Horia Gruşcă: Doamnelor şi domnilor, bine v-am regăsit la
Starea Naţiunii. Îmi fac o datorie colegială să vă anunţ că
Raluca Moianu îşi cere scuze că va întârzia o oră la întâlnirea
cu dvs.
În ceea ce mă priveşte, vă spun "La Mulţi Ani" - o dată pentru
că este prima emisiune din acest an şi apoi pentru că niciodată
nu e prea târziu pentru urări de bine.
Urări de bine şi invitatului nostru permanent, dl preşedinte Ion
Iliescu. "Bine aţi venit" şi "La Mulţi Ani"!
Ion Iliescu: Bună-seara şi La Mulţi Ani.
H. Gruşcă: Domnului Octavian Andronic, directorul Agenţiei
AMOS News un simplu salut colegial pentru că ne-am mai întâlnit
în cursul acestui an.
Domnule preşedinte, uitându-mă prin ziare să văd ce mai scrie
presa despre dvs., chiar şi indirect, daţi-mi voie să vă citez
ceea ce am găsit într-un cotidian central: în ultimul timp v-aţi
cam băgat nasul în treburile altora.
Cei din jur sunt extrem de nemulţumiţi şi s-au cam supărat pe
dvs., dar partenerul de viaţă vă rămâne alături.
Vă recunoaşteţi în descrierea aceasta?
I.Iliescu: Da.
H. Gruşcă: Este horoscopul dvs. pentru una din zilele acestea
apărut într-un ziar. Sunteţi în zodia Peştilor, dacă nu greşesc...
I.Iliescu: Da.
H. Gruşcă: Deci nu vă recunoaşteţi. De aici şi neîncrederea
în presă.
I.Iliescu: Depinde de percepţia celui care scrie...
H. Gruşcă: A fost o glumă. Sper să nu mi-o luaţi în nume de
rău.
I.Iliescu: Unii, din contră, mă critică pentru că tocmai nu
prea m-am amestecat.
Am văzut în scrisorile pe care mi le-aţi trimis: de ce nu
răspund personal la toate scrisorile pe care le primesc. Asta
poate să-şi imagineze oricine că este imposibil. Răspund şi
personal.
H. Gruşcă: Cam câte scrisori primiţi?
I.Iliescu: Vin cu miile. Plus email-urile. Sunt situaţii în
care răspund şi personal.
Pe celelalte le dau consilierilor şi departamentelor de profil.
Altă întrebare: de ce le mai trimitem la alţii? Pentru că sunt
probleme pe care nu le rezolvă Preşedinţia, ci instituţiile
abilitate. Pot să nu fie mulţumiţi cu acest răspuns.
Aşa că oamenii spun să mă amestec mai mult. Alţii de ce mă
amestec?!
O. Andronic: Nu o să-i mulţumiţi niciodată pe toţi.
I.Iliescu: Aici am un singur răspuns: fac ceea ce-mi permite
Constituţia.
H. Gruşcă: Oricum, revenind şi vorbind de zodii, aproape
jumătate din ţară se află în zodia mai lungă şi mai puţin
norocoasă, cea a iernii.
Chiar dvs. aţi simţit, pe propria piele, ce înseamnă viscolul în
Moldova. Trenul prezidenţial nu a ajuns la Iaşi.
Domnule preşedinte, greşesc sau nu? Parcă tot mai des ne arătăm
tot mai neputincioşi în faţa naturii. Noi am discutat şi despre
secetă şi despre ce putem face. Acum, iată, că şi iarna a
devenit o problemă căreia nu prea-i ţinem piept.
I.Iliescu: Fenomenele naturale au devenit mult mai violente
la nivel planetar, nu numai la noi în ţară.
H. Gruşcă: Da, dar iarna nu s-a inventat acum în România.
I.Iliescu: Dar atunci nu erau atâtea maşini care să blocheze
străzile.
Atunci când cădea zăpada oamenii mergeau cu săniile. Şi în
mediul urban şi cel rural. Nu punea iarna atâtea probleme ca în
ziua de astăzi.
Noi am plecat cu intenţia de a ajunge la Iaşi - ne-am dat seama
că acest lucru nu este posibil.
Şi aş vrea să apreciez şi să mulţumesc serviciului meteorologic
care a dat un avertisment corect. A fost binevenit.
În ciuda acestor lucruri am mers până la Focşani urmând să vedem
cum vor evolua lucrurile. Înainte de a ajunge la Focşani, am
luat decizia de a nu mai merge la Iaşi şi am luat toate măsurile
ca să se demobilizeze toată acţiunea şi oamenii să se apuce de
ceea ce impunea vremea. Aş aprecia două lucruri: în comparaţie
cu Crăciunul când am avut tot aşa o revărsare a furiei naturii,
de astă dată a fost mult mai rău, dar s-a acţionat mult mai bine.
H. Gruşcă: Domnule preşedinte, e ca şi cum aţi felicita
normalitatea.
I.Iliescu: Tot la noi, în decembrie s-a văzut mai multă
lentoare în ceea ce priveşte structurile care au obligaţii din
acest punct de vedere.
De aceea, eu zic că s-a acţionat mai bine şi la nivelul
autorităţilor centrale, locale şi drumarii, şi cei de la energie,
şi serviciile spitaliceşti, şi Armata - care şi-a adus un aport
foarte mare - şi Poliţia şi mai multă disciplină din partea
şoferilor.
E-adevărat că a fost şi această conjunctură cu week-end-ul, mai
puţină circulaţie, dar de astă dată şoferii mai ales de pe
utilajele grele au înţeles chemarea care s-a făcut şi a permis
în acest fel să se redreseze circulaţia din transporturi.
H. Gruşcă: Guvernul vrea să discute cât de curând - poate
chiar în această săptămână - un proiect privind protecţia
împotriva zăpezii. Nevoia te învaţă. E vorba de plantarea unor
perdele de vegetaţie pe multe drumuri naţionale. Daţi-mi voie să
observ că pe multe drumuri din ţară, dar în special în Moldova -
pentru că e un drum care-l bat mai des - arborii plantaţi pe
marginea şoselelor au fost tăiaţi nu se ştie de cine. Şi asta
spun ce s-a întâmplat în ultimii ani. Dacă vreţi, seamănă cu
ceea ce vorbeam de secetă şi de sistemul de irigaţii care a
dispărut de pe câmpuri.
Ştiu că existau şi parazăpezi, pe vremuri. A cui e vina?
I.Iliescu: Parazăpezile au început să dispară. Se fură.
Iar perdelele de protecţie şi copacii de pe drumuri au fost
tăiaţi, dar şi vegetaţia care proteja malurile râurilor a fost
de asemenea distrusă.
Deci am trăit o perioadă de debandadă din acest punct de vedere,
de lipsă de ordine şi de disciplină. Eu cred că a sosit momentul
să se gândească un program de măsuri, să se ia şi măsuri mai
drastice împotriva celor care încalcă legea, să protejăm
drumurile, râurile, pantele care încep să se erodeze datorită
defrişării.
