbara Tuchman şi cartea ei, generaţia de politicieni a Angliei sfârşitului de secol era formată din oameni bogaţi, care făceau politică ca o îndatorire patriotică, nu câştigau din aceasta. La noi politicienii sunt în marea lor majoritate oameni săraci, există foarte multe tentaţii printre care şi aceste privilegii pe cere şi le-au acordat parlamentarii.

I.I. Eu cred că cel mai grav, dacă vorbim despe corupţie, este coruperea funcţionarului public, corupţia care-şi croieşte drum în rândul demnitarilor, fie ei parlamentari, funcţionari înalţi de stat, funcţionari din aparatul de stat cel mai larg, central şi local, oameni care lucrează în sistemul de control financiar, în sistemul financiar- bancar, în sistemul de control penal, organele de cercetare penală şi în justiţie. Astea sunt fenomenele cele mai grave, pentru că ele subminează încrederea cetăţeanului în autoritatea instituţiilor statului . Şi pe lângă efectele de ordin economic şi social, ele afectează grav climatul social şi moralitatea socială . Acestea sunt două aspecte ale problemei, pe de o parte cazurile de ilegalitate, deci încălcarea legilor de către funcţionari publici, care se lasă ademeniţi de diferite favoruri sau de mituire , sau care îşi crează pe o cale incorectă favoruri. Ca şi, aş zice eu, imoralitatea sau incompatibilitatea, şi eu nu cred că noi nu avem încă rigoare din acest punct de vedere şi este trist că se folosesc unii de lipsa rigorilor legislative în ceea ce priveşte stabilirea de incompatibilităţi între funcţiile publice şi implicarea oamenilor în afaceri. Din acest punct de vedere sunt atât de importante atât aspectele legale şi respectarea legilor de către funcţionarul public cât şi chestiunea legată de comportament şi de moralitate, de conştiinţa celui care primeşte un mandat public de a nu se folosi de poziţia pe care o are pentru avantaje personale. Din acest punct de vedere eu am fost dezamăgit de anumite reticenţe şi întârzieri din partea parlamentului în promovarea unor acte legislative,. Sunt chiar obligat să promulg anumite legi pe care le-am considerat nepotrivite şi care introduc elmente de inechitate socială. Şi azi am promulgat o asemenea lege pe care am trimis-o la Parlament cu o anumită motivaţie şi nu s-a ţinut seama de obiecţiile mele şi, din păcate, Constituţia nu îmi oferă mai multe instrumente..

O.A. Prerogative

I.I. …la returnarea legii, sunt obligat s-o promulg indiferent că-mi place sau nu, că-mi convine sau nu, este principiul respectiv al legii, este o slăbiciune a Constituţiei noastre, cred eu. Eu cred că sunt esenţiale două legi care zac de foarte multă vreme la Parlament –Statutul Parlamentarului şi Statutul Funcţionarului Public, care să stabilească mai riguros incompatibilităţi între funcţia publică, atât pentru demnitari înalţi cât şi pentru funcţionari din aparatul de stat şi implicarea funcţionarului în afaceri. Deci, inclusiv ceea ce s-a discutat, de a fi sau nu membri în consiliile de administraţii, în asociaţiile generale ale acţionarilor, ca şi limitarea posibilităţilor de evitare a unor prevederi legale. Eu cred că şi o chestiune care încă n-a fost abordată, practicarea avocaturii de către membri ai parlementului, ar trebui să fie incompatibilă cu calitatea de parlamentar.

O.A. Aţi stârnit o furtună cu această declaraţie.

I.I. Pentru că statutul de parlamentar îi crează o anumită autoritate care să îl îndepărteze de la exercitarea profesiunii de avocat. Cât vreme practică avocatura-avem şi exemplul Statelor Unite, ministrul Comerţului, Brown, conducea o firmă de avocatură şi d lobby, în momentul în care a căpătat statutul de funcţionar public a trebuit să-şi părăsească această activitate şi nu mai practice avocatura. Şi după câte ştiu, şi în multe alte ţări, membrii Parlamentelor nu au dreptul să practice meseria de avocat. Şi, de asemenea, o altă chestiune, declararea averilor. Eu am şi făcut-o şi am cerut ca acest lucru să devină obligatoriu pentru toată lumea, pentru toţi cei mandataţi.

O.A. Chiar domnul Roman, dacă nu mă înşel, a făcut de curând o astfel de declaraţie.

I.I. E o chestie formală, sigur, ar fi bine să fie riguroasă, nu cred că s-ar impune, de către toţi oamenii mandataţi, cu mandat public, să declare averea, la intrarea într-o funcţie publică, şi averea la părăsirea funcţiei publice, şi să fie transparenţi din acest punct de vedere, controlul social în condiţiile noastre asupra averii oamenilor cu mandat public, cred că este o necesitate şi o obligaţie.