Deci, trebuie să se înceapă o treabă gospodărească cu reguli
foarte precise. Aici trebuie să apelăm la întreaga populaţie.
Orice om conştient îşi dă seama că aceasta ţine de autoprotecţia
noastră.
H. Gruşcă: Am intrat în 2004. Mai toţi oficialii, chiar şi
dvs., au descris acest an ca pe unul greu, hotărâtor pentru
România.
Acum, credeţi-mă, am verificat şi nu există an în ultima decadă
ca să nu fi fost caracterizat de politicienii aflaţi la putere
ba decisiv, ba hotărâtor.
Aprecieri extrem de puternice, de definitive. Acum la ce trebuie
să se aştepte românii şi ce se aşteaptă de la ei? Ce vor simţi
ei concret în 2004, în afară de zăpăceala alegerilor?
I.Iliescu: În primul rând, 2004 este ultimul an al guvernării
şi al programului guvernamental.
Există greutăţi care încă persistă şi care afectează foarte
multe familii.
Totuşi, aceşti trei ani de zile au fost anii cei mai fertili din
acest punct de vedere, mai ales în ce priveşte relansarea
economică. Am avut această creştere continuă, timp de trei ani
de zile, de circa cinci la sută, scăderea inflaţiei şi toate
acestea se resimt în tot mersul economiei.
Investiţiile au început să se anime, deci ceea ce este important
este că aceste tendinţe pozitive, acest curs pozitiv al
economiei, care este baza inclusiv a ameliorării vieţii
oamenilor, să se menţină. Guvernul, în ajunul Noului An a
adoptat anumite măsuri, inclusiv în ceea ce priveşte unele
ameliorări în domeniul protecţiei sociale.
Am văzut multe scrisori de la pensionari, cineva mă întreabă
despre pensiile celor de la ţară. Aceste pensii se dublează
începând cu ianuarie. De asemenea pentru restul de pensionari.
Sigur, sunt discrepanţe, sunt nivele coborâte, totuşi continuă
acest program, cu recorelarea, etapa a 5-a după ianuarie şi
etapa a 6-a din iunie şi de asemenea s-a introdus o indexare
care ajută, din acest punct de vedere, la o ameliorare, cu
creşterea punctajelor de calcul al pensiei cu 4,5 la sută, sau
aşa ceva, ceea ce va aduce o oarecare ameliorare.
Sigur, nu suficientă, nu satisfăcătoare, nerăspunzând nevoilor
oamenilor, dar totuşi o amelioare. Deci aceste elemente trebuie
neapărat să le susţinem.
Zăpada, pe de altă parte, ne-a adus numai necazuri, dar trebuie
să vedem şi jumătatea plină a paharului. Zăpadă multă este un
semn bun pentru agricultură.
Am suferit doi ani de-a rândul de o secetă cumplită. Zăpada va
reface umiditatea din sol, va reface reţelele hidrografice, deci
poate să fie o premisă bună pentru un an agricol mai bun, dar
trebuie să se muncească pentru a folosi această premisă. Asta,
pe de-o parte, în plan intern. Pe de altă parte, este un an
decisiv.
În primul rând se concretizează intrarea noastră în NATO, ceea
ce va aduce un lucru important. Chiar consemnăm astăzi 10 ani de
la intrarea noastră în Parteneriatul pentru Pace, care s-a şi
finalizat până la urmă prin intrarea noastră ca membru cu
drepturi depline în NATO. De asemenea, este anul deciziilor
pentru intrarea în Uniunea Europeană, trebuie să încheiem
negocierile.
Am vorbit la telefon cu ministrul de Externe de la Bruxelles,
care a fost la o reuniune a comitetului acesta
interguvernamental care a reluat discuţiile asupra Constituţiei.
Se elaborează un proiect de Constituţie pentru a fi gata până la
alegerile pentru Parlamentul European.
Aceasta şi pentru noi, România şi Bulgaria, înseamnă o premiză
bună pentru negocierile în curs. De asemenea, Comisia Europeană
se pregăteşte să discute cu noi proiectele financiare pentru
România şi Bulgaria. Esenţial pentru climatul...
H. Gruşcă: Iertaţi-mă, doar o clipă. De ce trebuie să
încheiem negocierile musai în 2004, din moment ce ţinta aderării
este 2007 şi tocmai pentru că şeful Delegaţiei Comisiei Europene
a spus că nu ar fi o tragedie dacă nu încheiem capitolele până
la sfârşitul acestui an.
I.Iliescu: Ar fi esenţial să putem încheia în acest an, cu
Comisia existentă, pentru că aparatul de lucru al Comisiei
Europene va fi schimbat.
În iunie vor fi alegeri europene, se alege un nou Parlament
European, iar în toamnă, Comisia actuală îşi depune mandatul.
H. Gruşcă: ...în octombrie...
I.Iliescu: Se va constitui o altă Comisie. Schimbarea echipei
o să însemne o perioadă de trecere, de tranziţie, până ce se
intră în miezul lucrurilor, cu noii parteneri, lucrurile ar
întârzia.
Or intenţia este, ceea ce s-a discutat şi ultima dată cu Comisia
acestui an, să se încheie negocierile în cursul acestui an, să
se pregătească Tratatul care va fi semnat în 2005, şi apoi, în
2007, să urmeze integrarea propriu-zisă.
O. Andronic: Domnule preşedinte, cât de optimist sau cât de
încrezător sunteţi în faptul că până la momentul octombrie 2004
vom reuşi să finalizăm negocierea celor opt capitole restante.
Întreb acest lucru pentru că o serie de modificări ale
Executivului au părut a nu ţine seamă tocmai de acest termen.
Şi aici mă refer dacă vreţi numai la desfiinţarea Ministerului
Mediului într-un moment în care dosarul Mediului era unul dintre
cele mai dificile şi delicate dosare pe care le aveam de
negociat. Aş adăuga dacă vreţi şi situaţia agriculturii, un alt
dosar extrem de dificil, în condiţiile în care ministerul a
ajuns un fel de super-minister, cu foarte multe lucruri
amestecate şi cu un ministru indisponibil de o bună bucată de
vreme.
I.Iliescu: Sigur, la vremea respectivă această restructurare
a Executivului a vizat mai ales reducerea numărului de ministere,
reducerea numărului de miniştri, membri ai Cabinetului, ca un
element de raţionalizare şi de reducere a acestor structuri.
Dar experienţa a arătat că şi aici mai sunt câteva corecturi
care se vor aduce şi altor domenii.
Nu vreau să intru în detalii pentru că nu vreau să iau din
atribuţiile premierului, care acum stă şi ...
O. Andronic: ... dar care s-a consultat cu dumneavoastră...
I.Iliescu: Da, am avut un schimb de păreri şi el lucrează la
o îmbunătăţire a acestor structuri, ţinând seama şi de
experienţa acestei formule.
Deci, eu cred că se va produce aici această desprindere a
domeniului mediu-păduri de agricultură, dar mai vedem.
Practic, viaţa îţi impune şi este bine să existe o flexibilitate,
sunt încercări reuşite, sunt încercări nereuşite, asta este
viaţa, şi trebuie să ne adaptăm.
O. Andronic: Încă o dată, sunteţi optimist în legătură cu
acest termen?
I.Iliescu: Trebuie să fim optimişti, că, dacă nu am mai fi
nici optimişti, atunci ce am face? Am plânge unii pe umerii
altora.
Or, din acest punct de vedere, noi am avut un start foarte greu,
am pierdut ritmul negocierilor. Dar nu startul, pentru că noi
eram primii şase membri asociaţi ai Uniunii Europene încă
dinainte de 1996, în 1994 am devenit ţară asociată şi în 4
decembrie participam la prima reuniune la nivel înalt. În 1995
am fost primii care am elaborat o strategie în domeniul
integrării în Uniunea Europeană, strategia de la Snagov, deci
intrasem într-un anumit ritm.
După 1996, a urmat o fază care şi în plan intern s-a concretizat
printr-un declin al vieţii economice în general, iar din punct
de vedere al negocierilor cu Uniunea Europeană, în anul 2000,
din 12 ţări, România era pe ultimul loc. Toate celelalte îşi
pregătiseră dosarele pentru fiecare capitol din cele 30 şi le-au
deschis. Bulgaria le-a pregătit, a deschis vreo douăzeci şi ceva.
România a deschis doar două. Deci, a fost un timp pierdut în
care nu s-a lucrat pentru această pregătire a începerii de
negocieri.
De aici tot acest decalaj pe care a trebuie să îl recuperăm şi
au fost trei ani nu uşori, de muncă asiduă.
Acest guvern, până acum, a lucrat cel mai ordonat, cel mai
sistematic, pentru a urmări concret mersul negocierilor, ceea ce
înseamnă şi rezolvarea de probleme în plan intern.
O. Andronic: Nu ar fi de neglijat, în legătură cu acest
termen limită, şi faptul că în situaţia în care vom trece peste
octombrie 2004, aderarea noastră la Uniunea Europeană va trebui
ratificată de 25 de state, nu de 15.
H. Gruşcă: Domnule preşedinte, menţionaţi vizita la Bruxelles
a ministrului de Externe, Mircea Geoană. Să sperăm că va drege
ceva din supărarea baroanei Emma Nicholson, care ne-a reproşat
săptămâna trecută după ce a prezentat un proiect de raport, în
general favorabil României, ne-a reproşat o eventuală încălcare
a moratoriului privind adopţiile internaţionale
I.Iliescu: Discuţiile se vor lămuri în curând.
H. Gruşcă: Dumneavoastră sunteţi lămurit ? Pentru că există o
problemă: înainte de a-i lămuri pe alţii... Pentru ziariştii din
România a fost o surpriză
I.Iliescu: Era vorba de soarta Belgiei, acum e soarta
României, care se află între ciocan şi nicovală.
Unii exercită presiuni asupra Guvernului României ca să deschidă
mai repede procesul de adopţii, alţii, ca doamna Nicholson, sunt
împotrivă.
Eu sunt de acord cu doamna Nicholson.
Ar trebui să nu mai dăm curs adopţiilor internaţionale. Să fim
capabili să-i ţinem pe copii la noi în ţară, să nu mai
transmitem copii.
Dar, practica există în plan internaţional, şi, din păcate, nu
avem situaţii atât de bune în ţară şi sunt şi asemenea situaţii
care sunt favorabile din acest punct de vedere copiilor.
Dar am ajuns la o anumită înţelegere ca să reglementăm
legislativ cadrul de promovare al adopţiilor.
O. Andronic: De ce durează aşa de mult? Sunt aproape trei ani
de când discutăm.
I.Iliescu: Tot datorită acestor negocieri foarte dificile. De
aceea trebuie să ne lămurim toţi, cu cărţile pe faţă, şi unii şi
alţii, şi să ştim şi noi cu cine votăm.
O. Andronic: Nu seamănă chestia asta puţin cu episodul cu
Tribunalul Penal Internaţional?
I.Iliescu: Ba da. E cam acelaşi lucru.
Deci sunt oameni cu păreri diferite şi noi trebuie să dăm
satisfacţie tuturor.
Şi de aceea trebuie să discutăm cu toţii şi să existe un punct
de vedere comun, acceptat de toată lumea, şi noi să căutăm să-l
aplicăm.
O. Andronic: Cred că supărarea doamnei Nicholson şi acelei
părţi din Uniunea Europeană şi din Parlamentul European care nu
este de acord cu această problemă provine şi dintr-o acuză de
nesinceritate.
Deci, când noi spuneam că am închis, şi avem un moratoriu clar
şi nu mai pleacă nici un copil, cam 1 000 de copii au părăsit
ţara şi s-au îndreptat către alte neamuri, alte familii.
Cam asta este cifra pe care a dat-o Comitetul Naţional de
Adopţie.
I.Iliescu: Dar s-a acţionat de principiu ca anumite situaţii
care fuseseră pornite dinainte de moratoriu să poată fi
rezolvate cu acceptul tuturor.
S-a creat probabil o lipsă de comunicare din acest punct de
vedere.
H. Gruşcă: Mai este vorba şi de suspiciunea de presiuni din
partea Italiei, a premierului Silvio Berlusconi, care a trimis o
scrisoare, îmi aduc aminte...
I.Iliescu: Presiuni sunt de la mai mulţi. Presiuni sunt de la
senatori americani ...
H. Gruşcă: Se pare că unii au succes dacă fac presiuni.
I.Iliescu: Presiuni sunt de la unele autorităţi franţuzeşti.
Presiuni sunt de la autorităţi spaniole. Presiuni sunt de la
mulţi.
H. Gruşcă: Cărora le-aţi spus ...
I.Iliescu: În fiecare caz în parte s-a convenit să aştepte
până ce se reface legislaţia dar totuşi s-a venit cu
documentaţii pentru anumite situaţii care fuseseră convenite
încă înainte de moratoriu să se rezolve pe această perioadă.
O. Andronic: Chiar şi preşedintele Bush, dacă nu mă înşel, în
ultima dumneavoastră întâlnire v-a spus ceva pe această temă.
I.Iliescu: Absolut. La rândul său avea informaţii de la unii
senatori, care au şi ei alegătorii lor.
H. Gruşcă: Şi care au fost la Bucureşti şi au făcut...
I.Iliescu: Da. Şi insistă ca să se dea drumul copiilor care
sunt aşteptaţi de familiile...
O. Andronic: Credeţi că ne va afecta acest episod pe termen
scurt sau mediu?
I.Iliescu: Sper că nu. Sunt asemenea chestiuni pe parcurs
care pot să apară în diverse domenii. Nu o să facem şi nimeni nu
face dramă din chestiunea asta.
Ne vom lămuri împreună şi cred că o să fie o discuţie
lămuritoare cu Guvernul şi cu reprezentanţii Comisiei...
O. Andronic: Mai ales cu doamna Nicholson.
I.Iliescu: Sigur.