O.A. Domnule Preşedinte, după cum spuneam, sunteţi perceput ca un om în afara bănuielilor de această natură. Cu toate acestea în anturajul dvs mai apropiat sau mai îndepărtat există persoane bănuite a nu fi uşi de biserică . Puteţi să băgaţi mâna în foc pentru toţi? Cum vă puteţi proteja de impactul negativ au unor asemenea manifestări? Spun acest lucru şi pentru că se apropie campania electorală, probabil vor începe să se strângă fonduri pentru dvs, pentru partid, şi probabil că vor fi lucruri de care nu veţi avea habar, ca să spunem aşa.

I.I. Eu nu bag mâna în foc pentru nimeni. Şi nici nu-mi pot permite să dau garanţii pentru nimeni. Eu pot să garantez pentru mine. Sunt riguros în ceea ce priveşte colaboratorii. Însă fiecare trebuie să răspundă de propriile sale fapte. Am auzit, mi s-a transmis, că uneori sunt oameni care vorbesc în numele meu, care se prezintă drept cunoştinţe ale mele, care se folosesc de numele meu şi de presupusul sprijin al meu – vreau să declar public că niciodată n-am mandatat şi nu mandatez pe nimeni să vorbească şi să se prezinte în numele meu, cu excepţia mandatului concret pe care îl dau purtătorului de cuvânt sau unor consilieri când mă reprezintă oficial în anumite împrejurări. Nu am favorizat şi nu favorizez pe nimeni. Nu susţin în nici un fel pe cei care fac afaceri sau vor să obţină avantaje într-un fel sau altul, decât ceea ce oferă legea, şi indiferent de poziţia pe care o adoptă, sau pe care o are, în preşedinţie să spunem, sau oameni care lucrează la Guvern sau în altă parte, nimeni nu se poate prevala de susţinerea mea sau de protecţia mea. Fiecare trebuie să raspundă pentru faptele sale şi să raspundă în faţa legii. Uneori se fac şi dezinformări, ale opiniei publice, şi mi se pare nedrept. Spre exemplu, am văzut, aşa, într-o prezentare, cred că în „Adevărul”, apropos de Comisia Parlamentară „Apartamentul”, unde este menţionat în mod repetat, Dan Iosif. I se face o mare nedreptate, Dan Iosif nu a profitat, ca alţi revoluţionari şi el avea dreptul să o facă, ca să primească locuinţă. Unii au primit locuinţe în mod repetat, le-au şi valorificat, el trăieşte cu o familie de 4 persoane într-un apartament de două camere, într-un bloc la un etaj superior, în cartierul Pantelimon. Şi mi-a părut rău că un asemenea om este în acest…Poate că are alte slăbiciuni, alte lucruri pentru care poate fi criticat, dar în cazul de faţă i s-a făcut o nedreptate. Sunt şi alte asemenea cazuri de nedreptate, felul în care sunt prezentaţi oamenii. Dar altminteri eu nu dau credit nimănui, şi cel care încalcă legea sau care caută să obţină pe căi nelegale nişte favoruri nu se va bucura niciodată de sprijinul meu.

O.A. Dar, domnule Preşedinte, sunteţi considerat un om de caracter, care nu-şi abandonează prietenii sau oamenii cu care lucrează. Acest lucru face să existe un fel de bănuială, că vă înconjuraţi de oameni care la un moment dat sunt contestaţi sau controversaţi. Se spune chiar, luaţi-o ca o glumă, dacă vreţi, că atunci când un om părăseşte funcţia, îl paşte cariera de consilier sau de ambasador. Aici aş face o altă glumă:remanierile guvernamentale se fac în Salonul Ambasadorilor de la Cotroceni, da, dacă nu mă înşel. Ce se întâmplă aici, ţineţi foarte mult la oameni sau poate că este o chestiune de cinism politic, îi folosiţi ca paratrăznet?

I.I. Nu am favorizat pe nimeni care a fost necinstit. Se poate întâmpla însă …

O.A. Nu, am precizat, e vorba de oameni controversaţi…

I.I. Se poate întâmpla ca în practica activităţii un om să fie mai potrivit sau nu pentru o anumită funcţie. Nu trebuie lăsat omul de izbelişte şi dezavuat pentru că nu a corespuns într-o funcţie anumită. Şi el poate fi încercat în multe alte locuri de muncă unde poate să dea măsura posibilităţilor şi talentelor sale. Niciodată nu am reţinut şi nu am ţinut în jurul meu pe cei care nu au confirmat. Sau care nu au prezentat suficientă garanţie. Sunt multiple cazuri de oameni de care m-am despărţit .