H. Gruşcă: Dincolo de orice discuţii, care să sperăm vor fi
lămurite în viitor, deşi să ştiţi că există nişte contradicţii
flagrante între, ce declara, de exemplu, secretarul de stat
însărcinat cu protecţia copilului în decembrie, când, vă citez
ce a declarat Agenţiei France Press: ''Italia nu este singura
ţară care exercită presiuni la nivel înalt, avem o grămadă de
scrisori din partea unor senatori americani care cer ridicare
moratoriului'', iar zilele trecute aceleiaşi agenţii France
Press, i-a declarat: ''Nu putem vorbi de presiuni din partea
Italiei''.
Să ştiţi că orice jurnalist ar reacţiona la o asemenea
inadvertenţă cu suspiciune. Rămâne însă problema...
I.Iliescu: Definirea presiunii poate fi de asemenea obiect de
discuţie. În sensul ăsta doamna respectivă...
O. Andronic: Cum s-a manifestat această...?
H. Gruşcă: Vorbim de mii de copii. Se vehicula cifra de 20
000 de copii în ultimii ani, pentru că în prima perioadă după
'90 foarte mulţi copii au fost înfiaţi în străinătate.
De aici a plecat şi problema şi suspiciunile privind traficul de
copii. Pentru că oameni mulţi au câştigat de pe urma acestei ''afaceri'',
să-i spunem.
I.Iliescu: De aceea s-a şi spus ''stop''.
H. Gruşcă: Dar haideţi să vedem ce putem face pentru
încurajarea adopţiilor interne! În condiţiile în care
dumneavoastră în mai multe rânduri, şi chiar într-o emisiune la
un post de televiziune la începutul acestui an vorbeaţi de
problema demografică.
Iată o ştire de astăzi: ''Natalitatea în România se află într-o
continuă scădere, de la 11,9 la mie în '91, a ajuns în 2002 la
valoarea de sub 10 la mie. Este o statistică realizată recent de
Centrul de Statistică al Ministerului Sănătăţii.
I.Iliescu: Mâine avem o dezbatere în cadrul colectivului care
lucrează la elaborarea strategiei pentru dezvoltare durabilă pe
care am lansat-o anul trecut.
S-a lucrat între timp, pe colective, pe domenii, şi un
secretariat care urmăreşte acest lucru, mâine este prima
dezbatere publică pe trei domenii.
Prima este demografia. Care este situaţia creşterii demografice
la ora actuală.
A doua este problema gospodării apelor, sursele de apă, nevoile,
cerinţele, alimentări cu apă, protecţia calităţii apelor şi, al
treilea, serviciile publice.
H. Gruşcă: Să rămânem la demografie.
I.Iliescu: Deci, o să analizăm bine acest lucru, căci
într-adevăr, din acest punct de vedere, noi am depăşit ţările
dezvoltate, pentru că starea dezvoltării la scară globală este
cam aceasta. Ţările dezvoltate au creşteri negative, încă de
acum 20-30 de ani de zile, vreo 35 de ţări, cele mai dezvoltate
aveau creşteri negative, adică nu se reproduceau. Statele Unite
menţin o anumită creştere prin import, prin primirea de
imigranţi, mai ales, nu atât cât prin reproducţia proprie. Dar
ţările europene, mai toate, au creşteri negative, iar creşterea
populaţiei planetei se face mai ales pe seama sărăcirii planetei.
Ţările cele mai sărace au creşterea demografică cea mai mare.
Noi suntem o ţară săracă. În termenii produsului intern brut,
condiţiile de viaţă ale oamenilor, puterea de cumpărare, dar din
punct de vedere al creşterii demografice ne situăm deasupra
ţărilor bogate.
H. Gruşcă: Ţările despre care vorbim, cele bogate îşi rezolvă
cel puţin parţial problema demografică înfiind copii dintr-o
ţară ca România.
I.Iliescu: Nu şi-o rezolvă.
H. Gruşcă: Atunci şi-o diminuează.
I.Iliescu: Creşterea rămâne negativă, în ciuda asimilării
unor imigranţi. Din acest punct de vedere, situaţia la noi este
agravată tocmai de starea aceasta a economiei şi a condiţiilor
de viaţă. Sunt trei factori care influenţează creşterea aceasta
demografică negativă: natalitatea în scădere, mortalitatea în
creştere şi migraţia, care acţionează pentru noi negativ. Aceste
situaţii se pot schimba şi vrem să analizăm, cum anume să
conjugăm preocupările pentru dezvoltarea economică viitoare,
pentru a atenua un asemenea fenomen negativ. Pentru că dacă s-ar
menţine tendinţa din ultimii zece ani... Noi am pierdut din 1992
până astăzi, între cele două recensăminte, peste un milion de
oameni din populaţia ţării. Deci, dacă se menţine această
tendinţă avem şansa, în anul 2050, să ajungem la 16 sau poate la
14 milioane de cetăţeni. Eu cred că lucrurile oricum se vor
atenua, pentru că au mai existat nişte ţări, Portugalia şi
Spania spre exemplu, care aveau un proces de migraţie foarte
activ. De vreo 15 ani, de când au devenit membre ale Uniunii
Europene aceste două ţări au avut o creştere economică
remarcabilă şi, din ţări exportatoare de forţă de muncă au
devenit ţări receptoare. Români merg să lucreze în Portugalia şi
Spania.
Din acest punct de vedere, menţinând tendinţele pozitive în
ceea ce priveşte aşezarea economiei, creşterea economică,
crearea de locuri de muncă, crearea de oportunităţi pentru
tineri. Din nou sunt întrebări, am văzut, în legătură cu şansele
tinerilor. Aceştia termină facultatea, pregătirea şi,
într-adevăr, unii nu au suficiente şanse, astfel încât ajung să
caute în zadar. Continuând ceea ce discutam, tocmai acest lucru
vrem să-l analizăm. Pe o perioadă de 25 de ani, sub influenţa
noii conjuncturi, ce oferă statutul de ţară membră a Uniunii
Europene, ce oportunităţi vor fi şi cum le vom folosi. Una
dintre acestea ar fi investiţiile. Modernizarea economiei, fără
modernizarea infrastructurilor, nu e de conceput. Noi nu avem
autostrăzi, trebuie să modernizăm căile ferate, transporturile
navale maritime şi fluviale, cât şi cele aeriene. Statul are
mijloace puţine, sectorul privat care se dezvoltă nu investeşte
în asemenea sectoare, deci singurul suport îl avem din partea
unor organisme internaţionale: Banca Mondială, Banca Europeană,
Uniunea Europeană. Spania, ca şi Portugalia, a beneficiat de
fonduri speciale pentru construirea de infrastructuri, mai ales
autostrăzi. Deci, aceste oportunităţi trebuie luate în calcul şi
acţionat conjugat, coordonat,consecvent, pentru a începe să dăm
viaţă acestor proiecte de modernizare.
O. Andronic: Domnule preşedinte, v-aş propune să rămânem
puţin la problema demografică.
Nu credeţi că una dintre explicaţiile scăderii populaţiei
României, ar putea fi starea dezastruoasă existentă în sănătate?
A trebuit să apară acest episod cu acei copii din maternităţi
pentru a ne da seama că toate, sau aproape toate maternităţile
din ţară funcţionează în condiţii inadmisibile.
I.Iliescu: Nu toate.
O. Andronic: O foarte mare parte...
I.Iliescu: Adică sunt şi spitale, unităţi, chiar maternităţi,
care s-au dotat mai bine, s-au echipat mai bine şi avem multe
spitale care s-au modernizat în aceşti ani.
Ba chiar a apărut o problemă: că nu a existat un control
suficient în legătură cu nişte fonduri de investiţii şi
utilizarea lor, s-a adus echipament peste măsură, au crescut
datoriile şi s-a creat dezechilibrul, tocmai pentru că s-a
exagerat cu nişte importuri, astfel încât s-au diminuat
fondurile pentru spitale şi unităţi sanitare.
Nu s-a luat în calcul că nu trebuie să aduci doar aparatul,
trebuie să-l şi montezi, aceasta însemnând cheltuieli, ş.a.m.d.
O. Andronic: ...consumabile.
I.Iliescu: Şi am rămas cu aparatură care nu a mai putut fi
montată din lipsă de bani.
Acest lucru a fost unul dintre factorii care au dezechilibrat
situaţia din sistemul sanitar, mai ales din spitale.
H. Gruşcă: Eu aş reformula întrebarea domnului Andronic,
pentru că, sigur, noi vorbim de acest caz, de la maternitatea
din Ploieşti, pentru că a fost ultimul. Dar au mai fost şi
altele, la Iaşi şi în alte părţi şi, după fiecare astfel de
incident, accident, luăm măsuri...
I.Iliescu: Noi am mai avut o situaţie dramatică, cea a
copiilor bolnavi de SIDA, a căror îmbolnăvire s-a produs în
cadrul spitalicesc, din lipsa dotării instituţiilor noastre cu
seringi de unică folosinţă, ceea ce a determinat transmiterea
agentului patogen..
H. Gruşcă: Sigur, deveniseră respectivii un fel de emblemă a
României peste hotare.
I.Iliescu: Din acest punct de vedere s-au îndreptat multe în
aceşti ani. Dar rămân probleme. Nu numai starea din sitemul
sanitar, dar şi condiţiile de viaţă ale oamenilor: hrana,
calitatea nutriţiei oamenilor, o viaţă mai echilibrată.
H. Gruşcă: Pentru toate acestea există nişte responsabili. Şi
iată cum am ajuns la alegeri, pentru că, oricum, este an
electoral. Spuneţi-ne, veţi candida la Senat sau la Camera
Deputaţilor, sau ne lăsaţi în ceaţă?
I.Iliescu: Vă las în ceaţă...
H. Gruşcă: Aşteptăm vara.
I.Iliescu: Nu este o chestiune importantă. Am mai spus, eu am
un mandat, pe care o să-l duc la capăt. N-are rost acum să
perturbăm discuţia, deja sunt cei antrenaţi în dispute
electorale care stau şi se gândesc la lucrurile astea. Am timp
suficient să decid până în decembrie.
H. Gruşcă: Oricum, un răspuns am obţinut, pentru că aţi spus
că veţi candida, doar că nu ştim unde.
I.Iliescu: Probabil...
H. Gruşcă: Se ştie că în 2000 aţi avut un cuvânt de spus la
întocmirea listelor de candidaţi ai PDSR. Normal, eraţi
preşedintele partidului.
I.Iliescu: Sigur, aveam alt statut.
H. Gruşcă: Cum va fi anul acesta? Nu aveţi favoriţi?
I.Iliescu: Statutul meu de preşedinte al ţării nu-mi permite
să mă amestec în treburile interne ale nici unui partid.
H. Gruşcă: Dar nici recomandări?
I.Iliescu: Asta e altceva. Recomandări fac tuturor,
indiferent de partid, să privim cu seriozitate aceste alegeri.
Unul dintre factorii importanţi este cu ce ne prezentăm pe piaţă:
calitatea oamenilor care vor compune viitorul parlament, al
oamenilor care se prezintă în faţa alegătorilor. Aceasta este o
responsabilitate a tuturor partidelor, cu atât mai mult a celui
aflat la guvernare, care are şi realizări, dar pentru care
contează foarte mult şi această calitate a oamenilor care îl
alcătuiesc.
H. Gruşcă: Tocmai aici vroiam să ajung. Primul ministru a
insistat de mai multe ori asupra autorităţii morale pe care o
aveţi dvs. Şi, dacă printre criterii de selecţie a candidaţilor,
ar figura şi moralitatea, poate ar fi util să vi se ceară
părerea.
I.Iliescu: Eu cred că este esenţială.
H. Gruşcă: Mai ales că urmează să fiţi coleg de parlament cu
unii candidaţi.
I.Iliescu: Eu nu-mi pot permite să mă amestec în sistemul de
selecţie, dar cred că e un criteriu esenţial pentru toate
partidele şi cu atât mai mult pentru cel de guvernământ, să
meargă alături de oameni cu autoritate morală, dar şi
profesională, cu abilităţi, cu calităţi necesare. Dacă e primar,
să fie un bun gospodar. Dacă lucrează într-un Consiliu, să aibă
pregătirea necesară. Să se îmbine vigoarea, tinereţea, înnoirea,
cu pregătirea şi experienţa necesare. Autoritatea morală, în
condiţiile noastre actuale, este factorul determinant, pentru
care, altminteri, alegătorii au învăţat să sancţioneze.
H. Gruşcă: Deocamdată au fost prezentate drept criterii
solide, notorietatea candidatului, un altul puterea financiară,
de competenţă sau bun-simţ n-am auzit. O telespectatoare, dna
Aura Negrea din Cluj-Napoca, ne-a scris: 'Noi apreciem
activitatea d-lui Iliescu, dar se construiesc castele de nisip,
dacă nu se face şi asanarea morală. Există în toate domeniile
impostură, false valori, tupeişti'.
I.Iliescu: Şi are dreptate. Cred că nu puterea financiară a
candidatului trebuie să fie un criteriu. Cei care au putere
financiară i-aş sfătui chiar să stea departe de politică, să se
ocupe de ceea ce ştiu, adică să facă bani şi afaceri, pentru că
avem nevoie şi de aşa ceva.
O. Andronic: Domnule preşedinte, de ce aceşti oameni care
ştiu să facă bani, ştiu să facă afaceri, simt nevoia să migreze
spre zona politicii? Fenomenul nu mi se pare întâmplător.
Trebuie să existe o explicaţie.
I.Iliescu: Pentru că politica a devenit un...
O. Andronic: Cheia care deschide toate uşile!
I.Iliescu: ...un element de atracţie, da. Trebuie lucrat cu
rigoare, ca principiile pe care le-am enunţat şi le-am legiferat
să acţioneze. De asemenea, trebuie să transpunem în practică
ideea incompatibilităţilor: cine se află într-o funcţie publică,
indiferent de unde vine, se consacră în totalitate activităţii
în funcţia publică. El şi familia lui să nu fie amestecaţi în
afaceri.
Să se desprindă de orice fel de grupuri de interese şi de
grupuri de influenţă. Să nu vină cu ideea că intră într-un post
public ca să favorizeze grupul de interese din care face parte.