O.A. Este adevărat.

I.I. Sau ei s-au despărţir de mine Au fost şi surprize neplăcute pentru mine, oameni în care aveam încredere desăvârşită, cărora le-am acordat credit total, şi care m-au dezanăgit total.

O.A. Puteţi să daţi un astfel de caz?

I.I. Nu-i nevoie să dau nume, dar cine a urmărit evoluţia acestor 6 ani de zile a putut constata. Eu sunt un om sentimental, într-adevăr. Au fost oameni cu care am fost în relaţii oarecum amicale şi mă bucuram de oarecare stimă şi consideraţie reciprocă înainte de Revoluţie, şi care după aceea s-au lansat în atacuri fără limită şi uneori fără decenţă la adresa mea. Au fost oameni după Revoluţie cărora le-am acordat sprijin, şi precum ştiţi eu am acordat sprijin chiar în momente grele celor care aveau mari răspunderi. Eu, spre exemplu, n-am fost foarte sever cu guvernele care s-au succedat de la Revoluţie încoace, pentru că mi-am dat seama că n-a fost uşor pentru nimeni, şi cât a fost posibil i-am şi sprijinit pe fiecare, şi prim- miniştri şi alţi oameni cu răspunderi, sigur, până la o anumită limită. Mi se reproşează lucruri care n-au rost, spre exemplu, am văzut un comentariu despre fostul ministru Crişan. Nu l-am cunoscut pe dl Crişan până să fie numit ministru. Când a fost eliberat s-a speculat ce am spus cu acest prilej, că se putea evita. Dar a fost rastalmăcit…ce se putea evita?

O.A. Numirea lui.

I.I. Se putea evita numirea lui, pentru că Guvernul, spre deosebire de Parlament, a adoptat o hotărâre proprie privind incompatibilitatea calităţii de ministru cu aceea de implicare în afaceri ca membru în consilii. Eu n-am cunoscut lucrurile care au apărut după aceea în legătură cu dl Crişan şi mi-a părut rău, deci se putea evita. Altminteri lui nu i s-a reproşat că ar fi folosit poziţia de ministru pentru..asta am spus, că din acest punct de vedere legal el nu a manifestat tendinţa de a folosi poziţia de ministru pentru firmele în care ar fi fost implicat înainte, mi-a spus după aceea că el a şi părăsit consiliile de administraţie în care era, dar în orice caz nu era potrivit. Eu la asta m-am referit, că se putea evita acest lucru dacă şi eu, în orice caz, îl cunoşteam, acest lucru n-aş fi aprobat numirea în funcţia de ministru.

O.A.Domnule Preşedinte, lumea apreciază discreţia de care vă înconjuraţi viaţa personală. Doamna Iliescu este practic o necunoscută, nu numai a marelui public, ci şi celor apropiaţi dvs. De ce? Ce stăruie în această decizie a dvs, a domniei sale de a evita reflectoarele scenei , o anumită onsesie, anumite exemple, anumite situaţii?

I.I. Nu numai, fără îndoială că şi aceasta influenţează, adică avem o experienţă nu prea fericită cu privire la rolul şi influenţa soţiilor, a unei anumite soţii. Dar, în general, a fost opţiunea soţiei mele de a nu se amesteca şi de a nu fi prezentă, pentru a evita orice fel de posibile influenţe. Ar fi fost curtată de o serie de oameni pentru a-i câştiga favorurile şi ea a refuzat categoric orice fel de asemenea legături.

O.A. Nu credeţi că…

I.I. Şi de aceea a considerat mai potrivit, mai ales în stadiul în care ne aflăm, şi în climatul în care lucrăm şi cred, este opţiunea-cum am spus-a soţiei mele şi cred că a judecat cu maturitate că îmi face mai mari servicii nemanifestând prezenţă publică.

O.A. Dacă spaţiul afectat emisiunii nu s-ar fi terminat, aş fi vrut să vă pun o ultimă întrebare-de fapt nu o întrebare. Ar fi fost o invitaţie. Ce întrebare incomodă aţi dori să puneţi unui ziarist?

I.I. M-aş feri să dac un asemenea gest. Şi aşa se vorbeşte despre mine, despre relaţiile mele cu presa, nu vreau să fiu agresiv într-un asemenea moment. Vreau să-mi exprim numai speranţa că aşa cum societatea românească trebuie să se maturizeze, să câştige în consistenţă, şi presa noastră trebuie să câştige în credibilitate, consistenţă şi autoritate.

O.A. Am înţeles aluzia. Vă mulţumesc pentru prezăenţa în emisiune.

I.I. Cu plăcere.



2007 ©  Ziarul personal
http://zp.ro/