La aşa ceva trebuie să punem capăt şi trebuie să punem piciorul
în prag, să ne debarasăm de asemenea de mentalităţi. De altfel,
eu am toată stima pentru oamenii care ştiu să facă afaceri. Eu
nu mă pricep la aşa ceva şi nu m-aş lansa într-o afacere, pentru
că aş face o treabă neserioasă şi nu aş putea să concurez cu
cineva care se pricepe. Eu ştiu să fac ce am învăţat şi caut să
folosesc experienţa acumulată. Iar cei care se pricep la afaceri
să facă afaceri. Avem nevoie de o clasă de întreprinzători care
să aibă aceeaşi vigoare, aceeaşi eficienţă, nu numai să atragem
capitalul străin. Pe de o parte atragerea capitalul străin ne
ajută să ne cuplăm la structuri economice puternice, care să ne
ajute să ridicăm potenţialul economic, dar pe de altă parte
trebuie să avem oamenii noştri de afaceri, chiar dacă sunt
cuplaţi sau nu cu alţi investitori străini. Şi trebuie să o facă
în virtutea legii, iar la acest lucru trebuie să contribuie
politicul.
O. Andronic: Chiar asta vroiam să vă spun: este nevoie să
aibă în politic un partener, un partener care să înţeleagă
raţiunea afacerilor.
I. Iliescu: Este esenţial ca factorul politic să înţeleagă
factorul economic. Structurile statului, Parlament, Executiv să
fie în dialog cu oamenii de afaceri pricepuţi şi să ţină seama
de părerile lor. Acest parteneriat între structura de stat-parlament
şi executiv-patronat-sindicat- aici trebuie să existe un dialog
permanent, iar legislaţia şi practica administrativă trebuie să
creeze un cadru favorabil celor care produc, actorilor de bază
din economie.
O. Andronic: De aproape un deceniu vorbim despre această
necesitate şi nu putem decela încă existenţa unui real
parteneriat între stat şi afaceri. Deja sunt două entităţi opuse
sau aşa apar ele...
I. Iliescu: La noi deocamdată patronatul este slab reprezentat,
deşi ideea conlucrării există, a fost realizat în acest scop
Consiliul Economic care are această funcţie.Acolo sunt
reprezentanţii patronatului, ai sindicatului şi ai guvernului.
Şi în general mecanismul a început să funcţioneze, dar la noi
încă patronatul nu s-a organizat suficient de bine. Acum, am
observat, că s-a înfiripat şi dialogul cu reprezentanţii
investitorilor străini,ceea ce înseamnă că suntem pe drumul cel
bun. Deci, trebuie în primul rând ca aceste structuri să se
consolideze şi să fie un parteneriat serios. Dar pentru asta
trebuie să îi ajutăm şi noi, şi pe unii şi pe ceilalţi. Oamenii
de afaceri trebuie să îşi vadă de afaceri şi să fie capabili de
un dialog serios cu cei care lucrează în structurile statale,
cei din stat să înveţe meserie ca funcţionari al statului şi să
ştie să stapâneacă aceste mecanisme ale legilaţiei şi
administraţiei, care să răspundă nevoilor cetăţeanului, inclusiv
ale întreprinzătorului. Pentru acest lucru trebuie să luptăm.
Asta înseamnă o bună guvernare, o bună administrare,
simplificarea birocraţiei şi eficientizarea acesteia, şi
înlăturarea surselor de corupţie. Inclusiv prin mecanismele noi
care au început să fie introduse: e-administration, licitaţiile
electronice, etc. Acestea înlătură factorul subiectiv.
O. Andronic: Domnule preşedinte, aţi pomenit cuvântul magic
pentru prima dată în această emisiune: corupţia. Este marea
noastră problemă, nu ştiu dacă atât de mare cât ar putea să
reiasă pentru cei care urmăresc cu atenţie presa...
I. Iliescu: Eu nu sunt de acord cu exagerările, cu faptul că
în România este cea mai mare corupţie. Eu nu sunt de acord cu
acest lucru, pentru că sunt state cu experienţă îndelungată în
economia de piaţă, în activitatea statală, în admistraţie şi
care se bat cu acest fenomen al corupţiei. La noi au fost mulţi
factori care au încurajat corupţia, inclusiv această
flexibilitate şi mişcare permanentă în legislaţie, structuri,
instituţii care, însă, acum încep să se formeze. Şi legislaţia
anticorupţie a devenit mai performantă, iar noi trebuie să
susţinem şi să consolidăm ceea ce am început, să susţinem mai
puternic instituţiile chemate să lupte împotriva corupţiei, cum
ar fi Poliţia Economică. Procuratura etc.
O. Andronic: Apropo de acest subiect, ştiu că în şedinţa de
guvern de joi, ministrul Blănculescu intenţionează să prezinte
un proiect de lege, fără precedent până acum, proiect prin care
evaziunea fiscală va fi asociată cu crima. Cum priviti această
intenţie? La ce efecte ne putem aştepta de pe urma unei asemenea
reglementări, pentru că aşa cum aţi spus de atâtea ori cheia
unor averi ilicite făcute peste noapte a fost, pe de o parte
golurile legilative, iar pe de altă parte o anumită complicitate
între instituţii şi aceşti oameni mai întreprinzători. Credeţi
că va fi de folos şi cum va fi primită?
I. Iliescu: Nu cunosc conţinutul acestei iniţiative, dar
evaziunea fiscală este un lucru care afectează economia.
O. Andronic: Dar a fost pedepsită cu prea multă blândeţe...
I. Iliescu: Ce putem constata? Că oamenii cei mai modeşti,
salariaţii, nu fac evaziune fiscală. Pentru aceştia acţionează
taxele şi impozitele fără nici un fel de eroare, iar oamenii
sunt conştiincioşi. Au conştiinţa datoriei şi merg să-şi
plătească taxele, iar cei care au acumulat averi caută să se
eschiveze. Desigur, există şi situaţii obiective, nu trebuiesc
neapărat incriminaţi. Spre exemplu am avut toate aceste mari
unităţi economice, care au intrat în derivă şi au rămas cu
datorii faţă de stat şi faţă de alţii şi sunt situaţii care
uneori impun anumite soluţii. Vreau să amintesc că după marea
criză de la începutul anilor 30, nu numai în România, au trebuit
să se ia măsuri. La noi guvernul Tătărăscu a luat la datoria
statului tot ce erau datorii neplătite de agenţii economici şi
astfel s-a pornit de la zero. Sunt şi astfel de exemple care
arată că o situaţie poate fi încheiată şi astfel, pentru că acum
se încearcă şi evitarea datoriilor prin evaziune fiscală, sau
sunt situaţii la care trebuie dată o soluţie economică.
H. Gruşcă: Pentru că tot aţi menţionat oameni cu putere
financiară şi politică, am şi eu o curiozitate: i-aţi cerut
scuze primarului Bacăului după ce l-aţi criticat pentru
petrecerea organizată în oraş cu ocazia zilei sale de naştere?
I. Iliescu: Nu aveam motive să-mi cer scuze, nici nu ne-am
întâlnit...
H. Gruşcă: V-am întrebat pentru că a declarat la BBC că i-aţi
cerut scuze după ce i-aţi reproşat comportamentul, fără să
cunoaşteţi situaţia reală. În plus, mi-aduc aminte că a admis că
a greşit, mai ales că a fost criticat şi de primul ministru. Voi
cita: 'Sunt banii mei, nu sunt bani publici.Îmi aniversez ziua
de naştere cum cred eu şi cum consider eu. Pe banii mei fac ce
vreau eu!' Puteţi comenta spiritul european al acestei
declaraţii? E vorba de un mesaj politic?
I. Iliescu: Nu aş vrea să intru în aprecieri şi etichetări.
Dar nu cred că fiecare poate să facă orice, chiar şi cu banii
proprii. Există elemente nu numai de lege, ci şi de moralitate,
de decenţă în comportamentul oamenilor.
I. Iliescu: Adică eu nu cred că cineva apreciază oamenii cu
lipsă de decenţă, când într-o ţară săracă unde oamenii se zbat
cu atâtea nevoi, ei îşi afişează averea... asta înseamnă prost
gust, proastă creştere din partea acestor oameni. Şi, din păcate,
avem aşa ceva. Şi neveste, şi copii care se afişează cu maşini
de lux şi provoacă accidente…
H. Gruşcă: Nu e vorba de afişarea averii, ci folosirea ei
pentru crearea unui statut, pentru amplificarea popularităţii ca
persoană politică şi dacă am ajuns aici vă mai citesc o frază şi
închei cu asta: „Poate şi din modestie, consider că Primăria
Municipiului Bacău este câştigată în vecii vecilor. Amin!”
Domnule preşedinte, tot suntem în anul lui Ştefan cel Mare, mie
asta îmi aduce aminte de „Apus de soare”.
I. Iliescu: Nu vrea să intru în prea multe detalii pe această
temă. Dl Sechelariu, aşa cum l-am cunoscut eu nu este un primar
rău, slab. Este unul din primarii buni, un om cu spirit
gospodăresc, care a făcut foarte mult pentru oraş. Şi eu ştiu de
câte ori am fost prin oraş că este apreciat de cetăţeni. Faptul
că a avut şi are şi resurse financiare şi că manifestă
generozitate pentru oamenii mai nevoiaşi iarăşi nu este rău. Dar
există şi anumite limite. Eu la asta mă refeream.
H. Gruşcă: Astăzi aţi avut o primă reacţie la pretenţiile
fostului general de securitate, Mihai Pacepa, condamnat la
moarte de regimul comunist pentru trădare, în lipsă. Pretenţiile
sale sunt legate de repunerea în drepturi. Asta înseamnă
recăpătarea gradului de general, redobândirea bunurilor
confiscate, şi ai cu surprindere am aflat că sunt evaluate de
avocatul său la milioane de dolari, başca plata salariului din
1978 până în prezent, başca pensia cuvenită. Acum ne puteţi
spune mai multe decât aţi spus dimineaţă la SNSPA?
I. Iliescu: Nu şi nici nu am date ca să pot face aprecieri.
Din câte ştiu, avocatul s-a prezentat astă seară la Cotroceni
într-o întâlnire cu dl Talpeş. Nu am avut timp să aflu ce anume
au discutat. Dar am văzut o ştire care a apărut în care dânsul
face o corectură unde spune că nu chiar aşa s-au petrecut
lucrurile. Că nu are pretenţii la toate salariile… Nu ştiu
exact. Nu-mi revine mie să rezolv astfel de probleme. Eu cred că
pe plan juridic, lucrurile şi-au găsit cursul normal. Să vedem
în ce măsură aplicarea hotărârii instanţei întârzie, unde este
blocată şi să se lucreze conform legilor.
O. Andronic: Fac o paranteză. Spuneţi că pe plan juridic
lucrurile au găsit o rezolvare normală. Cât de normală poate fi
o astfel de rezolvare? Pentru că - iertaţi-mă - noi încă nu am
reuşit să descifrăm care este diferenţa sau care a fost
diferenţa dintre un un anumit gest făcut faţă de ţară sau faţă
de Ceauşescu. Prin precedentul Pacepa orice român, care a fost
condamnat în regimul trecut pentru indiferent ce, poate cere
reabilitarea şi repunerea în drepturi. „Eu nu am furat de la
întreprinderea cutare, eu am furat de la dictator. Deci am
luptat împotriva dictatorului”. Cam aşa se pare că reiese până
la urmă.
H. Gruşcă: Şi unul dintre meritele care este atribuit lui
Pacepa, aşa cum prezintă presa americană problema, ar fi
grăbirea căderii comunismului în Europa cu 10 ani. Împărtăşiţi
această evaluare?
I. Iliescu: M-ar mira să se pună în discuţie această
problemă. Americanii, ei înşişi - în 1989 - nu ştiau ce o să se
întâmple până la finele anului. Aşa că să nu… conectăm lucruri
care nu au nici o legătură. El a slujit până atunci, până să
plece bine mersi fosta putere. Dar nu vreau să intru în asemenea
chestiuni. Problema se pune doar pe plan juridic. A fost o
condamnare la moarte. S-a considerat că a fost nedreaptă.
O. Andronic: Nedreaptă din ce punct de vedere? N-au existat
faptele pentru care a fost condamnat?
I. Iliescu: Nu ştiu. Eu nu mă pronunţ. Nu dat sfaturi
instanţelor, nu fac aprecieri. Constat faptul că instanţa l-a
absolvit de aşa ceva. De aceea, în ce măsură decurge ceea ce s-a
vehiculat în presă, faptul că avocatul spune că nu-i chiar aşa,
că s-a exagerat puţin, nu ştiu… Asta revine instanţelor
respective. Eu am spus că mă miră faptul că a vrut să redevină
general. Noi vrem să desfiinţăm funcţia de general. Ce fel de
grad să mai ceară? Şi ce legătură mai are gradul pe care l-a
primit de la Ceauşescu cu … eu nu am de gând să redau grade date
de Ceauşescu. În rest, Justiţia să judece ce e de făcut.
H. Gruşcă: Săptămâna trecută, unul dintre subiectele şedinţei
Consiliului Suprem de Apărare a Ţării a fost intenţia
Consiliului Secuiesc de autonomie a aşa-numitului ţinut
secuiesc. Au existat unele critici venite din partea UDMR, nu
doar a iniţiatorilor privind oportunitatea discutării acestei
probleme în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.
I. Iliescu: E o eroare. Noi nu am avut în ordinea de zi să
discutăm despre acest lucru, ci am avut numai o reacţie la
solicitări. Am primit în scris. Către CSAT din partea anumitor…
H. Gruşcă: Deci, era răspunsul la o sesizare?
I. Iliescu: Şi ne-am simţit obligaţi să exprimăm ceea ce am
exprimat în comunicat. Că ni se pare această tendinţă de a
confunda ideea de autonomie, inclusiv teritorială care este un
principiu constituţional şi căutăm să perfecţionăm acest sistem
sau problema drepturilor minorităţilor de a-şi afirma
identitatea, de a-şi folosi limba maternă - asta e una - cu
autonomia pe criterii etnice. Asta este - am spus noi - o
poziţie nedemocratică şi neconstituţională. Asta am spus. Mai
departe, nu avem de gând să intrăm noi în dialog şi în dispută…
Am înţeles că au de gând să se adreseze legislativului,
Parlamentului - foarte bine. Mi se pare că UDMR-ul a avut o
poziţie pertinentă şi ei se dezic de aceste poziţii extremiste
şi exclusiviste şi izolaţioniste.
H. Gruşcă: Tot UDMR-ul v-a reproşat că aţi dat cumva amploare
discutând sau având o reacţie…
I. Iliescu: Nu am dat nici o amploare. A fost o confuzie. Noi
nu am făcut din asta o temă de discuţie. Nu a fost pe ordinea de
zi a CSAT-ului această temă. Nu am luat în discuţie în CSAT.
Iniţiativa pe care au avut-o ei, conferinţă, congres, nu a fost
obiectul CSAT-ului. A fost numai o reacţie a CSAT-ului sesizaţi
de o serie de intervenţii care mi s-au cerut.
H. Gruşcă: S-a speculat pe marginea alegerii momentului
pentru a prezenta public această iniţiativă. E vorba de anul
electoral.
I. Iliescu: Era o şedinţă a CSAT-ului. Oricând o să fie ceva.
H. Gruşcă: Vorbesc de proiectul de autonomie a Ţinutului
Secuiesc dat la iveală.
I. Iliescu: Pot fi multe discutate. Pe fond această chestiune
care caută să promoveze ideea autonomiei pe criterii etnice ca
fiind greşită şi profund dăunătoare şi nedemocratică.
O. Andronic: Printr-o coincidenţă care şi nouă ne-a scăpat,
emisiunea noastră care avea loc joia, a fost mutată într-o zi de
luni, o zi a cărei semnificaţie am reuşit deja să o uităm. Era o
zi în care sărbătoream naşterea lui Nicolae Ceauşescu. Cum
credeţi că ar fi arătat România anului 2004, dacă am fi
continuat să sărbătorim această zi?
I. Iliescu: Ce ar fi dacă ar fi fost... S-a schimbat lumea,
nu putea să mai fie aşa ceva. A fost un an, 1989.
H. Gruşcă: Cu siguranţă avocatul domnului Pacepa nu ar fi
fost la Cotroceni, vă spun eu sigur...
I. Iliescu: Asta nici vorbă. Deci s-a schimbat faţa lumii,
fizionomia societăţii, s-au schimbat structurile societăţii. Nu
numai la noi, ci în toată aria geografică căreia i-am aparţinut,
fostele membre CAER şi Tratatul de la Varşovia. A fost o
revoluţie într-adevăr. Se vorbeşte despre anul revoluţionar 1989
tomai prin consecinţele acestor schimbări, care au modificat
radical structurile politice, cele economice şi contextul
internaţional. Vorbim astăzi despre o Europă unită, atunci era o
lume bipolară, confruntarea dintre cele două blocuri militare,
structuri economice, două superputeri, competiţia dintre ele.
Acum discutăm despre o Europă unită, despre România în NATO şi
toate ţările din această zonă. Adică s-au schimbat radical
datele problemei. Rusia nu mai este Uniunea Sovietică, Powell
merge la Tbilisi, de acolo la Moscova, NATO are relaţia de
parteneriat special cu Rusia, Uniunea Europeană are, de
asemenea, relaţii speciale cu Rusia, adică s-au schimbat complet
datele problemei.
O. Andronic: Dar există nostalgici care mai cred încă că,
dacă Ceauşescu ar fi dat mai multă mâncare şi mai multă căldură,
s-ar fi aflat şi astăzi la putere.
I. Iliescu: Nu putea, şi nu numai Ceauşescu. Gorbaciov, cu
Perestroika şi Glasnost, credea că poate să adapteze sistemul,
pentru că era clar că ceva nu mergea şi se simţea ineficienţa
mai ales în plan economic. Perestroika asta voia să fie, o
adaptare a sistemului sovietic şi a economiei conduse de stat,
la cerinţele pieţei. Nu se putea. În momentul în care ai spus A,
urma şi B. Menţinerea rolului PCUS - s-au cramponat de această
idee - ca forţă politică, a Uniunii Sovietice, ca structură. De
aceea el a fost luat prin surprindere de spargerea Uniunii
Sovietice, de dispariţia PCUS ca forţă politică unică. Adică nu
putea să mai rămână aşa ceva.
O. Andronic: Era împotriva istoriei.
I. Iliescu: România nu putea să rămână într-un sistem izolat,
într-o lume care se schimba cu atâta viteză. Şi aşa am fost
ultimii. Şi din păcate, din cauza acestei situaţii noi am avut
şi pierderi de vieţi umane pe care alţii nu le-au cunoscut. În
toate celelalte ţări s-a găsit o formulă de trecere relativ
paşnică. Până şi bulgarii, într-o plenară a Comitetului Central
au decis scoaterea lui Jivkov şi au înlesnit rezolvarea
problemelor pe cale paşnică. Dacă am fi avut, din acest punct de
vedere, o structură cât de cât mai responsabilă, un Comitet
Central care să fi spus ‚Gata! Toţi îşi schimbă faţa, nu poate
România să rămână izolată’ şi i-ar fi spus lui Ceauşescu
‚eliberează terenul!’, nu am mai fi avut vărsările de sânge.
H. Gruşcă: Domnule preşedinte, daţi-mi voie să-i confirm
regizorului nostru, Dan Grosu, că am recepţionat mesajul lui,
timpul nostru a expirat. Nu vreau însă să terminăm pe acest
subiect, zic să vă pun o ultimă întrebare, la care vă rog un
răspuns scurt. Anul Ştefan cel Mare, aţi fost în Turcia, aţi
negociat, v-aţi înţeles să aduceţi în România sabia originală a
lui Ştefan cel Mare?
I. Iliescu: Da. Am spus că vom organiza o expoziţie- Anul
aniversar. Sabia originală, care se află la muzeul Toptapi din
Istanbul va fi adusă în România, iar preşedintele Sezer ne-a
confirmat acest lucru, pentru a o expune public la noi în ţară.
În acelaşi timp, partea turcă s-a obligat să realizeze şi o
replică ce urmează să ne rămână nouă, dar originalul va fi expus
cu prilejul Anului Ştefan cel Mare.
H. Gruşcă: Eu vă mulţumesc pentru precizare, vă mulţumesc
pentru participarea la această emisiune. Ne mai vedem până în
martie, sau vă spunem la mulţi ani de acum?
I. Iliescu: La sfârşitul lui februarie sau la începutul lui
martie, vom găsi o formulă.
H. Gruşcă: Vă mulţumesc pentru participare, şi dumneavoastră
domnule Andronic, doamnelor şi domnilor v-am spus ce urmează
după această emisiune, rămâneţi pe România 1.
|